A fost un weekend fierbinte pentru cancelara germană, care a fost ținta unui intens tir de critici interne pentru politica sa față de imigranți. Opozanți dar și aliați au acuzat-o pe Merkel că lasă cu totul Europa la mâna Turciei și a șantajului lui Erdogan.

Horst Seehofer, liderul Uniunii Creștin Sociale bavareze, aliat la guvernare cu CDU, partidul lui Merkel, a declarat:

„Nu sunt împotriva discuțiilor cu Turcia, dar cred că este periculos să devenim atât de dependenți de Ankara.”

Membri ai Partidului Social Democrat (SPD), și el partener de guvernare, dar și din partea stângii radicale sau a Verzilor, au exprimat îngrijorări similare.

Cem Özdemir, co-lider al Verzilor și fiu de imigranți turci, a declarat pentru Welt am Sonntag că acordul cu Ankara supune Europa riscurilor de șantaj și a afirmat că Angela Merkel, poreclită cu dragoste de imigranți „Mutti”, pentru că le-a deschis granițele, este principala vinovată pentru această situație.

Sahra Wagenknecht, membră a Stângii radicale (Die Linke), a vorbit și ea de șantaj, apreciind că Erdogan se simte „categoric mai puternic pentru a călca în picioare drepturile omului”.

Pe de altă parte, primirea refugiaților va costa în viitorii cinci ani aproape 100 de miliarde de euro (mai exact 93,6 miliarde), potrivit unui document de lucru al Ministerului Finanțelor, citat de Der Spiegel. Finanțele, conduse de durul Wolfgang Schäuble, se află în mijlocul unui uriaș scandal, deoarece landurile cer să li se reducă contribuțiile la aceasta sumă și să crească în schimb aportul statului federal.

Pentru 2016, suma calculată pentru primirea și adăpostirea imigranților este de 21 de miliarde de euro, urmând ca ea să ajungă la 30 de miliarde de euro în anii următori, până în 2020.

Calculele ministerului includ măsurile de integrare și adăpostire a refugiaților, ca și costul de susținere a dezvoltării în țările de origine ale acerstora, în tentativa de a reduce fluxulul migrațional spre Occident.

Landurile cer ca guvernul federal al lui Merkel să își asume cel puțin jumătate din aceste costuri, însă Berlinul răspunde că deja contribuie cu sume mult mai mari. O reuniune pentru noi negocieri este prevăzută joia aceasta.

Dintre cele 1,2 milioane de imigranți care au intrat în Germania în 2015, guvernul estimează că au rămas 800.000. În documentul Ministerului Finanțelor, citat anterior, se mizează ca anul acesta să intre în Germania 600.000 de imigranți, anul viitor – 400.000 și câte 300.000 anual până în 2020.

Greu de spus dacă aceste estimări corespund realităților. Până acum, numărul refugiaților intrați în Europa este în scădere drastică: doar o sută pe zi mai pun piciorul pe insulele grecești, față de circa 2000 pe zi în februarie. Și în Germania, numărul persoanelor înregistrate a scăzut sub 20.000 în martie, față de 250.000 pe lună, la apogeul crizei.

Observatorii se tem că un eventual eșec al acordului UE-Turcia ar lăsa din nou Europa expusă valului de imigranți și critică lipsa unui „Plan B”, fapt care mărește nepermis dependența de Ankara.

Mai mult, o anchetă serioasă întreprinsă de Die Zeit și publicată săptămâna trecută demonstrează că administrațiile locale, prinse între birocrația cerută de centru și improvizațiile pe care trebuie să le facă pentru a reacționa la provocări neașteptate, nu cunosc ce sumă cheltuiesc pe cap de refugiat.

Wolfgang Schäuble nu este tulburat de toate aceste cifre și presiuni și susține că bugetul nu va înregistra dezechilibre nici anul acesta nici cel viitor.