Cazul pe care îl povestesc este cât se poate de real și se petrece într-un județ din Banat.

 Nu am să dau nume, însă, pentru că țintesc să scot în evidență fenomenul național care l-a produs și efectele toxice ale acestui fenomen asupra viitorului nostru.

Consecințele acestui fenomen sunt atât de grave încât ar trebui ca legea să pedepsească cu închisoarea astfel de situații.

Tatăl unui ministru din actualul guvern, un dascăl cu activitate politică febrilă, ocupă funcția de Inspector General Școlar deși nu respectă condițiile legale. Este un abuz, dacă se încumetă cineva să reclame, dar așa s-a decis la partid.

Omul a urcat în ierarhia școlară, pe această funcție, sub primul ministeriat al doamnei Ecaterina Andronescu, deși nici atunci numirea nu a fost legală. Legea nu a contat prea mult, elementul definitoriu fiind carnetul de partid și legăturile mai vechi cu ministrul, consolidate tot pe linie de partid. La mulți ani de la căderea comunismului, promovarea acestui om pe cea mai importantă funcție din județ, în sistemul de învățământ, s-a făcut exact prin pârghiile și cu mentalitățile prin care PCR plasa oameni în poziții cheie.

Este evident că un astfel de personaj a impus sub el același criteriu de promovare pe funcții de conducere în școli.

Directorii s-au schimbat politic, indiferent de competențe, de experiență sau de rezultatele elevilor din școlile pe care le-au condus. Doar în cazul unor excepții fericite s-a nimerit să se întâlnească apartenența politică potrivită cu vreo competență specială.

Când s-a schimbat puterea politică la nivel central, noua putere a dat de pământ cu politrucul fostei puteri și a pus în loc politrucul ei. Acesta, la rândul lui, a acționat la fel în jos. Acolo unde nu au avut un politruc propriu la îndemână s-au mulțumit să forțeze racolarea politrucului vechii puteri în partidul propriu. Așa a funcționat decenii întregi sistemul de promovare în ierarhia de coordonare a educației, în România.

Aceasta este regula, cazurile promovărilor pe competențe fiind excepții fericite.

Practic, vechiul sistem al numirilor decise de PCR a supraviețuit după 1989 într-o formă mutantă, adaptată democrației noastre originale. În toată această ecuație credeți că a jucat vreun rol interesul copiilor, al elevilor pentru care ar trebui să funcționeze, teoretic, toate instituțiile școlare?

În fiecare an, când au loc examene de Bacalaureat, părinții și societatea constată că se află în fața unei generații de absolvenți care este mai precar educată decât generațiile anterioare. Este o știre care apare în fiecare an, de ani buni, fără excepție. O știre care declanșează imediat zeci de ore de discuții pe tema educației naționale. Politicienii, profesorii care nu au treabă cu politica, părinții îngrijorați și sindicaliștii revoltați ajung, aproape inevitabil, mereu, la concluzia că banii sunt principala problemă. Aparent este o concluzie corectă, pentru că salariile profesorilor sunt de o mizerie revoltătoare. Spun aparent pentru că eu cred că nu banii sunt principala problemă.

Imaginați-vă cum ar funcționa Justiția, unde salariile sunt mari, dacă numirile pe funcții s-ar decide politic, pe sistemul PCR, așa cum e în învățământ! Îmi dați dreptate dacă spun că nu ar funcționa deloc? Poate că ar funcționa numai în interesul personal sau de grup al liderilor partidului care deține puterea.

Dascălul cel mai important este cel care vine dimineața la școală din dragoste pentru elevii lui și din pasiunea de a-i modela corect. Acest tip de om va oferi copiilor noștri aceeași educație, indiferent de mărimea salariului pe care îl încasează, pentru că el nu vine la școală pentru bani. Asta nu înseamnă că e normal să-i dăm un salariu mizerabil.

Chiar dacă e prost plătit, acest dascăl vine în fiecare zi la școală pentru că elevii sunt viața lui.

Vă dați seama că un astfel de om este aproape incompatibil cu modelul politrucului incompetent care se cațără pe funcții prin carnetul de partid! Ajungem astfel la răul cel mai mare care produce an de an condiții pentru generații tot mai slab educate: criteriile de selecție pentru promovarea în sistem.

Meteahna comunistă a promovărilor în educație pe criterii politice este atât de toxică pentru viitorul nostru, încât ar trebui să o interzicem prin lege și să o pedepsim cu ani grei de pușcărie. Face chiar mai mult rău, pe termen lung, decât unele din formele de corupție pentru care astăzi magistrații dau sentințe aspre.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

   

Blog: ”Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta”

Facebook: pagina publică

Humanitas: pagina de autor

Video: pagina de Youtube

Google+: pagina personală

   

Citiţi mai multe:

• ROMÂNIA, aşa cum nu o vezi la TV. O japcă de un miliard de euro a Guvernului Ponta
• România, aşa cum nu o vezi la TV: aria dezbinării şi studenţii basarabeni de la metrou
• Cum ne fură mafioţii mână în mână cu politicienii
• Lacrimi de crocodil pentru infractori, vărsate din mentalitate de delincvent
• Statuia lui Mazăre și sarea de baie de la magazinul de etnobotanice
• România, aşa cum nu o vezi niciodată la TV: Balamucul prin care treci fără să-ţi dai seama
• România, așa cum nu o vezi niciodată la televizor: cele două țări de la colțul străzii
• România, așa cum nu o vezi la televizor: cum se fură la spălătorie și de ce e hoția sport național

 

Participă, alături de cititorii din comunitatea evz.ro, la dezbatere.

Primul SITE DE ȘTIRI din România în care TU esti PARTENER egal cu JURNALIȘTII

Jurnaliştii şi cititorii, parteneri egali

Vezi mai jos opiniile cititorilor despre acest editorial și comentariile pe tema propusă dezbaterii și SPUNE ȘI TU ce părere ai!