O analiză despre cum, primul tete a' tete dintre Merkel şi Trump ar putea să însemne sfârşitul mai multor ani de bune relaţii pentru că aşa cum au evoluat lucrurile între ei, cu animozităţi la vedere, prea bine nu va putea fi, mai ales pentru Europa.
Între America şi Germania nu va mai fi ca până acum, cel puţin pentru o perioadă de timp. Aşa s-a văzut în timpul primei vizite a Angelei Merkel la Casa Albă a lui Donald Trump. Până şi din cele mai mărunte gesturi se înţelege că atmosfera s-a schimbat. Iar 70 de ani de politică transatlantică pot dispărea ca un fum. Abordări diferite (sub era Trump) asupra imigraţiei şi refugiaţilor, războiul comercial şi al schimburilor: unii s-au grăbit să boteze relaţia dintre Washington şi Berlin ca un adevărat "Război Rece".
Războiul Rece dar nici pe departe cu Moscova cum se credea
O confruntare între aliaţi, obligaţi să stea împreună pe motive de siguranţă, dar suspicioşi, despărţiţi de prea multe interese. O relaţie care în următorii ani riscă să se consume cu lovituri de... taxe, tarife, de degenerarea unui conflict comercial care inevitabil ar implica toata Europa. Pe de o parte Germania care ţinteşte să meargă înainte pe drumul globalizării care a produs atâtea beneficii, pe de altă parte ''America first'' a magnatului, inamica marilor acorduri de liber schimb şi purtătoarea unui nou protecţionism care place multora de pe Batrânul şi obositul Continent, deja zgâlţâit de Brexit şi de multe mişcări populiste care, chiar privesc cu atenţie spre Trump.
Ne puteți urmări și pe Google News
Şi când te gândeşti că decenii întregi, SUA au fost cheia revenirii şi dezvoltării Europei după catastrofalul Al Doilea Război Mondial, începând cu istoricul plan Marshall. Iar atunci Germania occidentală a fost prima care a beneficiat de politicile Washingtonului dictate în principal de necesitatea stopării influenţei sovietice... dar aceste vremuri au trecut, azi oare, ce avem?
Relaţiile de altă dată vor fi istorie
Aşa cum afirmam, par cu adevărat îndepărtate vremurile în care un preşedinte ca John Fitzgerald Kennedy pronunţa celebrele cuvinte ''Ich bin ein Berliner'' (eu sunt un berlinez) în faţa unei mulţimi de germani care sperau în unificarea ţării lor. Acea reunificare sisţinută în gura mare de Washington care s-a tradus în apelul istoric al lui Ronald Reagan în 1987 către şeful de atunci al Uniunii sovietice Mihail Gorbaciov: ''Prezidente, dărâmă acest zid!''.
Astăzi, Trump, spune că nu este un izolaţionist, dar în inima sa ştie că vrea să deschidă o fază de eliberare faţă de cealaltă parte a Atlanticului. Unde doar Londra poate avea, se pare, cărţile în regulă pentru a menţine o relaţie privilegiată cu Washingtonul.
Dar, în obiectivul magnatului se află mai ales acel enorm avans comercial al Germaniei, pe care-l socoteşte ca o ''mare nedreptate'' faţă de SUA. Pentru aceasta, noua administraţie de la Casă Albă doreşte eliminarea acelui surplus cât mai repede. Şi asta cu toate mijloacele posibile fără să se ţină cont de trecut, pe cine supără şi ce relaţii s-ar putea strica afectând populaţiile. Acesta este Trump şi, se pare, că nimeni nu poate face nimic. O fi bine pentru Europa, mai ales pentru cea de EST?
Recomandările noastre
