Mircea Cărtărescu apără “familia tradiţională”, dar crede că “dacă persoanele gay vor să se căsătorească, e firesc să aibă acest drept în calitatea lor de cetățeni”

Mircea Cărtărescu apără “familia tradiţională”, dar crede că  “dacă persoanele gay vor să se căsătorească, e firesc să aibă acest drept în calitatea lor de cetățeni”

Scriitorul Mircea Cărtărescu şi-a expus recent, pe Facebook, opinia cu privire la căsătoria civilă între persoanele de acelaşi sex care, crede domnia sa, nu ar prejudicia pe nimeni. În acelaşi timp, celebrul autor îi taxează şi pe cei care batjocoresc “familia tradiţională”, explicându-le că “beţivul care îşi teroriza familia nu a fost niciodată regula, ci excepţia blamată de comunitate” iar “cele mai multe familii erau mecanisme de supraviețuire în condiții dificile”.

Mircea Cărtărescu:  “Pentru că nu sunt nici ideolog, nici pătimaș, nici confruntațional și pentru că nu cred că punctul meu de vedere e întotdeauna cel just, nu prea am dat atenție bătăliilor care se desfășoară aici, pe facebook. În privința căsătoriilor între persoane gay, de pildă, punctul meu de vedere e unul, cred, de bun simț: de ce nu? Pe cine prejudiciază acest lucru? E vorba de căsătorii civile, care-ar trebui garantate de legi ale statului, aceleași pentru toți cetățenii. Dacă persoanele gay vor să se căsătorească, e firesc să aibă acest drept în calitatea lor de cetățeni.

Însă aș vrea să spun și ceva despre familia tradițională, cea de la țară, de pildă, sau din mediul muncitoresc de la orașe. Eu cred că bărbatul bețiv, care-și terorizează fizic și moral soția și copiii, nu a fost niciodată regula, ci mai curând excepția blamată de comunitate. Cele mai multe familii erau mecanisme de supraviețuire în condiții dificile, care cereau cooperare și un modus vivendi între parteneri. De cele mai multe ori, soția și soțul se respectau. Sunt cuplurile tăcute, care nu fac subiectul romanelor cu țărani îndobitociți. Nu cred că toți bunicii și părinții noștri au fost niște brute, ci mai curând oameni cuviincioși, în ciuda prejudecăților timpului.

Mama îmi povestea cum, copil fiind, îi auzea pe părinții ei, cei mai simpli țărani, vorbind în pat, înainte să se lumineze de ziuă. Era în 1935. Tatăl se sfătuia cu soția lui în cele mai mici probleme și nu lua nicio hotărâre fără ca ea să fie de acord. La fel și ea, îl întreba și-i asculta sfatul în orice chestiune. S-au iubit întreaga viață și s-au respectat, femeia n-a fost lovită niciodată de bărbatul ei și se socoteau egali în toate privințele. Când Maria a murit (abia dacă am cunoscut-o), Dumitru a mai trăit singur încă 20 de ani, fără să se mai uite la altă femeie. Nu cred că acest cuplu a fost o excepție”

Ne puteți urmări și pe Google News