Social

Nea Mitică vatmanul, 34 de ani cu tramvaiul prin Bucureşti

Autor: | vineri, 18 septembrie 2009 | 12 Comentarii | 0 Vizualizari
Sunt o sută de ani de când avem transport în comun în Bucureşti. Ceva mai mulţi au trecut de la primul tramvai electric, şi chiar mai mulţi de când a apărut tramvaiul tras de cai.

Dar actul de naÅŸtere al celei mai mari instituÅ£ii de transport de călători din Å£ară s-a semnat în 1909, când i s-a dat ÅŸi un nume: Societatea comunală de Tramvaiuri BucureÅŸti (STB). 34 de ani din cei o sută câÅ£i numără actuala regie de transport a fost reprezentată ÅŸi de nea Mitică Buhăescu, un vasluian venit în Capitală ca să se facă vatman.

Nea Mitică face parte dintr-o familie tipică de „itebiÅŸti” cum îi place lui să spună. A condus 34 de ani tramvaiul, s-a însurat cu o taxatoare, a făcut patru băieÅ£i ÅŸi unul s-a făcut ÅŸi el vatman. După o viaţă de muncă la manetă, manipulantul Mitică se mândreÅŸte că are o pensie decentă, a făcut o casă ÅŸi are o căsnicie trainică. Åži pentru că trebuia să rămână cu ceva de la RATB, s-a ales cu un ÅŸold rebegit de frigul îndurat în cabină.

„Stăteam numai în picioare, zece ore pe zi”

Nea Mitică are ochi albaÅŸtri ÅŸi o expresie ÅŸugubeaţă sub pălăria de vară pe care a asortat-o la costumul bege cu care ne-a onorat în ziua interviului. Se Å£ine bine la cei 71 de ani, deÅŸi memoria îi mai joacă feste, dar are atâtea de povestit că parcă e normal să sară dintr-una într-alta.

Deraierile nu sunt periculoase, însă, ÅŸi dezvăluie lumea în care moldoveanul s-a descurcat biniÅŸor din 1965 încoace. Fiu de chiabur (condamnat la Canal) din satul cu nume rezonant Tanacu, nea Mitică a ajuns flotant în BucureÅŸti după ce armata n-a mai avut nevoie de sergentul major Buhăescu, ÅŸi l-a restructurat.

După cinci luni de ÅŸcoală „la 5 ianuarie 1965 am luat tramvaiul de coarne”, povesteÅŸte nea Mitică. Åži l-a Å£inut bine „de coarne”, fără să stea jos: „Am lucrat la frână de mână, stăteam numai în picioare zece ore, că nu puteai să stai pe scaun, că dacă scăpai frâna din mână, te nenorocea. Era greu. Aveam 26-27 de ani atunci”.

TotuÅŸi, tramvaiul avea avantajele lui de vreme ce nea Mitică l-a ales în detrimentul troleibuzului sau autobuzului. „La tramvai era mai simplu ÅŸi se plătea mai bine. Mergeai pe ÅŸina ta, mai încet, nu te grăbea nimeni, nu-Å£i tăia niciunul calea”.

ÎÅŸi aminteÅŸte ca azi primul salariu: 826 de lei. „După sapte ani de zile mi-a dat o categorie ÅŸi mi-a făcut 926 de lei. Nu ca acuma, când iese din scoală îi dă salariu cât are unul cu 20 de ani de muncă. A treia treaptă mi-a dat-o după vo 15 ani, 1.100 de lei”.

Cu ochii la călătoare, cu inima la taxatoare

ViaÅ£a în BucureÅŸti era frumoasă în anii 60, iar vatmanul Mitică o mai savura când privea câte un condur de domniÅŸoară că-i urcă scara. Nu după multă vreme, însă, a lăsat călătoarele în favoarea taxatoarelor. „Aveam trei, câte una pe vagon. Vă daÅ£i seama cum eram, cu trei femei după mine...!”, se mândreÅŸte nea Mitică ÅŸi azi, cu un zâmbet, dar ÅŸi o urmă de modestie simulată. TotuÅŸi, pe vremea aia nu erau minijupele ca acuma, bagă el mâna-n foc. „Păi cum să mai facă vatmanii ăştia treabă acuma, când fetele umblă  cu fustele alea aÅŸa scurte?!”, le duce el grija succesorilor. 

Una dintre taxatoare a fost ÅŸi fericita câÅŸtigătoare a titlului de doamna Buhăescu. Nea Mitică a luat-o mai tânără ca el, ca să-i fie sprijin la bătrâneÅ£e, dar ÅŸi după firea mai moale a femeii care, zice el, ar fi secretul  unei căsnicii reuÅŸite.

Au urmat copiii care au venit „înădiÅ£i”, lucru ce l-a făcut pe nea Mitică să lucreze în schimburi: 12 ani în schimbul 1, de la 4 dimineaÅ£a la 2 după amiaza, până au crescut copiii, ÅŸi alÅ£i 22 de ani în schimbul 2. Nevasta i-a stat alături până când s-au desfiinÅ£at posturile de taxatoare. Femeia a devenit controloare, apoi a vândut bilete la tonetă. În total are ÅŸi ea 35 de ani de muncă la RATB.

„Era frig ÅŸi acasă, ÅŸi în tramvai”

Au urmat anii de restriÅŸte ai comunismului, când nopÅ£ile lucrate însemnau tramvaie pline ochi de muncitori căraÅ£i de la gara 23 August la fabricile  comuniste.

„Era frig ÅŸi acasă ÅŸi în tramvai. Aveam controlori de trafic care ne urmăreau. La PiaÅ£a Chibrit, la Miciurin, la Podul Izvor ÅŸi la capăt de linie. Te prindea înaintat, te ardea, te prindea întârziat, nu-Å£i făcea nimica. Eu nu mergeam cu viteză mare, că nu mi-a plăcut viteza , dar eram curajos. Că era ceaţă, că era gheaţă, mergeam la fel. Nu trebuie să-Å£i fie frică în meseria asta, că altfel dai de necaz. Viteza era atuncea 30 de km, acuma 41 cu cât merge?”, se întreabă cu uÅŸoară invidie fostul vatman care a condus tramvaie pe liniile 10 ÅŸi 24.

Accident mortal ÅŸi „zece mici” daÅ£i la miliÅ£ian

Nici de accidente n-a fost scutit vatmanul nostru, ba acum le povesteşte cu detaşare, deşi cu siguranţă la vremea lor i-au dat nopţi albe.

„Doi am băgat sub tramvai, doi oameni, dar n’am avut vină, că mi i-au aruncat acolo maÅŸinile care treceau în viteză”, povesteÅŸte vatmanul. Ambele s-au petrecut în preajma Revelionului, când era nebunie pe străzi chiar ÅŸi în vremuri comuniste.
 
„A venit unul pe banda 3 ÅŸi l-a aruncat în faÅ£a mea. Si l-a băgat în salvare (grătarul de sub tramvai – n.r.). L-am dus la urgenţă, dar a murit. Doctorul spunea că ÅŸoferul era de vină, dar ăla fugise. Am avut noroc cu un miliÅ£ian care avea nevasta din sat de la mine, dar tot mi-a săltat permisul. MiliÅ£ianul mi-a zis: „nea Buhăescule, ca sa-Å£i dau carnetul îmi aduci zece mici”. Dar io zic: „pâine vă aduc?”. 1.000 de lei, aÅŸa era, adică zece sute. Zicea aÅŸa ca să nu se prindă ceilalÅ£i. Era mită. Un salariu. Dar m-am dus, i-am dat.  Erau toÅ£i miliÅ£ienii acolo la secÅ£ie, dar nu se fereau unul de altul. Ca sa-mi recuperez carnetul, ce era să fac?”, povesteÅŸte nea Mitică.

A doua oară a scăpat mai uÅŸor, pentru că accidentatul n-a murit. 


„Călătorii erau nervoÅŸi, ne înjurau, se luau la bătaie între ei. Dar eu îmi vedeam de treaba mea, că tre să fii calm la meseria asta, că ei sunt mulÅ£i, tu eÅŸti unul singur, ÅŸi n-ai voie să dai în ei. Că tot pe tine te scoate de vină. Când s-a terminat cu CeauÅŸescu s-a terminat ÅŸi cu aglomeraÅ£ia.  Atunci erau fabrici, uzine, acuma unde să se mai  îmbulzească oamenii?”
Dumitru Buhăescu, vatman timp de 34 de ani la RATB


SPUNE-TI PAREREA

Libertatea

B1

RTV

Realitatea

Unica

Ziare.com

Capital

Doctorul Zilei

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.