O lume de porci. Spinoși, bineînțeles...

Sever Voinescu
Autor: | | 6 Comentarii | 1419 Vizualizari

Să ne imaginăm un grup de porci spinoși într-o zi geroasă de iarnă. Vor încerca să stea cît mai aproape unii de ceilalți pentru a se încălzi, preluînd și dînd, fiecare, căldură.

Dar se nu vor putea lipi unul de celălalt, pentru că se vor înțepa. Se vor depărta imediat ce pielea lor va simți acele vecinului, dar frigul îi va face să încerce, iarăși, să stea cît înghesuiți unii în ceilalți. După multe încercări în care nevoia de căldură îi va face să se apropie, iar înțepăturile îi vor face să se depărteze, porcii spinoși își vor da seama că cel mai bine este să stea suficient de aproape unii de ceilalți cît să nu se înțepe, dar nu mai departe de atît. Vor găsi, așadar, o apropiere optimă. Nu vor obține maximum de căldură pe care o poate genera corpul lor, cea mai mare parte a acestei călduri se va risipi în ger, dar vor putea primi și da suficientă căldură cît să supraviețuiască, totuși. În același fel funcționează societatea omenească. Oamenii au nevoie să stea foarte aproape unii de ceilalți, doar că natura lor murdară, dezagreabilă, agresivă și rea face imposibil acest lucru, așa că vor sta la o distanță oarecare, suficient de aproape să simtă ceva căldură, dar suficient de departe ca să evite agresiunile. Vor sta la o distnață care să le asigure și căldura și singuranța, niciuna dintre aceste nevoi nefiind, de fapt, 100% asigurate. Această distanță, pe cît de necesară pe atît de suportabilă, este dată de codurile politeții și bunelor maniere - de aceea se și zice unui necuviincios, în anumite limbi, să păstreze distanța. Acest aranjament al distanței, desigur,  dă omului nu chiar toată căldura care l-ar face fericit , ci doar un minim. În schimb, îl salvează de înțepăturile veninoase ale semenilor. De aceea, dacă se întîmplă să se nască cineva care emană de unul singur, pentru sine, suficientă căldură cît să fie fericit, e mai indicat să stea departe și singur.

Vă atrag atenția că tocmai am făcut puțină filozofie, în cazul în care n-ați băgat de seamă. Arthur Schopenhauer (1788 - 1860) este autorul acestei parabole, foarte cunoscută printre filozofi. În ea, găsim toate ingredientele pesimismului: lumea este ca o zi geroasă de iarnă, oamenii sînt niște animale în disperată nevoie de căldură, dar natura lor îi împiedică să o obțină pe de-a întregul, așa că aproximează pentru supraviețuire. Nimic nu e frumos în toată această poveste numită ”societate”, nici vorbă de fericire colectivă sau de bucurie.

Parabola societății ca o aglomerare de porci spinoși înfrigurați i-a plăcut și lui Freud. Aflat în căutarea dimensiunilor intimității, părintele psihanalizei încerca să afle care este ”distanța” firească dintre oameni, cum se stabilește ea, cum se explică ea. Într-o zi de vară a anului 1909, cu puțin timp înainte să pornească într-o călătorie peste Ocean, Freud a spus colaboratorilor și admiratorilor strînși în aparamentul său vienez: ”Voi merge în America să văd porci spinoși și să țin unele conferințe”. Desigur, nici unul dintre cei prezenți în salonul din Berggasse 19 n-a crezut că pe Freud l-a apucat o curiozitate zoologică atît de intensă încît l-a împins într-o asemenea călătorie. Nu porcii spinoși erau obiectivul, ci conferințele. Freud, însă,credea că, de cîte ori ai pornit în realizarea unui mare obiectiv, e bine să-ți mai stabilești și un altul, mai modest și mai ușor de împlinit, complemetar,  anume ca să te poți extrage tensiunii nervoase pe care marele obiectiv o presupune. Poate că vederea porcilor spinoși în America era un asemenea obiectiv secund pentru Freud. Sau poate că Freud vorbise tot în parabole. Poate că societatea americană, care se va dovedi atît de prietenoasă cu psihanaliza, era deja, în mintea savantului, locul cel mai potrivit pentru cercetările sale foarte aplicate, iar porcii spinoși, preluînd semnificațiile schopenhaueriene, erau chiar americanii. Este, desigur, o speculație. Am divagat și spațiul oferit zilnic rubricii mele  se apropie de sfîrșit, așa că amîn pe mîine ceea ce, de fapt, vroiam să spun astăzi. Era despre Schopenhauer, nu despre Freud.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.



Tag-uri: proci, lume, Freud

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi