Nintendo a făcut din acest joc un adevărat fenomen cultural, iar milioane de oameni sunt fani. Celor mici le este însă greu să facă diferența între ceea ce văd în realitate și ce le apare în mediul virtual

Considerat o „nebunie mondială”, „Pokemon Go”, jocul ce îi ia pe utilizatori din casele lor, pentru a prinde Pokemoni pe stradă, „corupe” tot mai mulți tineri și copii în România.

Despre joc se spune că are o parte bună, și anume aceea că îi ridică pe tineri din fața calculatorului, dar psihologii sunt îngrijorați de efectele negative ale jocului ce unește lumea virtuală cu cea reală și care, spun ei, nu face decât să înlocuiască, treptat, realitatea. „Nu știam multe despre Pokemon, dar odată cu apariția jocului am început să învăț despre tot fenomenul și m-am intregrat. Avem și grupuri pe Facebook și chiar grupuri pentru echipa din care faci parte”, a povestit Andrei, de 18 ani. Apoi, tânărul arată că în Parcul Tineretului jucătorii s-au strâns în număr mare. „A pus cineva momeala pentru pokemoni la un pokestop și toată lumea a venit aici”, a explicat el. „În joc, petrec undeva la 2-3 ore pe zi, poate mai mult, de obicei seara, când este răcoare. Ies cu sora mea și cu un prieten și ne plimbăm prin cartier, facem un așa numit „run”, adică ne ducem la fiecare pokéstop pentru a primi pokéballuri și poțiuni pentru pokemoni”, adaugă el. „Cred că oricine merge cu telefonul în mână în zilele astea se joaca Pokemon”, concluzionează tânărul. Și pentru Iulia, o elevă de 17 ani, Pokemon Go a devenit rapid un mod de viață. „Toți prietenii mei au jocul și ieșim în fiecare seară. Ce câștigi din asta... cunoști mulți oameni super de treaba”, adaugă ea.

Asemănări cu religia

Fanii Pokemon Go folosesc un limbaj special, acordă ore întregi cu un devotament cvasi- religios acestei activități și împreună împărtășesc momente de mare fericire sau de adâncă tristețe. Mulți susțin că este vorba de o obsesie, care a pus stăpânire pe viețile lor și pentru care sunt gata să-și sacrifice trupurile. Fanii Pokemon Go înțeleg lumea într-un mod care nu este accesibil neinițiaților. Ceea ce sună ca o subită convertire religioasă este, evident, lansarea Pokemon Go, un joc pe smartphone care face apel la hiper-realitate și care a relansat popularul fenomen Pokemon al anilor 1990.

FOTO: Cineva a pus momeala pentru pokemoni la un pokestop din Parcul Tineretului și toată lumea a venit

The Guardian apreciază că, în multe privințe, Pokemon Go și religia au asemănări frapante. Mitologia și istoria religioasă animistă a Japoniei au constituit izvoare importante de inspirație pentru Pokemon.

Atenție la infracțiunile online

După lansarea „Pokemon Go”, în ultimele zile a apărut în magazinele virtuale un val de aplicații pentru ghiduri, sfaturi, muzică, trișat etc. Multe dintre acestea colectează datele personale ale utilizatorilor, potrivit lui Chad Salisbury, expert în securitate la firma RiskIQ, care se ocupă cu monitorizarea de malware mobil.

În cazul în care li se acordă permisiunile cerute, unele aplicații pot colecta lista de contacte, imagini și chiar date de autentificare în aplicații și site-uri. În alte cazuri însă, utilizatorii s-au trezit cu factura încărcată după ce mai multe SMS-uri au fost trimise la diferite servicii cu suprataxă. În ceea ce privește protecția online a utilizatorilor, în nr. 31 al Revistei „Intelligence”, editată de Serviciul Român de Informații, specialiștii recomandă să nu se instaleze softuri sau aplicații de care utilizatorul nu este foarte sigur sau nu le-a cerut el. Tot pentru protecție, specialiștii recomandă și să se dezinstaleze aplicațiile nefolosite, dar să se și actualizeze softurile. De un mare ajutor este și parola pentru conturile din online. Specialiștii spun că nu este bine să se folosească o parolă unică, ci parole diferite, cât mai complexe. De asemenea, o măsură de siguranță suplimentară este folosirera modalităților de autentificare în mai mulți pași. Pentru a face rost de datele personale, infractorii pot încerca să înșele utilizatorii. „Nu completa formulare primite via email, prin care ți se cer date cu caracter personal, parole, coduri secrete sau PIN-uri. Când vine vorba de date sensibile, instituțiile publice, băncile sau marile companii sunt mai... conservatoare și nu solicită să le fie transmise prin banalul email”, se arată în articolul „Cum te protejezi în online”.

Bancuri cu... Pokemoni

● Poliţistul către hoţ: - De ce ai furat, mă, găinile alea? Hoţul: - Şefu’, jur că nu am ştiut că sunt găini, am crezut că sunt pokemoni din aia!

● Chuck Norris a câştigat un turneu de poker cu cărţi Pokemon....

● Lupta anticorupție ar putea deveni mult mai amuzantă dacă procurorii DNA ar dezvolta și ei un joc similar cu Pokemon Go, dar în care să vânezi corupți, de exemplu jocul Cătușe Go.

● O tânără de 19 ani din Wyoming a descoperit un cadavru care plutea pe râul Wind River. Fata căuta pokemoni folosind funcția de realitate virtuală. Pentru a nu trece prin experiențe similare, People i-a sfătuit pe numeroşii jucători să se ţină departe de alei neluminate, păduri şi râuri.

● Potrivit Huffington Post, un jucător pasionat a reuşit să ajungă chiar într-un sex shop. Alţi utilizatori au ajuns în cimitire şi chiar la Muzeul Holocaustului. De altfel, reprezentanţii muzeului au transmis că locul nu este potrivit pentru a juca Pokemon şi i-a rugat pe utilizatori să nu mai caute creaturi fantastice în instituţie.

Călcați în picioare în Central Park

În doar câteva zile de la lansare, Pokemon Go a adunat milioane de fani. Nicăieri însă nu s-a întâmplat ca în Statele Unite, în Central Park, din New York, unde sute de oameni s-au adunat într-o noapte pentru a prinde o creatură Pokemon foarte rară. Oamenii au alergat, s-au călcat în picioare și chiar s-au accidentat când s-au lovit de copaci. A fost nevoie de intervenția poliției pentru a se face ordine.

„Aduce distrugere”

Cei mai mulți psihologi spun că „Pokemon Go” este un joc riscant, ce creează dependență. Mai mult, ei explică că s-a ajuns aici din lipsa relaționării cu părinții. Pentru alții, însă, e „doar o modă”

● „Se ajunge la adicție și la situația în care se petrec ore, zile și chiar mai mult, în fața calculatorului sau a telefonului mobil. O astfel de adicție face ca jocurile pe calculator să fie la fel de periculoase ca alcoolul sau chiar stupefiantele. E complicat să lucrezi cu un adolescent care și-a desenat astfel harta creierului. Aici s-a ajuns deoarece lipsește aproape total controlul parental, iar interacțiunea părinte – copil este minimă. Dacă în urmă cu zeci de ani tatăl sau mama stăteau de vorbă câteva ore zilnic, acum petrec împreună cu copiii lor maximum 10 minute, iar de multe ori dialogul se bazează pe reproșuri. Fără un suport din partea familiei, sau al școlii, singurul loc pe care copilul îl mai are este spațiul virtual. Astfel, devine un adult decuplat de la realitate”, explică Hanibal Dumitrașcu, profesor la Facultatea de Sociologie a Universității din București.

● Psihologul Eveline Osnaga spune că „jocul reușește să combine foarte bine lumea virtuală cu realitatea”, iar copiii mai mici de 10 ani, care au acces la genul acesta de joc, nu fac bine diferența între realitate și lumea virtuală. „Au fost cazuri în care copiii au aruncat cu telefonul mobil după Pokemon”, explică psihologul. „Este un joc interesant, dar aduce cu sine multe lucruri puțin benefice. Una dintre probleme este lupta. Jocul nu este constructiv, copilul nu face nimic benefic, ci strânge Pokemoni pentru a-i folosi în luptă. Nimic nu stimulează creativitatea, este tot o vânătoare și aduce distrugere”, adaugă Eveline Osnaga.

● Nu toți psihologii împărtășesc temerile. „Am văzut că toată lumea se sperie de acest fenomen, că pot să apară probleme… E o modă, care trece precum o modă. Pot fi considerate ca bolile copilăriei, cum sunt rubeola, sau rujeola… Pokemon Go e o «boală» a generației. Nu avem ce să facem, dar nu trebuie să ne speriem foarte tare. Este doar o modă, într-o vreme, și apoi apare altceva. Este un joc și întotdeauna copiii sunt atrași de jocuri, mai ales dacă sunt atât de incitante și îmbină realitatea virtual cu elemente din viața de zi cu zi. Din punctul meu de vedere nu cred că ar trebui să se dea o amploare prea mare fenomenului”, spune Mihai Aniței, președintele Colegiului Național al Psihologilor.