Mulțumită lui Traian Băsescu, am fost timp de vreun sfert de ceas președinte al României!

Mulțumită lui Traian Băsescu, am fost timp de vreun sfert de ceas președinte al României!

Nu știu dacă am scris despre asta pînă acum. Stau la vreo cinci sute de metri de Biblioteca Academiei. În fiecare zi, car după mine de la și pînă la Bibliotecă două valizoaie pline cu cărți și manuscrise.

Cînd mă văd pe Victoriei, taximetriștii scot capul pe fereastra mașinii și mă întreabă dacă merg cumva la Gară.

Luni seara, pentru a ajunge la emisiunea cu Traian Băsescu, am fost luat de la Bibliotecă, cu valize cu tot, de o mașină de la B1. Valizele le-am depozitat în sala în care se așteaptă intrarea în studio. După emisiune, am stat de vorbă între patru ochi cu Traian Băsescu, dat fiind că ceilalți merseseră la emisiunea lui Striblea. La plecare, Traian Băsescu s-a oferit să mă ia în mașina sa de fost președinte și mă ducă acasă cu valize cu tot. Am acceptat, mai ales că nu vedeam prin preajmă șoferul postului.

În timp ce o SPP-istă mă invita să mă urc în mașină, Traian Băsescu dădea un interviu unei televiziuni de știri. N-a observat nimeni știrea: Cristoiu se urcase în mașina lui Traian Băsescu! Aha! de aia o apără el, Cristoiu, pe Elena Udrea. Pentru că-l duce Traian Băsescu cu mașina! A venit și Traian Băsescu. A pornit convoiul alcătuit din cele două mașini. Eu, în spate, cu cei doi SPP-iști în față, mă simțeam ca un președinte. Cele două mașini au intrat pe străduța mea. În timp ce-mi duceam valizele la ușa blocului, am văzut pe cei doi SPP-iști din mașina din spate – un el și o ea – coborîți pe caldarîm și uitîndu-se în toate părțile, după lunetiștii de pe acoperișuri, gata să tragă în mine.

Ne puteți urmări și pe Google News

În acel moment, mi-am dat seama de prăpastia dintre mine și un președinte. Pe mine nu mă apără nimeni de lunetiști! Și mi-am mai dat seama de ce se bat politicienii să ajungă președinți. Păi, una e să cari de unul singur, ca mine, valizele, și alta e să te aducă acasă două mașini cu SPP-iști!