După ce într-unul dintre articolele precedente am încercat să analizez șansele Elenei Udrea de a deveni Președintele României, voi încerca astăzi să mă ocup de atú-urile și vulnerabilitățile celeilalte doamne înscrise în competiție, Monica Macovei.
Nu mai este un secret pentru nimeni, eventuala ocupare de către aceasta a fotoliului de la Cotroceni ar fi coșmarul întregii clase politice, dar și strigătul de bucurie al unei bune părți a intelectualității și societății civile, al naivilor și idealiștilor politicii, al justițiarilor și al visătorilor din societatea românească, al celor care se mai iluzionează la gândul că lumea se împarte în alb și negru.
La fel ca și Elena Udrea, Monica Macovei revendică justificat o parte din moștenirea politică a lui Traian Băsescu. Elena Udrea moștenește spiritul combativ, duelul direct, purtat cu arme mai mult sau mai puțin convenționale, băile de mulțime și petrecerile populare, spiritul de aventură. De Monica Macovei, în schimb, se leagă promisiunea țepelor din Piața Victoriei (care se văd tot mai clar), scoaterea totală a justiției de sub influența politicii, confiscarea averilor nejustificate, respectarea strictă a regulilor jocului în relația cu partenerii europeni, dar și în politica internă, parlamentul unicameral cu maximum 300 de aleși, deschiderea totală spre modernitatea și spre asumarea pentru România a unui statut solid de membru al Uniunii Europene și al NATO. Fără să o cunosc deloc pe Monica Macovei altfel decât din intervențiile sale publice, prin consecvența și corectitudinea dezinteresată a demersurilor sale în domeniul justiției, o simt ca pe o garantă a egalității cetățenilor în fața legilor ceea ce ar fi un pas esențial pentru asigurarea unui climat de încredere între cetățenii României.
Cu siguranță însă această încredere oarbă a Monicăi Macovei în adevărul justiției, de cele mai multe ori în detrimentul prietenilor ei politici, a făcut-o mereu o persoană incomodă la nivelul partidelui politic din care a făcut parte. Intransigența ei în apărarea unor criterii de integritate i-a provocat multă transpirație lui Vasile Blaga și celor din PDL (mai ales că mulți dintre cei puși pe diverse liste de candidați, în pofida avizului comisiei de etică aflate sub conducerea Monicăi Macovei, au ajuns ulterior să dea cu subsemnatul la parchet pentru diverse fapte de corupție), iar recenta demisie din partid a proaspătului reinvestit europarlamentar le-a provocat tuturor un sincer oftat de ușurare. De altfel, vorbind zilele trecute cu un intelectual din PDL, am avut sentimentul că acesta o detestă sincer străduindu-se să mă facă să înțeleg că este altfel decât se vede în afară (nu am înțeles foarte clar cum) și că e o trădătoare pentru că a refuzat să participe la competiția internă pentru desemnarea candidatului în alegerile prezidențiale. Acum, nici eu nu sunt vreun naiv care să nu știe cum se desfășoară competițiile interne în partide și câte șanse are să le câștige un alt candidat decât cel sprijinit de președintele partidului. Indiferent despre ce președinte și ce partid este vorba.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cu reputația excelentă pe care o are la nivelul societății civile, dacă ar fi fost susținută de PDL (nici măcar de ACL), Monica Macovei ar fi fost, cu siguranță, marea favorită a alegerilor prezidențiale din noiembrie. Chiar și așa, șansele sale sunt reale. Cei mai importanți formatori de opinie o susțin energic, prezența ei pe rețelele de socializare eclipsează net toți ceilalți candidați, valul de simpatie pentru candidatura ei este în vizibilă creștere.
Cel mai mare hop în calea candiaturii Monicăi Macovei este strângerea celor 200 000 de semnături. Am străbătut ieri centrul Bucureștiului am găsit la fiecare intersecție importantă corturi în care se strângeau semnături pentru Klaus Johannis, Călin Popescu-Tăriceanu, chiar și un domn în tricou galben care strângea semnături pentru Ioan Ghișe, dar nicăieri un loc de colectare a semnăturilor pentru candidatura Monicăi Macovei. Îmi imaginez că, în absența unor structuri de partid care să o sprijine, în țară situația este chiar mai rea. Înțeleg că se practică un sistem online de strângere de semnături (trebuie descărcat un tabel, completat și ulterior depus prin poștă), operațiune destul de complicată în condițiile în care mulți nu au printer acasă, eventual nici stick de memorie și nici nu sunt foarte familiarizați în folosirea calculatorului. Una este să te oprești o clipă la colțul străzii și să semnezi un tabel și cu totul alta să scoți tabelul de pe internet pe un stick, să cauți un centru pentru a-l descărca, să-l completezi și apoi să cauți o poștă de unde să cumperi timbre pentru a-l expedia la o adresă. Mai ales că din partea fostului ei partid nu doar că nu se poate aștepta la niciun sprijin, dar poate avea parte de tot felul de contestații (Dumnezeu știe cât de întemeiate) privind procedura aceasta de colectare de semnături.
Dacă strânge cele 200 000 de semnături șansele Monicăi Macovei de a intra în cel de-al doilea tur de scrutin devin foarte interesante. Principalii săi adversari, la nivelul profilului de candidat, oamenii cu care s-ar fi bătut pentru același culoar, Cătălin Predoiu și Cristian Diaconescu, au părăsit deja competiția. Decizia de a demisiona din PDL se va dovedi benefică, pentru că astfel ar putea fi singurul candidat aflat în competiție, 100% anti actualul sistem politic. Or să nu uităm că, în mod constant, la alegerile din ultimii ani s-a înregistrat o prezență la vot de mai puțin de 50% dintre cei aflați pe lisele electorale, iar Traian Băsescu a câștiga ultimele alegeri pe un pronunțat discurs anti-sistem (ardeiul iute, țepele din Piața Victoriei, parlament unicameral, reforma clasei politice). Pe un discurs anti-sistem, Corneliu Vadim Tudor a pătruns în anul 2000 în cel de-al doilea tur de scrutin, învingându-i, printre alții pe Theodor Stolojan și Mugur Isărescu. Or, într-o eventuală dispută Victor Ponta vs. Monica Macovei, actualul premier s-ar afla mai aproape de simbolistica politică a lui Corneliu Vadim Tudor. Monica Macovei s-ar găsi în poziția anti-sistem din perspectiva reformării profunde a sistemului, nu a distrugerii lui. Aceasta s-ar face prin introducerea crieteriilor de integritate, impunerea statului de drept și a transparenței decizionale, respectarea strictă a legilor. Nu văd ce om care se gândește responsabil la viitorul copiilor săi, mai ales dacă se pretinde de dreapta, ar putea vota pentru Victor Ponta sau ar sta acasă într-o eventuală confruntare dintre actualul premier și Monica Macovei în eventualitatea unui al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Glumițele de șantier, mita electorală și grija arată de premier tuturor categoriilor de infractori nu cred că i-ar putea aduce câștig de cauză în fața unui adversar cu fermitatea princiipilor așa cum este Monica Macovei.
Monica Macovei are în spate cel mai performant sistem de propagandă dintre toți candidații la Președinție. 80% dintre prietenii mei, formatori de opinie, jurnaliști, artiști, scriitori cu mare impact public o susțin. Dacă va reuși să strângă semnăturile necesare, sunt sigur că va fi unul dintre actorii foarte importanți în alegerile prezidențiale care se apropie. Vocile care o susțin vor deveni tot mai puternice și mai notorii, iar metodele de susținere vor fi tot mai inteligente și mai originale.
Recomandările noastre
