PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Nancy Reagan - un mod decent de a fi o Primă Doamnă influentă

Autor: | | 3 Comentarii | 1225 Vizualizari
Sever Voinescu
Cînd am aflat că Nancy Reagan a murit, prima imagine care mi-a venit în minte a fost o fotografie pe care, dacă bine îmi amintesc, am văzut-o acum mai mulți ani în presa americană.

 În ianuarie 2008, la Biblioteca Prezidențială Ronald Reagan din California, Nancy Reagan a găzduit dezbaterea celor mai bine clasați patru pretendenți în cursa internă pentru desemnarea candidatului Partidului Republican la alegerile prezidențiale americane care aveau loc în toamna aceluiași an. Patru candidați și un moderator stăteau în picioare, pe o scenă, în spatele pupitrelor lor. În fața scenei, în jurul avionului Air Force One de care s-a folosit Ronald Reagan, expus acum în Bibliotecă, vreo două sute de spectatori. În primul rînd, Nancy Reagan urmărea atentă dezbaterile. Fotografiile au calitatea de a spune adevăruri adînci.  Această fotografie spunea că cei patru vajnici politicieni americani, lideri grei ai partidului zis ”mare și vechi”, nu concurau doar pentru nominalizare, ci pentru o succesiune. După acea dezbatere, presa democrată s-a amuzat notînd că, în cursul discuțiilor, numele fostului președinte fusese pomenit de 11 ori de moderator și de aproape 60 de ori de candidați - totuși, despre ce vorbeau oamenii aceia, despre America de după Bush și despre viitorul președinte sau despre un foarte fost președinte? Nota democraților puncta ceva profund. Fiecare dintre cei patru candidați își dorea, desigur, nominalizarea, dar fiecare se dorea, de fapt, noul Ronald Reagan. Nici unul nu a ajuns să fie. După cum, pînă azi, nici un lider republican nu se poate lăuda că a egalat performanța politică a soțului lui Nancy Reagan. În 2008, sub ochii ei, gazdă a dezbaterii de sub auspiciile instituției Ronald Reagan, se dădea bătălia pentru  succesiunea morală, pentru dreptul unuia de a fi recunoscut drept urmașul politic al marelui președinte. Pînă astăzi, succesiunea a rămas vacantă.

Nancy Reagan a murit într-un moment foarte dificil pentru partidul lui Ronald Reagan. De fapt, nu a mai rămas mult din acel partid - doar legenda cu care, și astăzi, mulți republicani se mai încîntă, nostalgici. Astăzi, Partidul Republican nu știe cum să scape de cel care se îndreaptă vertiginos spre nominalizarea la candidatura prezidențială. Donald Trump dovedește, de fapt, cît de fragil a ajuns partidul lui Reagan. După cele două administrații Bush jr, Partidul Republican a avut reacții ciudate. Victoria aproape mesianică a lui Barack Obama în 2008 a generat o regrupare a paleoconservatorilor din Partid și s-a născut Mișcarea Tea Party. Deși oamenii acestei mișcări au fost foarte activi, nu s-a produs revigorarea conservatorismului american. Mai ales pentru că Tea Party nu a putut cupla cu marea masă de conservatori moderați care au susținut mereu partidul. Acum, în 2016, succesul uimitor al lui Donald Trump dovedește că Partidul Republican nu a reușit să ajungă la tonul corect, larg reprezentativ, pentru conservatorii americani, nu s-a reașezat coerent ideologic și nu a mai putut găsi stilistica specifică. Umorul, de pildă, era altădată o emblemă a Partidului Republican și o trăsătură esențială a reaganismului. Acum nu se mai caută oameni cu umor, se preferă oamenii furioși. Moartea lui Nancy Reagan în acest context, îl readuce în memorie pe Ronald Reagan pentru că pune iarăși în lumină diferența dintre un trecut glorios și un prezent problematic.

Și totuși, nu amintirile politice ar rebui să ne năpădească, chiar dacă Nancy Reagan va rămîne în istorie ca una dintre cele mai populare soții ale unuia dintre cei mai populari președinți americani - la terminarea mandatului soțului ei, Nancy înregistra printre americani o favorabilitate de 58 ”părere favorabilă” la 16 ”părere nefavorabilă”. S-a spus despre ea că a fost extrem de influentă pe lîngă soțul ei, ceea ce e adevărat, dar ar trebui să înțelegem mai bine de ce și cum s-a ajuns la această influență.

Nancy Reagan  a ajuns să se ocupe de politică pentru să își iubea la nebunie soțul, care făcea politică. Nu iubirea de politică și nici tenația jocului de putere au făcut-o pe Nancy activă politică, spre deosebire de cele mai multe soții de președinți. Sînt prime doamne care iubesc politica la fel de mult pe cît își iubesc soțul-președinte. Nancy, însă, nu a fost așa. Ea a fost o femeie care a dorit de la viață un singur lucru: să aibă un mariaj fericit. Cu Ronald Reagan, l-a avut. Ca soție de guvernator, a fost mai degrabă retrasă din treburile politice și foarte prezentă în lumea artelor. Iar ca soție de președinte, a intrat decisiv în rol după ce Ronald Reagan a fost împușcat, în martie 1981. Acea tentativă de asasinat a zguduit-o pur și simplu, iar perspectiva de a-și putea pierde soțul pentru că era președintele SUA și asta îl face ținta unor atacuri, a mobilizat-o: trebuia să aibă grijă de el. Implicarea ei în politică, de fapt, a fost aceea a unei soții protectoare care vrea să-și apere soțul politician.

 Interesant, Nancy nu se prea băga în politici și nici în decizii economice ori strategice, dar îi spunea lui Ronnie ce crede despre oamenii din jurul său. Vroia să fie mereu la curent cu programul președintelui, să știe mereu unde este și, mai ales, cu cine este. Dacă simțea cel mai mic pericol, îi spunea imediat. Cînd America a aflat că Nancy Reagan consultă astrologi ca să vadă care sînt zilele faste și zilele nefaste ale soțului ei, reacțiile au fost împărțite. Unii au rîs, alții au apreciat.

Este știut că președintele Reagan era un om extrem de deschis față de toți cei cu care lucra. Nancy era cea care îi atrăgea atenția asupra unuia sau altuia, avînd o legendară intuiție cu privire la oameni - îl tempera adesea pe președinte cînd acesta era încîntat de cineva de la prima vedere. Legătura dintre cei doi Reagani a fost extrem de puternică și, evident, sfaturile lui Nancy produceau și consecințe politice, chiar dacă intenția ei era pur ”casnică”. Unele dintre aceste sfaturi s-au întîmplat să fie mai solide decît cele ale consultanților. De pildă, Nancy a fost cea care l-a sfătuit pe Ronald Reagan să-l numească în importanta funcție de șef al staffului de la Casa Albă pe James Baker. Sfatul era șocant în logică politică, pentru că Baker fusese șeful tuturor campaniilor anti-Reagan din Partidul Republican, iar funcția de șef al staffului prezidențial este, în America, cu adevărat pivotală pentru o întreagă administrație. Dar Nancy nu gîndea politic, ci omenește: ”A fost mereu împotriva ta, dar este un om de mare calitate. Ar fi un excelent șef al staffului”. Reagan l-a numit și Baker a fost un excelent șef al staffului pe parcursul întregului prim mandat prezidențial, devenind Secretar al Trezoreriei, în al doilea.

Însă, dincolo de politică și mai important decît orice, Nancy Reagan și Ronald Reagan au fost protagoniștii uneia dintre cele mai mari și mai statornice iubiri de la Casa Albă. Așa cred că merită să ne-o amintim.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.


Tag-uri: Nancy Reagan, Biblioteca Prezidențială Ronald Reagan, California, Air Force One, Donald Trump, casa alba
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nancy Reagan - un mod decent de a fi o Primă Doamnă influentă.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi