“Mi-e dor să mai merg la un ceai ”un articol doar pentru Dan Voiculescu

“Mi-e dor să mai merg la un ceai ”un articol doar pentru Dan Voiculescu

Îmi place această melodie. O ascult prea de multe ori. Deocamdată nu cred că trebuie să mă adresez unui medic. Este pur și simplu un moment de sensibilitate către anii din liceu, către o perioadă când viața mea era mai frumoasă. Atunci și mai târziu în facultate visam să fac ceva bun.

Dacă tot m-au torturat părinții cu meditații de mic m-am gândit tot timpul că aș putea întoarce și eu câte ceva. Domnul Dan Voiculescu, care este doar cu câțiva ani mai mare ca mine, cred ca a pornit cu alte gânduri în viață. Atunci era foarte important să fi terminat o facultate.

Asta îți dădea un rost prin jurul tău. Eu l-am auzit vorbind pe el în multe locuri și nu prea mi s-a părut deștept în capul lui. Nu mi s-a părut niciodată mare Profesor și mare economist. Dar mi s-a părut mereu, căci mă uit la el de peste douăzeci de ani, un om care are în spatele lui o echipă. Nu am înțeles de ce această echipă s-a cârmit după decembrie 1989 spre furt.

Ei erau ofițeri , veniți din familii modeste. Erau, sau așa cred eu  crescuți și educați, cât s-a putut, într-o atmosfera de dragoste față România. Priviți cu ochii de astăzi noi toți eram săraci rău la începutul anului 1990. Ei s-au trezit cu niște bani mulți(ține cont de asta Gâdea când vă victimizați în direct).

Ne puteți urmări și pe Google News

Poate banii ăia ar fi fost suficienți pentru talentele unei familii. De ce s-a mers mai departe?

Nu pot să înțeleg. Sunt și eu bărbat și m-a ajutat Dumnezeu să îmi vad lungul nasului. Cam cât pot mi-am dat eu seama. Domnul Vioculescu am impresia că nu și-a dat seama cine este el pe lumea asta. Îi încurcă și pe alții. Niște ziariști de care îmi pare rău, pentru că îmi plac ziariștii. Niște fraieri care s-au îmbătat cu pastille pentru tânțari.

p.s. “Mi-e dor să mai merg la un ceai ” o să vă placă melodia asta. V-am trimis-o din suflet. Deși nu ne cunoaștem și nici nu văd că s-ar putea întâmpla.