Munca la domiciliu, soluţia pentru viitoarele mame

Munca la domiciliu, soluţia pentru viitoarele mame Legea care permite angajaților cu copii în vârstă de până la 11 ani să-și ia telemuncă a fost promulgată: Sursa foto: EVZ

Părinţii care trebuie să se întoarcă la serviciu după ce copilul a împlinit un an pot negocia cu şefii posibilitatea de a munci de acasă, pe aceiaşi bani. Doar dacă domeniul o permite.

Contractele de muncă la domiciliu pot fi o soluţie pentru viitoarele mame care vor să primească o indemnizaţie mai mare, dar vor fi obligate, din 2011, să se întoarcă la muncă mai devreme, după ce au stat cu copilul un an.

Astfel, "mama poate cumula stimulentul de inserţie profesională (de 500 de lei lunar - n.r.) cu salariul obţinut în temeiul unuia dintre cele cinci categorii de contracte individuale de muncă la domiciliu ce se pot încheia în ţara noastră ca, de altfel, în majoritatea ţărilor lumii", susţine doctorandul Ana Cioriciu Ştefănescu, consultant în Dreptul social, citată de Avocatnet.ro.

Telemunca, semilegiferată

Ne puteți urmări și pe Google News

Potrivit acesteia, există mai multe tipuri de astfel de contracte legiferate la noi în ţară: contractul individual de muncă la domiciliu, potrivit dreptului comun; convenţia individuală de muncă la domiciliu a membrului cooperator, contractul individual de muncă al asistentului maternal profesionist, contractul in dividual de muncă al asistentului personal profesionist şi contractul individual privind telemunca.

Despre acesta din urmă însă Ştefănescu spune că, la noi, "în lipsa unei reglementări distincte, el se poate încheia doar în temeiul principiului libertăţii contractuale".

Aceasta este de părere că există şi varianta de a modifica un contract individual de muncă "standard" printr-un act a di ţional de muncă la domiciliu. "Totul este ca activitatea profesională să fie compatibilă cu specificul muncii la domiciliu, iar angajatorul să fie de acord cu o astfel de modalitate de organizare şi de realizare a muncii", spune consultantul.

"Un astfel de contract este o soluţie bună pentru mamele care vor să mai stea un an acasă fără să piardă bani. Dar se potriveşte doar anumitor profesii, cum ar fi croitoreasă sau redactor de ştiri", este de părere şi vicepreşedintele Blocului Na ţional Sindical (BNS), Ovidiu Jurca, jurist de profesie.

Viaţă şi la job, şi-n familie

Principalul avantaj al acestui contract este faptul că permite, în acelaşi timp, părinţilor concilierea vieţii de familie cu cea profesională. Asta, chiar şi după ce copilul a împlinit 2 ani. Mai mult, susţine Jurca, "angajatul beneficiază de aceiaşi bani şi de aceleaşi drepturi ca şi în cazul unui contract standard de muncă".

"Ar trebui ca munca la domiciliu să fie prin lege un drept al părinţilor care au copii în vârstă de până la 2 ani (măcar). Caracterul excepţional al unei astfel de reglementări ar fi în consens cu preocuparea Uniunii Europene de a încuraja statele să adopte măsuri care să permită concilierea vieţii de familie cu cea profesională", conchide specialistul în Drept social.

Însă un impediment îl reprezintă prejudecăţile patronilor, care nu sunt încă suficient de flexibili. "În nouă cazuri din zece, patronul român nu e dispus să renunţe la dominarea angajatului, care înseamnă de multe ori muncă suplimentară neplătită", explică vicepreşedintele BNS.

"Puţini patroni români sunt deschişi faţă de varianta muncii la domiciliu a angajaţilor.", OVIDIU JURCA, lider sindical

PROTEST

Mamele ameninţă cu "greva fiscală"

Nemulţumite de faptul că executivul le-a luat posibilitatea de a sta acasă cu copilul doi ani pe o indemnizaţie de până la 3.400 de lei pe lună, multe mame susţin că sunt decise să se răzbune printr-o "grevă fiscală": nu vor mai plăti contribuţiile către stat, renunţând la contractele de muncă sau muncind pe salariul minim pe economie.

În plus, părinţii vor avea de partea lor şi decizia adoptată recent de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care le-a dat dreptate arătând că noua lege nu ar trebui să li se aplice celor care vor avea copii după 1 ianuarie 2011, adică femeilor care sunt acum însărcinate, ci părinţilor care vor concepe copii după 1 ianuarie 2011.