PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Nepotul lui Freud, oameni dezbrăcați și fascinația unei insule întregi pentru Tițian

Autor: | | 11 Comentarii | 1663 Vizualizari
13-10/19sever_CP-465x390
Sînt tradiții care se păstrează în familie, chiar dacă în chipuri diferite. De pildă, în familia Freud a existat mereu un interes pentru părțile ascunse din oameni.

Bunicul, Sigmund Freud, era interesat de suflet și conștiință, nepotul Lucian Freud era interesat de carne și de forme. Dacă Sigmund credea că trebuie ascultat inconștientul, Lucian credea că trebuie privit atent corpul.

Lucian Freud (1922 – 2011) a fost unul dintre cei mai interesanți pictori ai vremurilor noastre, fie și pentru că era greu clasabil: pentru muzeele de artă clasică era prea modern, iar pentru muzeele de artă contemporană era prea clasic. Insuficient de clasic pentru unii și insuficient de contemporan pentru alții, Lucian Freud și-a găsit drumul său în artă nu atît prin maniera de a picta, cît prin preocuparea obsesivă pentru om. Nu a folosit niciodată cuvîntul ”nud” pentru că i se părea academic, detașat, rece. Folosea cuvîntul ”dezbrăcat”, pentru că i se părea cu mult mai aproape de realitate. Oamenii au mereu haine pe ei, pe care și le dau jos pentru a poza, sînt îmbrăcați tot timpul și se dezbracă rar, așadar nu există un om nud, există un om dezbărcat.  A pictat, unul după altul, sute de portrete, într-un ritual de el inventat. Nu folosea niciodată modele profesioniste și apela mereu la cunoștințe, prieteni, iubite, soții, vecini, rude – nu în ultimul rînd, se picta pe sine. Autoportretele sale sînt printre cele mai iubite lucrări din portofoliul lui impresionat. Freud era interesat de intimitate, de aceea ”prelucrarea” modelelor dura mult. Oamenii care acceptau să fie pictați de el erau invitați în atelierul său, unde se bucurau de toată atenția artistului, care le gătea ceva, le punea muzică, le recita poezii, îi amuza cu glume și bîrfe. Abia cînd modelul devenea familiar cu spațiul atelierului începea lucrul, care nu se epuiza într-un singur episod. Deși pictorul era simpatic și generos cu modelul în timpul lucrului, pe pînză era necruțător. În 2001 a divizat pur și simplu Anglia cu un portret pe care l-a făcut Reginei Elisabeta a II-a. Freud a pictat o femeie de 70 de ani care încearcă să se țină bine, dar pe care semnele bătrîneții se văd strident – nimic regal, în afară de coroana de pe cap, nimic majestuos, nimic impostat. Mulți au considerat tabloul o jignire, o lezmajestate, o încercare teribilistă a unui bătrîn satyr. Alții au spus că e o capodoperă, că e cel mai bun portret regal din istorie. Palatul Buckingham, solicitat insistent să se pronunțe, a spus că lucrarea reprezintă ”o imagine puternică, intensă” și atît. Mulți au glumit, spunînd că monarhiștii trebuie să fie mulțumiți că regina e îmbrăcată și are coroana pe cap, dat fiind faptul că e vorba despre Lucian Freud. Totuși, paleta de expresie a lui Freud este foarte largă. Oricît de cinic, sau chiar sarcastic, poate fi el cu corpul omenesc, portretele mamei sale la bătrînțe sînt lirice și emoționante fără să șocheze în vreun fel.

Freud lucra cu o extraordinară disciplină și concentrare. Picta mai multe lucrări concomitent, fructificînd întreaga paletă de lumini a zilei. Picta întotdeauna dimineața două lucrări de-odată, apoi picta după-amiaza altceva și avea mereu o altă lucrare de făcut noaptea, la lumina artificială a becului.

S-a născut la Berlin în vremea republicii de la Weimar, ca fiu al celui de-al doilea fiu al doctorului Freud. A copilărit în marele oraș german și, în 1938, s-a mutat la Londra, unde întreaga familie Freud, alungată de pe continent de nebunia brună, s-a reunit sub comanda Patriarhului ei. La Londra, Lucian Freud a trăit și a creat toată viața lui. La Londra s-a născut și s-a consumat celebra sa prietenie cu Francis Bacon (evident, nu filozoful născut în secolul al XVI-lea, ci pictorul din secolul XX). Prieteni dar și rivali, Bacon și Freud au fost considerați un fel de versiune de secol XX a legendarului cuplu de pictori prieteni-rivali ai secolului XVIII-XIX, Constable și Turner, deși este evident că viața boemă a primilor a fost cu mult mai intensă și mai mediatizată. Despărțiți de orientarea sexuală (Bacon era gay, Freud era un afemeiat incurabil), dar uniți de alte pasiuni precum pictura, jocurile de noroc, alcoolul, existențialismul și frenezia nopților londoneze, Freud și Bacon s-au stimulat reciproc spre beneficiul artei. În 1952, Freud a pictat un portret al lui Bacon unanim socotit o capodoperă, care a fost furat, însă, în 1988 și nu a mai fost găsit pînă astăzi. Spre bătrînețe, inevitabil, cei doi s-au certat și nu s-au mai împăcat niciodată – Bacon a murit în 1992 și Freud, cum spuneam, în 2011.

Lucian Freud a rămas, de asemenea, în memoria publicului britanic datorită implicării sale  în campania civică din 2008 – 2009 pentru achiziționarea de către statul britanic a două capodopere de Tițian, ”Diana și Actaeon” și ”Diana și Callisto”. Evoc aici acel moment, convins fiind că am avea ce să învățăm. Cele două lucrări, considerate drept fundamentale pentru arta lui marelui maestru venețian, au fost expuse public în Galeria Națională a Scoției de la Edinburgh, începînd cu 1949, fiind în proprietatea privată a ducelui de Bridgewater și, apoi, a ducelui de Sutherland. Lucrările au ajuns în Scoția în 1939, fiind scoase din Londra de proprietarul lor pentru a fi ferite de bombele nemților. Astfel, generații de-a rîndul au putut admira frumusețea aproape mistică a acestor lucrări. Printre sutele de mii de oameni seduși de ”Diana și Actaeon” și de ”Diana și Callisto” se numără și Lucian Freud. În 2008, proprietarul a anunțat că vinde lucrările pentru 100 de milioane de lire (50 de milioane fiecare) și a cerut Galeriei să strîngă banii pînă la o anumită dată dacă dorește să le păstreze, altfel le va scoate la vînzare în licitații private. O mobilizare fără precedent a cuprins întreaga societate britanică. De la tabloidele cele mai colorate la BBC, de la fel de fel de voluntari  pînă la mari personalități culturale, campania de strîngere a sumei cerute de proprietar a fost continuă și exemplară. Faptul că toți britanicii au înțeles cît este de important ca cele două Tițian să rămână în patrimoniul național dovedește, a cîta oară, ce mare națiune locuiește insulele de dincolo de canalul Mînecii. Galeria Națională din Londra s-a alăturat celei din Edinburgh, zeci de fundații și asociații au contribuit, mii de donatori privați și-au arătat sprijinul și urmare a unui efort extraodinar, s-au putut aduna fonduri private de peste 80 de milioane de lire. În final, guvernul scoțian a pus restul de bani și tablourile s-au cumpărat. În această campanie, Freud a fost una dintre cele mai puternice voci, numind cele două lucrări ”pur și simplu cele mai frumoase tablouri pictate vreodată”. Mai e pînă cînd va înțelege și statul român că este mai bine pentru țară să cumpere artă, decît să dea bani cîte unui Dragnea pentru echilibrarea bugetelor unor comune falite, de pildă.


Tag-uri: dictatura culturii, sigmund freud, lucian freud
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nepotul lui Freud, oameni dezbrăcați și fascinația unei insule întregi pentru Tițian.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi