Nebunia disoluției

De când cu episodul agresiunii ruse din Crimeea, vedem zilnic tot felul de binevoitori care declară și jură credință veșnică Mamei Rusii, precum și tot felul de tancuri ce mărșăluiesc pe lângă Transnistria și unele regiuni din Ucraina.

Nebunia separatismului și a disoluției pare să fi cuprins și alte minți înfierbântate, de parcă am fi în alte vremuri. Ce să mai înțelegem? Mai deunăzi, la Chișinău, tinerii strigau în stradă „Moldova nu este Crimeea!”, sau chiar mai simplu, „Aici nu este Crimeea!”. Sinteticzând motivele marșului, acestea ar fi: o poziție fermă a autorităților și a societății civile din Republica Moldova împotriva presiunilor și șantajului Federației Ruse, protecție internațională pentru populația din întreg teritoriul Republicii Moldova și retragerea trupelor de ocupație rusești din regiunea transnistreană. Corect și limpede este mesajul tinerilor moldoveni, mai ales că în acest fel întrezărim și începutul unei participări mai active la viața social politică, la acțiunile societății civile, început care ar putea să ne dea speranțe că tinerii vor ieși și la vot, în momentele decisive ce vor urma pentru Republica Moldova, adică alegerile legislative și vor da răspunsul corect la recensământul din luna mai.

Ce tot vedem în spațiul încins până la incandescență din jurul granițelor Moldovei? Vedem că unii politicieni s-au îndrăgostit „sincer” și „dezinteresat” de Moscova și de „țarul” de la Kremlin, iar aici mă refer la Transnistria și la Găgăuzia, pentru că acestea sunt teritorii al statului moldovean. Nimeni nu a recunoscut oficial ceea ce Transnistria ascunde după gardul de sârmă ghimpată de la malul Nistrului, așa cum nimeni nu a recunoscut la nivel internațional vreo entitate statală numită Transnistria. E doar o glumă și un compromis mizerabil, tolerat de ani și ani, în speranța că poate se vor rezolva lucrurile. Mai mult, auzeam declarații „ferme” venite dinspre puterea de la Moscova, imediat după anexarea Crimeei, referitoare la faptul că Rusia nu este interesată de alte teritorii, cu atât mai mult de cel numit Transnistria. O, Doamne, câtă ușurare!

Auzind această asigurare venită de la Moscova, toată lumea a înțeles exact cheia în care trebuie citită: „Niet!” înseamnă de fapt „Da!”, după deja tradiționalul ritual rusesc, potrivit căruia nu Putin vrea să tropăie prin Ucraina și Moldova, ci populația rusofonă îl cheamă în ajutor, iar el, om patriot și îndumnezeit, nu are altă cale decât să îi apere. Adică, dacă se trezesc unii din vreun sat în care trăiesc ruși, chiar dacă acel sat nu aparține teritorial Mamei Rusii, să facă un referendum pentru alipirea la „URSS”, tătucul vine protector să îi apere. Ne întrebăm, totuși, dacă acele tratate consfințite de norme de drept internațional, acele grupuri de dialog diplomatic și acele organisme internaționale concepute pentru a întreține un climat de pace, stabilitate și liniște, mai au vreun rol pe planeta asta! Sau nu mai contează!

Hristos a Înviat! Un îndemn la Iubire, într-o lume trufașă

Viața la bloc. Ce sancțiuni riști dacă ai musafiri gălăgioși de Paști

Luăm tancurile și mărșăluim pe la granițele altora, le atragem atenția că nu și-au mai plătit gazele cam de multișor și ne oferim să îi ajutăm, în buna tradiție sovietică de a uita drumul înapoi către casă. Găgăuzia lui Formuzal a făcut o pasiune demențială pentru intensificarea relațiilor comerciale privilegiate cu Rusia, în timp ce însuși cel numit „bașcanul Găgăuziei” face declarații directe prin care își justifică atitudinea antieuropeană. Deocamdată Republica Moldova are niște granițe, este un stat independent, se apropie de Uniunea Europeană și încearcă să între în lumea civilizată. Singurii pași care mai trebuie făcuți spre atingerea acestui obiectiv sunt cei legați a informarea corectă a populației asupra acestei nebunii a disoluției, dar și asupra tuturor minciunilor spuse de cei care vor disoluția statelor proeuropene din zonă. În acest fel, oamenilor necăjiți din Găgăuzia, care muncesc la câmp cu 10 euro pe zi trebuie să li se spună că aderarea la UE nu înseamnă doar uniformizarea prețurilor concomitent cu menținerea salariilor actuale, așa cum le spun separatiștii, ci înseamnă ceva mai mult decât atât și ceva mai bine și pentru ei.