Artistul român, decorat de Papa Ioan Paul al II-lea, va fi prezent la Accademia di Romania din Roma cu expoziția „Memoria bronzului”, între 6 și 23 octombrie

Trăiește de mulți ani în Germania, dar ne vorbește cu drag despre România, despre limba română, despre povestea spusă de bronzurile sale. Nikolaus-Otto Kruch recunoaște că nu se poate vindeca de dorul de a veni în țara natală să expună. De va fi chemat!

Colecție de premii internaționale

„M-am născut în iarna anului 1954 la poalele Feleacului, în orașul Cluj. Tatăl meu era student la Arte Frumoase, iar mama era dansatoare”, își începe artistul o mică autobiografie. Apoi ne-a mărturisit că are o poveste de viață lină. „În afară de Marele Premiu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea”, pentru lucrarea «Papa Adrian al II-lea», premiile internaționale care– mi fuseseră acordate în 1979 și, respectiv, în 1981 de Sanctitatea Sa la Bienala Bronzului Dantesc de la Ravenna, din Italia, mi-au asigurat o notorietate binevenită în regiunea Veneto, unde am cunoscut și legat prietenii durabile cu artiștii și criticii de artă și care mi-au oferit balonul de oxigen al supraviețuirii în imensa și întunecata Epocă de Aur... ”.

FOTO: Lucrarea care i-a deschis calea străinătății: „Papa Adrian al II-lea”

Notăm că pentru premiul din 1981 a învins, prin viziunea sa artistică, 400 de sculptori din toată lumea. Nu a rămas în străinătate, iar în Germania a plecat normal, natural - „eram etnic german”, abia prin anii '90.

Revenind la expoziția senzațională de la Roma, artistul spune că „lucrările, până la urmă, sunt o demonstrație a ceea ce nu știu să fac. A ieși în public cu sculptură sau cu pictură, sau cu orice fel de manifestare de artă, este ca și cum te-ai afișa în pielea goală în târg”. El recunoaște că a avut mare curaj să meargă la Roma cu lucrările sale în bronz, realizate în trei decenii.

FOTO: Năzbâtiile” din seria „Obiecte”

„În nebunia asta de cultură în bronz de la Roma, tupeul maxim este să ies tot cu un bronz. La o sută de metri mai la vale se află Muzeul Etrusc și Muzeul de Artă Modernă al Italiei, la vreo 150 de metri mai în sus. Încerc să ies pe faleză cu ceea ce am fost în stare să fac în 30 de ani și să aduc cele mai bune sculpturi în bronz, inclusiv... «Obiecte». Diverse năzbâtii prin care încerc să împerechez lucruri care nu se întâmplă de obicei sau nu se întâlnesc niciodată”, spune Nikolaus- Otto Kruch.

Plăsmuiri

Criticul și scriitorul Florin Toma a scris textul catalogului de la Roma. Nu întâmplător, după cum ne-a mărturisit chiar artistul, ci în baza unei prietenii cei îi leagă. Și pentru că iubește felul cum scrie Florin Toma.

„(...) Plăsmuirile lui Otto Kruch suferă. (...) Fiarele, oamenii, portretele, obiectele bizare, ba chiar și umbrele sau luminile, sunt mereu surprinse în toiul crizei. Lovite de o durere ce se desfășoară în climax. Gradat, în ritmul liniuțelor de la termometru. De la temperatura călâie, până la incandescență. Căreia îi pune capăt, finis coronat opus, stadiul final: calcinarea. (...). Apoi basoreliefurile ce parcă transsubstanțiază profunzimea, mâna cu două degete din cinci transformate în fișicuri de monede aurite, puzderia de călăreți donchișotești ori menajeria de bestii infiorător de descompuse, descărnate și destrăbălate într-un joc tragic de destituire a normalului – toate acestea sunt simptome de boală. Prin încenușarea manifestă a sensului, asistăm, de fapt, la invitația de a vizita un bestiar cu circuit închis. Înițiatic ”, spune criticul. Ce a descoperit Otto Kruch? „Maladia bronzului capabil să modeleze parcă singur lumea, după regulile retoricii ei strâmbe, aproximative și primejdios de schimonosite – pe care le resimțim teribil de opresive – nu poate fi vindecată decât prin vis agresiv-devastator. De-coșmarizarea prin coșmar. Acesta cred că e panaceul descoperit de Otto Kruch, spre a ne înzdrăveni cât de cât,” adaugă Florin Toma.

FOTO: Plăsmuirile lui Otto Kruch suferă

Expoziția, o istorie a carierei sale

,,La memoria del Bronzzo - sculture, oggetti, pensieri” este titlul expoziției. „Este un fel de evoluție. Arta, ca și limba română, nu stă pe loc. Trecem prin diverse etape. De altfel, nici nu e bine în artă să fii constant. Titlul expoziției este o însumare, este ceea ce tu, ca artist, filtrezi prin retină și după aceea, prin mângâiere dai viață unei materii care urmează, prin temperatura de 1200 de grade C, să o transformi în imortalitate. Materia primă este pământul... Pe aia o mângâi, pe aia o bați, pe aia o storci, pe aia o calci în picioare și așa ajungi la obiect. Bronzul va dăinui mii de ani mai mult decât pământul din care noi suntem plămădiți”, ne explică artistul.