VOCILE DREPTEI

Noua Stângă din România și nobila cauză gay

Autor: | vineri, 08 martie 2013 | 128 Comentarii | 1433 Vizualizari
poza_Vlad_Modoran_01
Nu reușim să ne însușim marile virtuți ale Occidentului, dar suntem maeștri în a adopta tot ceea ce este rău. Am devenit dependenți de reality show-uri și alte așa-zise „emisiuni de divertisment”, învățăm istorie din filme sau seriale și ne considerăm informați dacă ne petrecem viața în fața canalelor de știri, ignorând cu seninătate cât de puțin adevăr se află în programele pe care ni le oferă.

Mai nou, ne pregătim cu entuziasm să ne aliniem standardelor corectitudinii politice, ale acelui fenomen intelectual care a reuşit să intimideze societatea occidentală până în punctul în care adevărul aproape că nu mai poate fi rostit de frica proceselor şi sancţiunilor instituţionale. Propaganda politică a Noii Stângi se apropie şi de instituţiile publice de învăţământ din România. Câteva cazuri recente trebuie să ne dea de gândit: parada gay de la liceul Coşbuc, filmul de la MŢR despre „familia” homosexuală a două lesbiene şi invitaţia făcută lui Gert Hekma, fervent susţinător al pedofiliei, de a conferenţia in cadrul Universităţii Bucureşti. Gaypride a la Coşbuc Programată să se desfăşoare în 2013 pe 15 februarie, parada gay din liceul Coşbuc ar fi fost o reluare a simulării Gaypride din februarie anul trecut când mai mulţi elevi au defilat pe holurile liceului cu steagul mişcării LGBT. Nu a mai a avut loc doar pentru că un părinte, Laurian Ţoţa, a făcut o plângere la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi s-a adresat Televiziunii Române, care a iniţiat o dezbatere pe această temă. În spatele iniţiativei Gaypride s-a aflat Roxana Marin, o profesoară de limbă engleză care a organizat şi evenimentul de anul trecut. Într-un interviu acordat în septembrie 2012 unui site eco-marxist, Roxana Marin recunoaştea senin că liceul Coşbuc se află în avangarda mişcării pro-gay din învăţământul preuniversitar, de parcă nimic nu ar fi fost mai firesc decât preocuparea pentru cauza LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual and Transsexual). „La Coşbuc, avem o platformă de activism LGBT, practic mai puternică decât cea pentru activism de drepturile romilor, iar în ultimii ani am avut tot felul de invitaţi şi activităţi pe această temă. Am făcut, de pildă, primul Gay Pride dintr-o şcoală publică din România. Platforma absolvenţilor din liceul unde predau – CARE Coşbuc (Centrul pentru Acţiune şi Responsabilitate în Educaţie) – e o mişcare mică, grassroots, care lucrează într-o comunitate mică: şcoala noastră, unde lucrăm cu şi pentru absolvenţi şi elevi. [...] Copiii au evoluat dincolo de acest provincionalism românisto-creştino-etc., iar Coşbuc e o şcoală unde nu prea-ţi permiţi să fii bou cu asemenea lucruri, în aşa măsură încât mulţi dintre elevi ajung să se uite strâmb la profesorii care sunt încă foarte mioritici (adică rasişti, homofobi etc.).” Identificându-se înainte de orice cu valorile Noii Stângi, doamna Roxana Marin face parte din noua generaţie de militanţi de tipul Claudiu Crăciun şi Remus Cernea. Referirea dispreţuitoare la „acest provincialism românisto-creştino-etc.” de care nu s-ar mai simţi ataşat decât un „bou” „mioritic” (implicit „rasist” şi „homofob”) este specifică noilor activişti. Desconsiderarea identităţii naţionale, a religiei creştine şi a evidenţei că heterosexualitatea este comportamentul sexual normal sunt toate trăsături ale gândirii politice marca New Left şi cu ele ne vom întâlni tot mai des în anii care vin. Grav este că ecourile scandalului au fost atât de slabe în rândul Dreptei, încât se poate spune că nimeni nu este îngrijorat de ce se petrece într-un liceu important al capitalei. Gay la MŢR Filmul The Kids Aren't All Right a fost nominalizat la Oscar la 4 categorii, printre care Cel mai bun film, pentru că are o temă pe care o Hollywood-ul o adoră, „familia” homosexuală. Un cuplu de lesbiene are doi copii, fiecare dintre ele fiind mamă biologică pentru unul dintre ei. Sarcinile au fost rezultatul inseminării artificiale cu spermă de la acelaşi bărbat (notă: regizorul fimului, Lisa Cholodenko, este ea însăşi o lesbiană care a născut un copil după ce a apelat la o bancă de spermă). Ajunşi adolescenţi, copiii îl caută pe tată, îl găsesc şi se apropie de el. Una dintre lesbiene are o aventură (!) cu tatăl, dar renunţă şi se întoarce la partenera sa. Copiii îl resping pe bărbat şi lesbiana numărul doi în închide uşa în nas, după ce îi spune tatălui propriului copil „Asta este familia mea! [...] Tu eşti un nenorocit de intrus! Dacă vrei o familie, du-te şi fă-ţi una!” („This is my family! [...] You're fucking interloper! If you want a family so much, you go out and make your own!”). Programat să fie difuzat în sala Horia Bernea a Noului Cinematograf al Regizorului Român (NCRR) din sediul Muzeului Ţăranului Român, nu a mai putut fi văzut pentru că un grup de câteva zeci de persoane a împiedicat desfăşurarea evenimentului ce făcea parte din festivităţile organizate de asociaţia homosexuală Accept în cadrul Lunii LGBT. Până aici totul este clar, dar de aici încolo începe manipularea. Din capul locului trebuie spus că a existat un protest scris, semnat cu câteva săptămâni înainte de eveniment, prin care câteva zeci de organizaţii non-guvernamentale cereau conducerii MŢR să renunţe la ideea de a rula în sala Horia Bernea un film care promova normalitatea homosexualităţii. Documentul nu a fost luat în serios de conducerea muzeului şi nu a fost modificat programul. Prin urmare, în seara în care urma să fie dat filmul, la MŢR a apărut un grup de protestatari care a întrerupt vizionarea. Întrucât anunţul despre protest a fost pus pe Internet cu o zi înainte, a venit cine a dorit şi grupul a fost cât se poate de eterogen, ceea ce s-a dovedit a fi o mare greşeală. Protestatarii s- au manifestat, în general, civilizat. Intervenţia celor mai mulţi s-a limitat la rugăciuni, discuţii şi intonarea imnului naţional, ceea ce a fost, desigur, o surpriză neplăcută pentru cei veniţi să vadă filmul, dar în nici un caz un act de violenţă. În cele din urmă, nu a contat decât că printre protestatari s-au aflat legionari care s-au dat în spectacol în stilul deja consacrat. Acum că a trecut ceva vreme de la episodul de la MŢR, se poate spune că participarea legionarilor a fost exact elementul de care era nevoie pentru a se porni o furtună în media şi a-i pune la punct pe cei care încă mai îndrăznesc să nu fie de acord cu Noua Stângă. Episodul a fost iute definit ca o poveste despre „legionarii”, „neonaziştii” şi „fundamentaliştii creştini” care au întrerupt o vizionare de film a unui ONG care luptă pentru „apărarea drepturilor omului”. Simplist, inexact, dar eficient. Nimeni nu a fost în stare să explice de ce această proiecţie de film nu se putea face decât la MŢR, în sala Horia Bernea a NCRR. Muzeul Ţăranului Român nu este un simbol al eliberării sexuale, ci al omului tradiţional care a fost - oricât de mult dispreţ stârneşte astăzi un asemenea profil printre grupurile de „emancipaţi” - român, heterosexual şi creştin. Fiind de un autentic „provinciliasm românisto-creştino-etc.”, după cum ar spune doamna Roxana Marin de la liceul Coşbuc, ţăranii nu au fost militanţi gay avant la lettre, chiar dacă printre ei trebuie să se fi numărat şi homosexuali, şi nu are nici un sens să ne prefacem că nu ştim asta. În ceea ce îl priveşte pe fondatorul muzeului, Horia Bernea, inmormântat peste drum de MŢR, în Biserica Mavrogheni, nu poate fi considerat nici măcar un simpatizant, darămite un avocat al cauzei LGBT. Bernea era cu totul dezgustat de pretenţiile „mafiei homosexuale”, după cum numea grupul avocaţilor LGBT care militează zgomotos pentru a-şi atinge obiectivele. În aceste condiţii, ne putem întreba ce şi-a dorit Accept să obţină cu această vizionare de film. Pentru a înţelege, ar fi bine să nu ignorăm dimensiunea simbolică. Opiniile ferme ale lui Horia Bernea, atât în privinţa homosexualităţii, cât şi a rolului jucat de credinţa creştină în viaţa ţărănimii, fac ca MŢR să deţină o valoare simbolică ce nu poate fi negată. Organizatorii Lunii LGBT au înţeles prea bine acest lucru şi, întrucât se pricep foarte bine la public relations, şi-au dat seama că pentru a cuceri un asemenea punct strategic este nevoie de luptă mediatică. Orice piedică întâlnită în calea vizionării filmului urma să fie folosită pentru a stârni noi discuţii în presă despre „intoleranţa” şi „discriminarea homofobă” din societatea noastră. Dat fiind că în urma protestului au apărut atât de multe articole despre „intoleranţa homofobilor”, se poate spune că organizatorii au făcut o evaluare cât se poate de corectă a consecinţelor pe care le implică demersul lor. Anormalul ca firesc Privind la ce se întâmplă în liceul Coşbuc, s-ar zice că lucruri mai inteligente nu se mai pot face în şcolile noastre şi nici măcar nu ar fi necesare, marile lipsuri ale învăţământului românesc ţinând strict de absenţa cursurilor despre sex, Gaypride şi Istoria Homosexualităţii. Cât despre reacţiile la ce s-a întâmplat la MŢR, devine tot mai evident că lipseşte până şi cea mai mică dorinţă de a fi obiectiv. Muzeul Ţăranului Român este o instituţie publică, dar asta nu înseamnă că fiecare grupuleţ din ţara asta poate face ce vrea cu un muzeu care are o tematică anume. Cultura ţărănească (obiectul de interes al MŢR) nu are nimic de a face cu cauza mişcării homosexuale şi rularea unui asemenea film într-o sală numită Horia Bernea sugerează mai degrabă bătaie de joc. Nu toţi cei prezenţi au fost legionari şi nu este firesc să se discute în termenii aceştia. Era nevoie de mai multă înţelepciune şi decenţă în rezolvarea acestei probleme, or tot ce s-a putut vedea a fost dezinformare şi reavoinţă. În sfârşit, este extrem de ciudat că s-au dedicat atâtea materiale „legionarilor” de la MŢR şi nu s-a suflat un cuvânt despre iniţiativa organizaţiei Accept de a-l aduce în România pe Gert Hekma, un profesor universitar olandez care pledează pentru legalizarea şi normalizarea relaţiilor sexuale între copii şi adulţi. Hekma a fost invitat de organizaţia Accept pentru a susţine o conferinţă la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti cu tema Apariţia sexologiei şi a Emancipării Homosexuale. Accept este acelaşi ONG care a căzut de acord cu conducerea MŢR pentru filmul „The Kids Aren't Alright”, în apărarea căruia s-au scris atâtea articole. Pentru a înţelege poziţia lui Gert Hekma în ceea ce priveşte pedofilia, redau mai jos două afirmaţii pe care site-ul Cultura Vieţii ( http://www.culturavietii.ro/2013/02/05/profu- de-pedofilie-un-apologet-al-pedofiliei-sustine-la-bucuresti-o-conferinta-la-invitatia- organizatiei-minoritatilor-sexuale-accept/ ) le-a extras dintr-un interviu acordat de profesorul Hekma: „Cred că această adevărată vânătoare de vrăjitoare contra sexului între adulţi şi copii e un fel de succesor al nebuniei împotriva masturbării.” „Aş spune că vârsta consimţământului sexual poate fi coborâtă. N-aş cere imediat să fie 6 ani, dar 12 pare o vârstă potrivită, deocamdată. Noua legislaţie care interzice până şi imagini modificate cu copii este complet absurdă.” Aşadar, dar din punctul de vedere al ONG-ului Accept, este perfect în regulă să aperi pedofilia, dar cu totul inacceptabil să consideri homosexualitatea un comportament nefiresc. Dacă Facultatea de Sociologie a considerat că afirmaţiile lui Hekma sunt inacceptabile şi a anulat evenimentul, presa a fost dezinteresată de subiect. Se pare că era mult mai important să se scrie despre cei câţiva legionari care au apărut la MŢR decât despre un susţinător al pedofiliei care doreşte să se adreseze unor studenţi dintr-o universitate de stat. Discursul public s-a degradat într-atât de mult, încât simpla exprimare a dezacordului cu acţiunile LGBT este de natură să te asimileze Mişcării Legionare şi suferinzilor de „homofobie” (frică patologică faţă de homosexuali). Un apărător al pedofiliei poate fi promovat fără a suferi nici o penalizare. În schimb, nu se mai poate afirma, fără a fi ţinta unui lung şir de calomnii, că heterosexualitatea este orientarea sexuală normală. Avea dreptate Horia Bernea când scria în „Avantaje spirituale ale unui artist din est”, (articol care încă se mai află pe site-ul MŢR): „Într-o lume de nebuni şi ticăloşiţi, cel mai curajos şi nonconformist gest este de a te păstra „om normal”.” Vlad-Ștefan Modoran scrie pe platforma conservatoare În Linie Dreaptă și este colaborator evz.ro în proiectul VOCILE DREPTEI Citește alte opinii de Vlad-Ștefan Modoran
  • În ce crede USL - ideologia alianței liberal-socialiste
  • Cauzele ratării „centru-dreptei” românești
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
  • VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!


Tag-uri:


SPUNE-TI PAREREA

Libertatea

RTV

Realitatea

B1

Stiri pe surse

Unica

Ziare.com

Capital

Doctorul Zilei

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.