Nemuritorii Antrenori care au prins rădăcini pe băncile tehnice

Sir AlexFerguson a venit și la București, în 2004, atunci când United a jucat cu Dinamo, în preliminariile LC și s-a impus cu 2-1 și 3-0
Autor: | | 1 Comentarii | 671 Vizualizari

Sir Alex Ferguson, Arsene Wenger, Guy Roux, Valeri Lobanovski sau Morten Olsen fac parte din grupul tehnicienilor care au rezistat exigențelor sportive și au reușit „să se eternizeze” la echipe importante din fotbalul mondial

Există o categorie exclusivistă a antrenorilor de fotbal care au sfidat timpul și au rezistat minimum un deceniu pe o singură bancă tehnică. Scoțianul Sir Alex Ferguson, francezii Arsene Wenger și Guy Roux, ucraineanul Valeri Lobanovski, danezul Morten Olsen sau italianul Vittorio Pozzo s-au transformat, an după an, din oameni normali în legendele echipelor pe care le-au antrenat.

27 de ani la butoanele lui Manchester United

Alex Ferguson este considerat unul dintre cei mai mari tehnicieni din istoria fotbalului.

Simpla enumerare a CVului pe care și l-a construit scoțianul este copleșitoare. Din 1986 până în 2013, Ferguson a lucrat la Manchester United. A transformat un club care stătea în umbra celor de la FC Liverpool într-o uriașă forță a fotbalului mondial.

45 de ani avea Alex Ferguson atunci când a semnat cu „diavolii”, după Mondialul din Mexic - 1986. Era la prima aventură în campionatul Angliei și nu avea decât experiența echipelor pe care le pregătise în țara natală: East Stirlingshire, St. Mirren și Aberdeen. Cu noul antrenor, United a avut un debut mediocru și, la primul sezon, echipa s-a clasat pe locul al 11-lea, la 30 de puncte distanță de campioana Everton. Conducătorii au strâmbat din nas, dar și-au spus că Ferguson poate primi credit pentru o nouă stagiune.

Primul trofeu, după patru ani de secetă

Decizia a fost inspirată, pentru că „roș-albii” au luptat pentru titlu cu rivalii din Liverpool și au terminat pe poziția a 2-a, în 1988. După alți doi ani cu evoluții jalnice (locurile 11, respectiv 13), scoțianul este salvat de câștigarea primului trofeu, în 1990: Cupa Angliei. Un an mai târziu, Ferguson își consolidează postul, pentru că aduce pe „Old Trafford” Cupa Cupelor, după o finală câștigată în fața Barcelonei (scor 2-1).

După șapte ani cu mai multe eșecuri decât succese, mâna lui Ferguson începe să se vadă în 1993, atunci când „diavolii” realizează „dubla” Premier League - Cupa Angliei. Din acest moment, United începe să domine auto-ritar fotbalul din Insulă.


38 de trofee a câștigat Sir Alex Ferguson cu United, în intervalul 1986 - 2013


Victoriile curg, vitrina cu trofee devine neîncăpătoare, iar Sir Alex jongelază cu jucătorii imenși: Mark Hughes, Peter Schmeichel, Eric Cantona, David Beckham, Cristiano Ronaldo, Ruud van Nistelrooy, Ryan Giggs, Gary Neville sau Roy Keane. În cei 27 de ani în care a antrenat pe „Old Trafford”, scoțianul a câștigat 13 titluri, cinci Cupe ale Angliei, patru Cupe ale Ligii, două Ligi ale Campionilor, 10 Supercupe ale Angliei și două Cupe Intercontinentale. A fost desemnat de 11 ori cel mai bun antrenor al sezonului din Premier League și de trei ori cel mai bun tehnician din lume. După o carieră fără seamăn, Ferguson s-a retras în 2013 și s-a dedicat pasiunii sale: cursele de cai. Este însă prezent pe stadion, la fiecare meci al lui Manchester, în calitate de legendă vie.

Wenger, omul care s-a legitimat în Insulă

„Arsene Who?” (n.r - Arsene cine?) a titrat presa din Anglia, în 1996, atunci când Arsene Wenger, un cvasi-necunoscut a fost prezentat ca noul antrenor al celor de la Arsenal Londra. Tehnicianul lucrase în țara natală, la Nancy și Monaco, iar pe banca „tunarilor” a ajuns după o experiență exotică, în Japonia, la Nagoya Grampus. Fotbalul englez, dar și cel mondial, a avut vreme să-l cunoască pe Wenger, cel care, la anul, va sărbători două decenii pe banca lui Arsenal. Unul dintre cei mai mari constructori de echipe, Arsene, s-a încăpățânat să cultive, fără să-și dorească neapărat să și culeagă. A câștigat trei tiluri, șase cupe și șase supercupe și a lucrat cu nume reprezentative: Dennis Bergkamp, Patrick Vieira, Tony Admas, Robert Pires sau Thierry Henry.


FOTO: Arsene Wenger



Pozzo, dublu campion mondial

Vittorio Pozzo este și astăzi singurul selecționer care a reușit să câștige consecutiv două titluri mondiale. Antrenorul a condus reprezentativa Italiei spre trofeele din 1934 și 1938, iar performanța n-a mai fost egalată. Pozzo a început primul mandat pe banca „Squadrei Azzurra” în 1912, a plecat după o jumătate de an, a revenit pentru scurte perioade de timp în 1921 și 1924, apoi s-a consacrat în intervalul 1929-1948. Cu Vittorio selecționer, italienii nu au pierdut niciun meci timp de cinci ani, între 1934 - 1939. Pozzo a murit la 82 de ani, în 1968.


FOTO: Vittorio Pozzo



Lobanovski, „colonelul” spartan

Valeri Lobanovski a fost cel mai important tehnician din spațiul sovietic. Născut în Ucraina, la Kiev, „Colonelul” a construit două mari echipe care s-au impus în fotbal: Dinamo Kiev și naționala URSS-ului. A devenit celebru pentru metodele spartane pe care le folosea în timpul antrenamentelor, jucătorii săi fiind recunoscuți pentru capacitatea incredibilă de efort. Lobanovski a antrenat-o pe Dinamo timp de 20 de ani (1973-1982, 1984- 1990 și 1997-2002) și a câștigat de două ori Cupa Cupelor și o dată Supercupa Europei. La naționala URSS-ului a lucrat timp de cinci ani (1975-1976, 1982-1983 și 1986-1990) și a devenit campion european în 1988.


FOTO: Valeri Lobanovski



Guy Roux, antrenorul care s-ar fi sinucis pentru „copilul său”: AJ Auxerre

Când spui AJ Auxerre, numele echipei devine, indiscutabil, sinonim cu Guy Roux, marele antrenor al acestei echipe franceze. Este una dintre marile figuri emblematice ale fotbalului mondial: are 76 de ani, iar 41 dintre ei și i-a petrecut la cârma clubului Auxerre. Da, 41 de ani. Între anii 1961 și 2005, marele Guy Roux a fost tutorele lui „AJA”, perioadă în care tehnicianul a avut și două pauze: serviciul militar și operația pe inimă.


FOTO: „Bătrânul” Guy Roux, tehncianul care a scris istorie în fotbalul francez



A dat fotbalului mare jucători precum: Eric Cantona, Laurent Blanc, Basile Boli, Djibrill Cisse sau Philippe Mexes.

Fostul antrenor din Ligue 1 e unul și pe placul puterii din Hexagon. În 1999, fostul șef al statului, Jacques Chirac, l-a ridicat la rangul de „Cavaler al Legiunii de Onoare”, pentru ca mai apoi, în 2008, Guy Roux să fie numit și „Ofițer” al aceluiași rang de către fostul președinte francez, Nicolas Sarkozy.

Înlăturat după patru decenii

Nimeni nu visa ca Auxerre, formație care s-a aventurat prin ligile inferioare franceze, să aibă o vitrină cu trofee. Iar asta datorită acestui tehnician, care este considerat cel mai longeviv tehnician al unei singure echipe în istoria fotbalului. În peste cele patru decenii petrecute pe „Stade l’Abbé-Deschamps”, Guy Roux a bifat pe banca lui Auxerre 894 de meciuri și cinci trofee câștigate: titlul (1996), Cupa Franţei (1994, 1996, 2003, 2005) și Cupa UEFA-Intertoto (1997).

A venit însă anul 2007, unul negru pentru acest mare antrenor, care a fost trecut în umbră de clubul său favorit. Oficialii lui Auxerre l-au tratat cu dispreț pe cel prin intermediul căruia această echipă s-a făcut remarcată pe prima scenă a fotbalului din Franță. În acel an i-au arătat ușa lui Guy Roux, care era director sportiv al echipei din 2005. A fost dat afară în urma insistențelor tehnicianului Jean Fernandez. „A fost tragedia vieții mele! Antrenorul s-a plâns că îl pun în umbră, iar conducătorii m-au dat afară. În acele momente, primul gând a fost să mă arunc în fața unui camion. M-am gândit să mă sinucid. Dacă n-aș fi avut o familie, aș fi făcut-o! Eram într-o situație psihică înfiorătoare. Auxerre era viața mea, iar ei mi-au furat viața! O viață întreagă eliminată dintr-un foc!”, a mărturisit Guy Roux în presa franceză. După acest episod, tehnicianul a pregătit formația RC Lens, unde a rezistat doar două luni.

Veteranul selecționerilor

Morten Olsen (66 de ani) este cel mai longeviv selecționer în activitate. Antrenorul conduce naționala Danemarcei începând din 2000 și își va încheia mandatul, după cum a anunțat, ori în această toamnă, dacă nordicii ratează calificarea la Campionatul European din 2016, ori după turneul final. „A venit vremea să mă retrag. Am avut o perioadă încărcată, cu bune și cu rele. Am trăit experiențe fantastice pe banca naționalei”, a spus Olsen. În acest interval, Olsen a rezistat, chiar dacă danezii nu s-au calificat la Mondialele din 2006 și 2014 și Europeanul din 2008. În schimb, Olsen i-a dus pe „roșalbi” la CM din 2002 și 2010 și la CE din 2004 și 2012.


FOTO: Morten Olsen






Alte articole din categoria: Sport

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...