Mircea Mihaies: "Dea Domnul sa nu ajunga si Academia in situatia BOR, sa ceara interzicerea accesului la dosarele membrilor sai".

"Nu da intr-un om cazut”, imi sopteste o voce interioara. La fel imi spune si bunul-simt. Dar e cu adevarat „cazut” (adica lipsit de putere) cel despre care vreau sa scriu? Ei bine, nu. Constantin Balaceanu-Stolnici, subiectul acestor randuri, e mai infloritor ca oricand.

Nu e canal de televiziune unde sa nu-l vezi psalmodiind popeste si emitand decrete in cele mai variate domenii, de la geriatrie la societati secrete. Simpla parcurgere a CV-ului sau te inmarmureste de uimire: efor testamentar al Asezamintelor Brancovenesti; membru al Adunarii Nationale si al Consiliului National al BOR; presedinte al Societatii Ateneul Roman; director onorific al Centrului de Antropologie al Academiei Romane; presedinte de onoare al Universitatii Ecologice din Bucuresti; presedinte al familiarilor Ordinului de Malta din Romania.

Ba chiar si - tineti-va bine! - presedinte al Centrului International Antidrog si al Drepturilor Omului! Basca membru in unsprezece academii si societati cultural-stiintifice din lume. Despre premii, onoruri, medalii si alte asemenea nu mai vorbesc. Un adevarat Leonardo da Vinci al mileniului trei!

Lipseste insa din CV-ul de pe internet al domnului Balaceanu-Stolnici o calitate esentiala: aceea de turnator. Si anume, specia odioasa a turnatorilor platiti, care au, pe deasupra, cinismul de a se tocmi cu tortionarii pentru functii publice. Felul in care dl Stolnici si-a motivat cererile e el insusi uluitor: pentru a-i convinge pe securisti, a argumentat ca una e sa torni ca doctor docent sau academician, si alta ca simplu sef de sectie la Institutul „Ana Aslan”!  Dar nici macar asta n-ar fi ceva iesit din comun intr-o Romanie a tuturor marsaviilor.

De neinteles pentru mine e altceva: si anume, cum un producator de texte puerile ce isca doar homerice hohote de ras persevereaza fara sa i se spuna de la obraz cat de prost scrie si ce plat gandeste. Parcurg adeseori frazele sale ingalate, uimit ca mai exista pe lume indivizi convinsi ca daca rostesc apasat sentinte dospind de nouati naucitoare (de genul: daca e noapte e intuneric, iar daca ploua e umed) poate fi luat in serios. Ei bine, iata ca dl Balaceanu-Stolnici face cariera si ca jurnalist. E adevarat, la ziarul „Ziua” - ceea ce spune aproape totul.

Inainte de 1990, cariera dlui Balaceanu-Stolnici era garantata de Securitate. Astazi, el beneficiaza din plin de complexul multor romani la auzul cuvantului „boier”. E o sete de „boierime” in tara asta, de te si miri ca avem atatia marlani! O fi fiind dl Balaceanu-Stolnici os nobiliar, dar daca intreaga sa opera e de nivelul panseurilor a la Gaga din ziarul „Ziua”,  inseamna ca ne aflam in fata unuia dintre cele mai mari cazuri de frauda intelectuala din istoria Romaniei.

Nu-i pun in discutie competenta in cibernetica, geriatrie, antropologie, istorie nationala si istorie europeana, kabbala, gnoza, antropogeneza, drepturile omului, ecologie, antidrog si tot ce mai vreti - dar nici mare incredere n-am in enciclopedismul de acest soi. Sa-l judece colegii sai, academicienii!

Daca tratatele „stiintifice” sunt scrise la nivelul sclifoselilor jenante din ziarul „Ziua”, ne-am ars. Iata cum poate silui limba romana un membru de onoare al Academiei Romane: „Ministrul sanatatii a fost inspirat cand a decis reorganizarea sistemului de urgenta cu un specialist ales pe criterii profesionale.” Sau: „Ceea ce este si mai rusinos este modul cum nu se raspunde la apelurile telefonice. As vrea sa stiu cum se incadreaza aceste suspendari de curent in planul de protectie a populatiei”.

Sau: „Domnul Gusa, probabil disperat de o anumita marginalizare, ca sa atraga atentia asupra lui si, poate si ca sa faca un gol in jurul sau care sa-i favorizeze cariera...” Sau: „Ieri a fost un eveniment cultural deosebit, caci a repus (sic!) in circulatie un amfiteatru cu o veche traditie (gratie eforturilor colectivului ce a condus aceasta institutie) si, totodata, un omagiu adus Regelui Carol I, care, cum se stie, a jucat un rol decisiv in formarea Romaniei moderne...”. Sau: „Lasati icoanele in scoli si nu permiteti sa fie inlocuite cu kitschi-urile pseudoculturale (sic!) sau cu imagistica agresiva a societatii de consumatie” (sic!).

Sau: „E adevarat ca, promovand principiul suprematiei marilor puteri, are o caracteristica mai putin democrata (sic!), dar care reflecta realitatea de pe teren din lume.” Despre un coleg medic, decedat, pe care, chipurile, il elogiaza,  afirma, hilar, c-a fost un „manuitor al bisturiului si ghipsului”... 

As putea continua la nesfarsit, pentru ca dl Balaceanu-Stolnici se teme de orice, dar nu de ridicol. Daca frazele gandite pentru tipar arata in acest hal de dezlanare, banalitate crasa si stupizenie, cum or fi aratand turnatoriile sale?!

Si pentru c-am pomenit de Academie: nu credeti, stimati domni si doamne, c-ar trebui sa luati, macar dumneavoastra, daca nu liberalii, eforii Asezamintelor Brancovenesti ori „mascatii” de la Antidrog, atitudine publica fata de colegul turnator? Comportamentul sau atrage un blam si asupra inaltului for din care faceti parte. Exista in statutul Academiei prevederi clare in acest sens. O, stiu prea bine: tacerea e de aur.

Dar tacerea e si o forma a pactizarii cu ticalosia. Daca n-o fi cumva la mijloc si spaima ca dl Balaceanu-Stolnici e doar capul de lista al unei serii de dezvaluiri ce nu mai pot fi oprite. Dea Domnul sa nu ajunga si Academia in situatia BOR, sa ceara interzicerea accesului la dosarele membrilor sai! Specialist in orice (de la vinuri la codul bunelor maniere, dupa cum ni-l infatiseaza revistele mondene ale momentului), Constantin Balaceanu-Stolnici mi se pare o pata rusinoasa pe obrazul unei clase sociale care a fost mereu un pilon al lumii romanesti.

Inca doi-trei boieri din astia si-o sa mi se faca un dor insatiabil de toparlanii, mocofanii, mitocanii, badaranii, toapele, mojicii de care ne-am batut joc in numele inaltului model al idilicei noastre boierimi. O boierime pe care-o surprindem, vai, mult prea des in postura unor nemernici fara scrupule, gata sa-si vanda aproapele doar pentru a mai adauga un fir de aur la jiletca stacojie a nesimtirii, nerusinarii si-a unei imense, agresive golanii.