Unul dintre cele mai interesante tablouri din povestea Răpirii din Irak este cel în care apare Florance Aubenas, jurnalistă la ziarul francez „Liberation”, ținută ostatică de același grup de irakieni ca și Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian.

 Informațiile despre Aubenas și ghidul ei, răpiți la Bagdad în 5 ianuarie 2005, au ajuns în România la circa trei săptămâni după eliberarea jurnaliștilor noștri. Cei trei nu declaraseră nimic presei despre faptul că în beciul în care fuseseră ținuți captivi s-ar mai fi aflat și alte persoane răpite. A existat o simplă banuială pe care, la vremea respectivă, am consemnat- o.

Într-una dintre declarațiile sale, Marie Jeanne Ion scăpase în cursul povestirii următoarea propoziție: „Noi, fetele, eram scoase din beci mai des”. Care fete?, m-am întrebat într- unul din textele publicate atunci, căci informațiile oficiale nu vorbeau decât despre cei patru ostatici plecați din București – trei români și ghidul irakian Munaf. După eliberarea ziaristei Florance Aubenas și a ghidului său irakian, Hussein Hanoun Al-Saadi, jurnaliștii români au explodat de bucurie și au început să povestească cum au stat în captivitate cu Aubenas și Hanoun începând cu data de 1 aprilie 2005, când au fost preluați de cel de-al doilea grup de răpitori. Redau declarațiile lor de atunci.

FOTO: Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian

Marie-Jeanne Ion: „Florence ne-a ajutat să înțelegem că o să trăim”

„Florance Aubenas e cel mai frumos om pe care l-am cunoscut vreodată. Aveam grave probleme psihice. Ea a fost omul care ne-a ajutat să înțelegem că o să trăim, că n-o să ne omoare nimeni. Ea e cea care ne-a dat o forță fantastică. Am fost împreună din 1 aprilie până la final. Am șoptit o grămadă de lucruri în timpul captivității și ne gândeam împreună ce fel de oameni sunt cei care ne țin acolo, ce rău ar putea să ne facă. Florence avea parte de același tratament ca și noi. La început am înțeles de la ea că a trecut prin niște episoade mai dure, dar asta e povestea captivității ei. Eu nu pot să spun decât că în timpul în care noi ne-am aflat împreună acolo, tratamentul a fost același pentru toți. N-aș putea să spun dacă autoritățile române au colaborat cu cele franceze, pentru că nu știu ce s-a discutat. Noi, din momentul în care am venit (în țară), am avut un singur gând: să oferim toate informațiile care ni se cer pentru ca cineva să poată face ceva!”, a spus Marie-Jeanne .

Sorin Mișcoci: „Vorbeam cu ea în șoaptă”

„Îmi amintesc că Marie- Jeanne dormea lângă Florence și, într-adevăr, am avut mare ajutor din partea dânsei. Vorbeam cu ea, șopteam, ca să zic așa”, a declarat, vizibil emoționat, Sorin.

Ovidiu Ohanesian: „Este momentul pe care îl așteptam”

„Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de bucuros! Am fost împreună. Acesta e momentul pe care îl așteptam de foarte mult timp pentru a putea spune ceva. Cred că acum colegii și opinia publică au înțeles de ce nu am dat detalii despre perioada de captivitate. Sper să aflați curând ce s-a întâmplat cu noi acolo, sub pământ”, a declarat ziaristul de la România liberă.

Ohanesian a scris și o carte despre perioada în care au fost ostatici, a scris în ziare, a vorbit mult, însă nu a putut lămuri lucrurile. Ba din contra, au spus unii. Ovidiu Ohanesian a început un război cu serviciile secrete și, din când în când, vorbește despre banii care ar fi fost duși în Irak sub pretextul că li s-a plătit eliberarea. El susține că partea secretizată a dosarului privind răpirea la asta se referă.

În schimb, presa franceză a fost tranșantă de la început, susținând că s-a plătit o sumă uriașă pentru eliberarea lui Florance Aubenas și a ghidului său, tot un irakian ca și în cazul jurnaliștilor români.

Răscumpărare de 15 milioane de dolari?

Dacă în cazul jurnaliștilor români singura sumă vehiculată pentru răscumpărare a fost cea de 4 milioane de dolari, indicată de Omar Hayssam, iar autoritățile susțin că nu s-a plătit nimic, surse ale jurnaliștilor din Franța indicau faptul că, pentru răscumpărarea lui Aubenas și a ghidului său, autoritățile franceze au plătit suma de 15 milioane de dolari. Secretarul general de atunci de la Reporters sans Frontieres, Robert Menard, i-a contrazis chiar pe miniștrii de Finanțe și de Externe într-o declarație tranșantă: „Toată lumea știe că acest lucru nu este adevărat, dar nu mă șochează deloc faptul că trebuie oferită o răscumpărare. Nu am cunoștință de vreun caz de luare de ostatici în care nu a fost oferit nimic în schimbul eliberării acestora. Ministrul are dreptate să nu recunoască faptul că a fost plătită o răscumpărare, este de datoria lui să spună că nu a existat nicio recompensă”.Președintele Jacques Chirac a omagiat „extraordinara mobilizare din Franța și din străinătate”. Iar la București, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat pentru postul tv France 3 că „a existat o colaborare strânsă între serviciile secrete române și francize, în vederea eliberării jurnalistei francize”. Drept urmare, presa din România s-a întrebat și a întrebat: dacă pentru Aubeans s-a plătit, totuși, o sumă de bani răpitorilor, de ce să credem că pe cei trei jurnaliști români și pe ghidul lor Munaf, cetățean irakiano-american, aceiași răpitori le-a dat drumul din captivitate pe vorbe?