PUBLICAȚIILE NOASTRE:

EVZ Special

Mizeria noastră, obiectul muncii lor. Stăpânii tomberoanelor

Autor: | | 0 Comentarii | 322 Vizualizari
Vasilica face naveta ca să strângă gunoaiele bucureștenilor
Viaţa nu prea le-a dat de ales şi le-a pus în mână un măturoi şi un făraş. Nimeni nu prea se uită în ochii lor. Accepţiunea publică a muncii lor e de paria a societăţii. Altfel, sunt mai curaţi ca mulţi dintre noi, cei care aruncăm pe jos, vara, mucuri de ţigări, ambalaje de îngheţată şi alte mizerii. Ei le strâng, strângând din dinţi!

Nu sunt câtuşi de puţin doctori, dar fără de ei nu se poate. Fac una din cele mai hulite meserii din lume. Niciun copil nu şi-ar dori, când se va face mare, să devină aşa ceva. Poate doar vidanjorii să facă o muncă mai scârboasă. Miasmele pe care le miros şi praful pe care îl inspiră îţi întorc stomacul pe dos. Mai ales vara, când oamenii aruncă, te miri unde, coji de pepene care când fermentează devin adevărate grenade lacrimogene. Sunt dispreţuiţi şi, nu de puţine ori, înjuraţi şi batjocoriţi, pe nedrept. Până de curând, slujba asta era un job eminamente ţigănesc. Mai nou, nevoia i-a împins şi pe români să pună mâna pe mătură şi făraş şi să tragă de cutiile alea de plastic, pe rotile, cu care se plimbă pe străzile oraşului. Pe vremuri, împingeau din greu la tomberoanele alea de tablă, cu roţi imense. Fac o muncă cinstită, dar aşa de prost plătită, că te gândeşti cum pot trăi. Iarna, dau mătura şi făraşul pe lopată şi târnăcop. Viaţă de măturător de stradă...



FOTO: Nea Florică e concurența romilor care vânează lemnăria scoasă de blocatari, după renovări de pe lângă blocuri



Un sac de pâine pentru porci

În Bucureşti sunt circa 5.000 şi, numai în sectorul 6, 700 de inşi robotesc cât e ziua de mare printre blocuri. În cartea de muncă sunt trecuţi, pompos, ca „lucrători pentru salubritate căi publice”. Înainte li se spunea, simplu, „salubrizor”. De fapt, au fost şi au rămas măturători de stradă. Ion Gheorghe, sau nea Gică, are 49 de ani şi de șapte ani are în subordine 25 de măturători. A luat-o de jos, de la împins tomberonul, prin 2003. Ce i-a spus nea Gică băiatului său, când s-a întors prima oară de la măturat mizeria Capitalei? Îl umflă râsul: „Exact ce am făcut! Nu mi-e ruşine!”. La fel zice şi nea Florică Ionescu, de 51 de ani, care, de patru ani s-a făcut şi el măturător. L-am găsit încărcând cu gunoi o furgonetă pe strada Pravăţ, din sectorul 6. Zilnic încarcă patrucinci tone şi are nişte antebraţe ca Popeye marinarul. Face asta de când fabrica de autobuze Rocar, unde era vopsitor, a dat faliment şi a trebuit să-şi găsească de muncă. E din comuna Frăsinet, județul Teleorman şi ia în mână fix 1.040 de lei. Te poţi căpătui din gunoi? Care e cea mai valoroasă chestie pe care a găsit-o pe stradă? Râde strâmb: „Un sac de pâine veche… A fost bun, că am trei porci şi l-am dus acasă...”.


„Ce bani să-ţi dea lumea? Te mai şi înjură!”

E miezul zilei şi nea Florică trudeşte din greu la nişte uşi, rame şi pervaze de lemn scoase la colţul străzii, semn că unul dintre „blocatari” şi-a pus termopane. Gunoierii care au trecut de dimineaţă nu le-au luat, că ei au treabă doar cu tomberoanele de la ghenele de gunoi, aşa că sarcina asta cade fix pe cocoaşa sa. „Lasă şi moloz, şi geamuri sparte, chiar şi WCuri! Ar fi treaba ADP-ului... Sau să-şi comande oamenii o maşină… Dar e mai comod să le lase la colţ…”, se supără pe viaţă bărbatul. Până la urmă cade de acord că parte din ele pot fi refolosite: „Sunt bune, la ţară, undeva...”. Un nene îl cheamă să-i dea un sac cu crengi tăiate: „Le luăm, ce să facem… Are fiecare bloc câte o grădiniţă şi ne mai roagă să le luăm ce mai curăţă pe acolo”. Dar bani, ceva parale nu le mai dau oamenii? „Ce săţi dea? Te mai şi înjură... Nu e ca mai jos, la Cotroceni. Acolo sunt oameni mai civilizaţi”

Umor de măturător

Iarna, măturătorii dau mătura, făraşul şi pubela pe lopeţi şi târnăcoape. „E mai greu, da’ te încălzeşti muncind! Mai naşpa e când îngheaţă...”, dă din casă Gina. Pe drumul spre casă, seara, în microbuzul cu măturători, Gina şi Vasilica o tachinează pe o alta că, cică, îi fură bărbatul. S-au prins că fata e geloasă şi exploatează momentul: „Lasă, fă, că-l ia asta, că io mai am unu’!”. Prinsă la mijloc, victima mai să dea în plâns. Toţi pasagerii izbucnesc în râs. Acasă, îi aşteaptă copiii. Trebuie să le dea de mâncare, să-i spele şi să-i culce. Unele dintre fete au păstrat mâncărica primită de la firmă pentru puradei. Viaţă de măturători şi umor, ca peste tot. Și ele, ca fetele.

Cartofi stricați, coji de pepeni și pamperși uscați la soare

Cinşpe metri mai încolo, Gina Anghel – de 47 de ani, femeie cu două fete şi-un băiat, şi Vasilica Tudor – de aceeaşi vârstă, mamă de băiat şi fată, ambele din comuna Frăsinet, dar judeţul Călăraşi, sporovăiesc vesele. De ani de zile mătură străzile din Drumul Taberei şi s-au făcut prietene. Prima are zece clase şi a doua a terminat liceul. Degeaba, tot la mătură au ajuns, chit că Vasilica a fost şi telefonistă, cândva, la viaţa ei: „Da’ nu mi-e ruşine! M-am învăţat!”.

E plin sezon în care lumea aruncă tot felul de resturi de mâncare. Dar nu numai la ghenă, ci pe unde apucă. Femeile dau din umeri: „Aşa-s oamenii. Normal, vara e mai greu, că te ia de cap de la mirosul de coji de pepeni, cartofi stricaţi şi mâncare alterată... Nu mai vorbesc de pamperşi şi tampoane de damă. Îţi vin maţele la gât!”, ţi-o dau fix la ficat măturătoarele.

Un aurolac le-a atacat cu o şurubelniţă

Nu toţi oamenii le respectă ingrata muncă: „Unii ne mulţumesc şi alţii ne înjură! Că, de ce nu luăm gunoiul de peste tot? Chestia e că e gunoi menajer şi nu suntem obligate să-l luăm. Da’ noi tot îl luăm, da’ cînd putem şi noi”. Şi, mai trebuie să şi vorbească frumos cu cei ce le jignesc: „Altfel, ne ia lumea la bătaie...”. Gică le dă dreptate: „Acu’ cinci ani, au fost şi atacate. În turele de noapte e cel mai periculos. Le-a atacat un aurolac cu o şurubelniţă. O fată a fost înţepată. A venit salvarea şi poliţia, da’ nu l-am mai găsit pe nenorocit, că-l înşiram noi pe stradă”.

Iar pericole sunt la tot pasul. „Noi, din coşuri, răsturnăm în sac. Poa’ să fie orice acolo, seringi, cioburi... Trece şi prin mânuşile de protecţie”, povestec, blazate, femeile.

Micile comori din tomebroane: vibratoare, rujuri şi farduri

Nea Gică are în palmares un vibrator şi o păpuşă gonflabilă. „Ăla, vibratorul, era măsura XXL, sigilat, în cutie! Da’ păpuşa era spartă, dă-o dracu’...”, oftează măturătorul ajuns şef de echipă. A vrut el s-o umfle cu compresorul cu care se umflă cauciucurile camioanelor, dar degeaba. Iar vibratorul l-a vândut unui coleg cu 50 de lei, care l-a vândut altuia pe care l-a prins nevastă-sa cu el în torpedou şi i-a dat în cap cu el. „I-a zis femeii că-i al meu şi s-a întors la mine gratis”, povesteşte Gică, spre hazul Ginei şi Vasilicăi.


FOTO: Nea Gică a luat-o de la măturoi și a ajuns șef de echipă



Dar măcar chestii de reciclat, cu care să-şi mai rotunjeacă veniturile, nu găsesc? Râd, în cor. Tot Gică explică: „Pe timpul lu’ Ceauşescu se reciclau hârtiile şi sticla, că PET-uri nu erau. Acu’ toată treaba o fac aurolacii. Culeg ăştia tot: doze de aluminiu, plasticăraie şi fier vechi. Le duc la reciclat şi, până la prânz, cu ceau luat pe ele sunt rangă de beţi! În multe locuri, ăia care le iau de la ei le dau direct ţuică şi bere, în loc de bani”.

Măturătorii, navetişti din judeţele limitrofe Capitalei

Când oamenii renovează un apartament, scot la colţul străzii tot ce nu le mai trebuie. Le lasă acolo şi ce nu recuperează ţiganii „metaliferi”, încarcă măturătorii în furgonete. „Când mai moare un bătrân, moştenitorii igienizează casa şi aruncă tot ce nu le trebuie: haine, mobilă şi electrocasnice. Da’ n-avem loc de boschetari, că sortează ei tot ce e cât de cât de valorificat!”. Fetele tocmai au isprăvit jumătate din treaba de pe strada Pravăţ, şi aleile sale adiacente, din spatele fostului cinematograf Favorit, din Drumul Taberei. Au început la şapte dimineaţa şi o să termine la şapte seara, când un microbuz le va duce pe ele, şi pe alţi 23 de „salubrizori” navetişti, acasă, în comunele Frăsinet, Valea Agovei şi Coţofanca. La prânz au primit, din partea firmei de salubritate Urban S.A., o masă caldă: fasole cu cârnaţi şi biscuiţi cu cremă. Apă minerală n-au luat, că n-a sărit temperatura de 35 de grade Celsius, că aveau de băut, atunci, şi doi litri de apă.

Frustrare. Chiştocul aruncat după ce au măturat

Acum, doar 10% dintre măturători, cel puţin cei din sectorul 6 mai sunt romi. Fetele recunosc, mândre, că ele sunt ţigănci: „Ce atâta romi… Noi suntem ţigănci! Şi avem copii deştepţi şi frumoşi şi muncitori! Ne mândrim cu etnia noastră, chit că ne mai fac de râs unii... Aici e vorba de educaţie”. Dau şi vor respect. Dar, de multe ori, n-au parte de el. Gică monopolizează discuţia între două făraşe cu prfa vărsate în tomberonul verde. „Eram odată lângă restaurantul Drumeţul. Măturam. Taximetriştii erau la rând, mai mulţi. Doi dintre ei m-au întrebat dacă pot să arunce chiştoacele de la ţigări în pubela mea. Al treilea, după ce am măturat, l-a aruncat pe al lui pe jos, în urma mea. Ce să-i fac, ce să-i zic? I-am zis că e nesimţit şi a vrut să sară la bătaie. Miau luat apărarea chiar colegii lui!”. Gina şi cu Vasilica sar şi ele: „Şi la noi, la fel! Da’ nu ne luăm cu ei în gură. Mai rău se enervează şi ne-njură! Taximetrişti... Da’ nu toţi la fel!”.

Inamici: boschetarii şi bătrânii

Spun că, spre deosebire de cei de pe autogunoiere, n-au noroc să găsească în gunoi lucruri valoroase. „Am găsit un buletin sub pasaj, la Lujerului. L-am dus acasă la o babă şi mi-a dat cu geanta în cap că i-am furat pensia din portofel!”, e resemnată Vasilica de fapta ei bună. Mai găsesc bănuţi pe jos, iar cea mai mare “captură” a fost o hârtie de un leu. „N-avem loc de boschetari! Ăştia caută peste tot, prin gunoaie şi le mai şi împrăştie peste tot!”, e supărată Gina pe oamenii străzii care şi-au împărţit zonele de scotocire. Îi cunosc bine şi se ignoră reciproc: „Câteodată ne mai şi salutăm Sunt şi ei oameni ca noi… Da’ tot pe jos aruncă gunoiul strâns de noi”.

Dar cei mai răi cu ele sunt bâtrânii. „O babă ne ia că de ce măturăm, că ridicăm praful, alt moş că de ce nu stropim… Păi, ce, am cisterna după mine?”, se revoltă Gina.

Tag-uri: mizerie, tomberoane, meserie, maturatoare, porci, maturatori, bucuresti, strada pravat, teleorman, bani, adp, gina anghel, femei, boala, boli, drumul taberei
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mizeria noastră, obiectul muncii lor. Stăpânii tomberoanelor.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii