NATO și divergențele cu pornirile voluntariste ale Franței de creare a Armatei Europene separate. Pulsul planetei

Desfășurarea reuniunii ministeriale a Apărării statelor membre NATO la Bruxelles, de miercuri și joi, 14-15 februarie, au relevat evoluții disruptive în cadrul Alianței, în contextul efortului de recoagulare și întărire a NATO.

Astfel, pe agendă și în discursul Secretarului General al NATO se află situația și proiectele voluntariste ale Franței lui Emmanuel Macron, de creare a unei Armate Europene cu capabilități separate și operațiuni strict europene și ignorarea Declarației de la Roma, care a lansat perioada de reflecție europeană și care menționa explicit evitarea duplicărilor și cooperarea prin complementaritate NATO-UE.

Președintele francez - și în lipsa prelungită din arenă a Cancelarului german, preocupat de problemele interne ale formării guvernului - pare să ignore acest document, adoptat înainte de alegerea sa în funcție, motiv pentru care direcția de dezvoltare și propunerile sale exced cadrul convenit.

Iniţiativa de apărare europeană nu trebuie să creeze bariere economice, nici să se erijeze în alternativă la NATO, a avertizat secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, care a reiterat preocupările în acest sens formulate de administraţia americană.

Coldea și Dumbravă, 720.000 euro pentru "optimizarea" sentinței lui Cătălin Hideg. Interviu la Realitatea

Zodiile care își vor îndeplini visul până la sfârșitul lui aprilie. Urmează mari împliniri

„Da, există divergenţe de opinii”, a recunoscut Stoltenberg, în timpul conferinţei de presă pentru prezentarea reuniunii. „Mai multe cheltuieli şi mai multe capacităţi pot întări NATO. Trebuie să fie o complementaritate, nu să fie înlocuită NATO. Ar fi lipsit de sens ca UE şi NATO să intre în concurenţă. UE nu trebuie să se substituie la ceea ce face NATO. Nu se pune problema de a avea o listă de nevoi de capacităţi pentru NATO şi o alta pentru UE. Nu se pune problema să dublăm”, a continuat Jens Stoltenberg.

Mai mult de 90% dintre cetățenii țărilor UE trăiesc în state NATO. După Brexit, 80% din cheltuielile militare pentru apărare vor veni din rândul aliaților non-UE (prin SUA, Marea Britanie și Turcia, cu precădere). UE nu poate înlocui NATO, dar dezvoltarea capabilităților va consolida pilonul european din cadrul NATO, a mai subliniat Stoltenberg. „Sper că UE, datorită Cooperării Structurate Permanente (CSP sau PESCO) şi Fondului European pentru Apărare, va avea posibilitatea de a aborda problema pusă de fragmentarea industriei de apărare europeană”, a adăugat el.

De altfel, miniștrii Apărării din NATO, împreună cu cei ai Suediei și Finlandei vin să marcheze consolidarea capacității aliate de a mișca trupe în interiorul teritoriului aliat, înființând două comandamente aliate, unul pentru Atlantic, care să asigure circulația transatlantică a capabilităților și să securizeze liniile de comunicații în Atlantic - 80% din aria de responsabilitate a Comandamentului Suprem al forțelor NATO din Europa fiind reprezentată de ocean – dar și un comandament logistic european, cel mai probabil amplasat în Germania, pentru mobilitatea rapidă a trupelor și a echipamentelor în Europa.

Este vorba despre supervizarea infrastructurii și capacitatea efectivă de a muta trupe în interiorul continentului, în orice moment, dar și aplicarea ideii de „Schengen al NATO”, formula de a rezolva componenta birocratică a transferurilor de armamente peste granițele statelor europene.

Pe de altă parte, această nemulțumire, situația contribuțiilor aliate la bugetele proprii ale Apărării și postura nucleară a Alianței sunt punctele de pe agenda ministerialei Apărării NATO, iar divergența privind noua turnură pe care unele propuneri o dau inițiativei europene acoperă doar parțial divergențele din interiorul NATO. Statele se mișcă pe direcția atingerii țintelor privind 2% din PIB pentru Apărare și 20% din buget pentru achiziția noilor capabilități până în 2024, cu 22 state din 28 aliate deja înscrise și cu programe pe această direcție.

Fără a fi pe agendă, o temă extrem de acută e cea a divergenței puternice dintre Turcia și SUA, cele două state cu armatele cele mai mari din Alianță, în privința Siriei. Secretarul General al NATO a subliniat deja că e vorba despre o problemă strict între state, însă președintele Erdogan a adus-o și la nivelul discuțiilor NATOTurcia. Jens Stoltenberg a respins impresia unei lipse de încredere între aliaţi.

„Forţa NATO, indiferent care sunt divergenţele, constă în a fi întotdeauna de acord în ceea ce priveşte sarcinile fundamentale: protecţia şi apărarea unora şi altora”. Joi, secretarul de stat Rex Tillerson ajunge la Ankara, pentru a calma situația. Iar la finalul săptămânii, Conferința de securitate de la Munchen poate veni cu oportunități noi de întâlniri în marja lucrărilor.