PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Italia

O româncă din Italia trăieşte printre atomi exotici şi enigme ale stelelor

Autor: | sâmbătă, 15 mai 2010 | 47 Comentarii | 2019 Vizualizari
Catalina_Oana_Curceanu
Cătălina Oana Curceanu este unul dintre cei mai buni cercetătorii români, acum coordonator de programe experimentale la Institutul Italian de Fizică Nucleară. A fost şef de promoţie la facultate, iar doctoratul în fizică l-a obţinut Summa cum Laude, în cadrul Institutului de Fizică de la Măgurele.

A făcut experimente în cadrul CERN, Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare, a lucrat o perioadă la Institutul de Fizică de la Măgurele, iar în 1992 a ajuns pentru prima oară în Italia, cu o bursă de studiu, la Istituto Nazionale di Fisica Nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati.

Cătălina Curceanu s-a născut în Braşov, iar la scurt timp părinţii s-au mutat la Sfântu Gheorghe. La vârsta de 14 ani s-a mutat la Bucureşti, când a intrat la Liceul de Matematică şi Fizică nr. 4. de la Măgurele, un oraş aflat la numai şase kilometri distanţă de Bucureşti, în care se află Institutul Naţional de Fizică a Pământului, Institutul Naţional de Fizică şi un reactor nuclear experimental de pe platforma Institutului de Fizică Atomică, dezafectat din 2005.

evz.ro: Când a început pasiunea pentru fizică?
Cătălina Oana Curceanu:
De când aveam 12-13 ani, practic de când am descoperit matematica si puterea acesteia de a explica fenomenele care ne înconjoară, am ştiut că viitorul meu va fi legat de cercetarea misterelor Universului. Stelele şi licărirea lor au avut asupra mea o atracţie deosebită – am citit multe cărţi de ştiinţă încă de mică şi faptul că noi, oameni pe o planetă mica care orbitează în jurul unei stele relativ mici, în periferia unei galaxii mici-medii, încercăm să dăm un răspuns la întrebari legate de cine suntem şi de unde venim, cum s-a format Universul şi care va fi soarta lui, a reprezentat şi continuă să reprezintepentru mine una dintre manifestarile spiritului/geniului uman. Am avut norocul să am o familie formidabilă: două surori, cu care am împărtăşit mereu necazurile şi bucuriile, şi părinţii, care m-au încurajat să fac ceea ce îmi place şi au făcut multe de sacrificii pentru a-mi permite să ajung unde am ajuns. Le datorez mult, foarte mult!.

În acest context, alegerea facultăţii de fizică pare una naturală. Cum a fost perioada studenţiei şi cea imediat următoare?
Am absolvit, ca şef de promoţie, Facultatea de Fizică de la Magurele, cu o specializare în Fizica Particulelor Elementare şi a Fizicii Nucleare. Au fost ani de studiu frumoşi şi intenşi. În 1989, când am absolvit facultatea, fiind prima, am avut dreptul de a alege repartiţia. Am avut plăcerea să lucrez, pentru puţin timp, la Piteşti, la reactorul Nuclear de putere zero. La începutul lui 1990 m-am reîntors la Bucureşti – unde, la scurt timp, am câştigat concursul de cercetător ştiinţific  la IFIN-HH – Institutul de Fizică de la Magurele, grupul de Particule Elementare.

Cum ai ajuns în Italia? Care au fost primele impresii?
La începutul lui 1992 am fost invitată cu o bursă de studiu în Italia, la Frascati (Roma), la Istituto Nazionale di Fisica Nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati. Impactul cu Italia şi italienii a fost extrem de pozitiv. În acea perioadă erau foarte puţini români în Italia şi erau primiţi şi văzuţi foarte bine. M-am simţit ca acasă aproape imediat. Colegii au avut încredere în mine şi, cu timpul, am avut responsabilităţi şi posibilităţi de a propune mai multe experimente. Integrarea a fost imediată şi pozitivă.

Italienii sunt foarte comunicativi şi disponibili. Din punct de vedere al cercetării, impactul a fost puternic. M-am trezit într-o colaborare internaţională în care se făceau măsurători importante, în care toţi urmăreau acelaşi obiectiv şi erau determinaţi să-l obţină. Am învăţat rapid să interacţionez cu colegii. Din acest punct de vedere pot spune că şcoala de fizică din România poate fi invidiată la nivel mondial. Facem faţă foarte bine, oriunde ne ducem!

Nu am considerat Italia ca o ţară straină, pentru că m-am simţit ca acasă din prima clipă. Astăzi, mă simt acasă în toată Europa! Sunt un cetăţean european, care şi-a păstrat identitatea românească, a capătat una italiană şi le reprezintă, cu bucurie şi mândrie, pe amândouă! De ce ai ales să rămâi în Italia?
Am rămas în Italia pentru a continua cercetarea şi pentru că am gasit un loc unde eram şi sunt apreciată, unde am obţinut o serie de succese şi am avansat în carieră în urma unor concursuri dificile, dar pe care le-am câştigat! Da, eu, o româncă, am câştigat concursuri în care eram singura participantă străină, restul fiind italieni. Ceea ce demonstrează că atunci când există o valoare – aceasta este recunoscută! Nu am fost şi nu m-am simţit niciodată discriminată. Dimpotrivă. Am fost încurajată, apreciată şi ajutată. Le datorez extrem de mult colegilor şi prietenilor italieni. Iar în grupul pe care îl conduc lucrează diversi cercetători români, toţi fiind foarte apreciaţi.

Ce poţi spune despre diferenţele între sistemul românesc şi cel italian?
Sistemul italian, faţă de cel românesc, cel puţin în domeniul cercetării, este (sau era acum câţiva ani – pentru că acum nu cunosct bine detaliile) mai competitiv şi mai dinamic. De asemenea, sistemul de evaluare a proiectelor este bazat pe o evaluare cu specialişti internaţionali, adevărate personalităţi din lumea ştiinţificăt. Există şi probleme, mai ales în actuala perioadă de criză economică, probleme legate mai ales de posibilităţile oferite tinerilor, dar sper să nu dureze. Eu una ştiu că voi face tot ce îmi stă în putinţă ca cercetarea să meargă înainte şi ca alţi tineri să aibă posibilităţile pe care le-am avut eu – cu o şcoală de valoare în România şi un sistem de cercetare european, care nu are nimic de invidiat Americii, de exemplu.

Ce a urmat în perioada imediat următoare după ce ai ajuns în Italia?
A urmat o perioadă de activitate intensă, în care mi-am făcut şi doctoratul, în cadrul institutului de la Magurele, IFIN-HH, în cadrul unui experiment de la CERN. Nu, nu va gândiţi la marele accelerator de particule LHC. Din fericire, există şi alte experimente la CERN. Am obţinut, cu bucurie, titlul de doctot in fizica Summa cum Laude. Între timp, m-am integrat foarte bine în colectivul de la Institutul Italian de Fizică Nucleară şi am hotărât să continui activitatea în cadrul acestuia, fără însă a rupe legăturile cu institutul din România, cu care am continuat o colaborare intensă.

În 1995 am fost unul dintre cei trei cercetători care au propus, la acceleratorul de la Frascati, un experiment important, DEAR. Acesta a devenit o colaborare internaţională, din care face parte şi România, alături de Italia, Austria, Elveţia, Japonia, Canada şi USA. În anul 2002 a realizat cea mai precisă măsurătoare din lume a dezexcitării (raze X) hidrogenului kaonic – atomi exotici care îi cream şi studiam la acceleratorul din Frascati. Între timp, se vede treaba că italienii m-au apreciat, iar din 2003, în urma unui concurs pentru un singur post, la care au participat cercetători italieni şi eu, am obţinut o poziţie de cercetător la LNF-INFN, pe timp nedeterminat, iar în 2005 am câştigat un nou concurs de Prim Cercetător (Primo Ricercatore), tot la LNF-INFN. Am devenit conducător de proiecte, atât italiene, cât şi în cadrul unor programe europene, iar  acum conduc un grup de cercetare foarte colorat şi activ, din care fac parte: italieni, români, austrieci, japonezi şi spanioli. Fizica este nu doar muncă în laboratoare, este cultură şi schimb de experienţe, în acelaşi timp!

Ce presupune munca grupului pe care îl coordonezi?
Unul dintre obiectivele noastre este de a înţelege, de exemplu, de ce protonii au masa pe care o au. Ei bine, LHC cu aşa-numita “particulă a lui Dumnezeu”, nu poate da răspunsul complet. Pentru a ajunge la masa protonului (şi noi suntem compuşi din protoni) este nevoie să înţelegem mai multe şi experimentul nostru are drept obiectiv găsirea unei alte piese din  acest puzzle! Studiile noastre vor avea implicaţii şi asupra înţelegerii proceselor care au loc în stele - în special în stelele de neutroni sau în stelele formate din cuarci (existenţa lor este încă un motiv de dezbateri intense).

Ce poţi spune despre tinerii pasionaţi de fizică?
Aceasta este una dintre marile mele peocupări, pentru viitorul. Celor care studiază acum fizica le este din ce în ce mai greu, nu doar în Romania, ci şi în Italia, de a găsi un contract şi un loc de muncă. Se pare, însă, că aceasta este o situaţie care nu afectează doar cercetarea, ci întreaga noastră societate. Motiv pentru care încurajez tinerii, dacă au pasiune pentru fizică şi cercetare, în general, dacă sunt curioşi cum funcţionează minunatul nostru Univers, să nu ezite şi să urmeze această pasiune! În fond, nu există satisfacţii mai mari decât să faci ceea ce te îndeamnă inima, în ciuda dificultăţilor – aşa cum am făcut şi continui să fac şi eu.

Am fost mereu convinsă că noi, cei care studiem misterele lumii din care facem parte, avem, pe lângă plăcere, şi datoria de a împărtăşi cunoştinţele şi rezultatele noastre cu întreaga societate. Atât pentru faptul că societatea ne plăteşte şi are dreptul să ştie ce facem, cât şi pentru faptul că sunt convinsă că ştiinţa, în general, este frumoasă şi utilă (formează gândirea) şi că este, într-adevăr, posibil de a împărtăşi secretele ei cu toţi cei care sunt curioşi şi dornici să ştie mai multe. Aveţi colaborări pe cercetare cu alţi români din ţară sau din alte ţări? Cum vedeţi promovarea ştiinţei în România?
Am avut plăcerea să colaborez, împreună cu alţi colegi din România care lucreaza şi în Italia, printre care Diana Sirghi, care a fost sufletul acestei colaborări, si Titus Ponta, cu circa 20 licee din România, în cadrul unui proiect european promovat de Italia, România şi Portugalia (CRESCERE) – şi în cadrul căruia am efectuat, prin Internet, experimente la institutul din Italia, transmise în direct, la liceele din România. Am ţinut conferinţe de fizică, urmărite cu mult interes, spre bucuria mea, la liceul “Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, unde sora mea, Luminiţa Curceanu, este profesoară de fizică. Ştiinţa este o aventură a tuturor. Ea ne aparţine, ne defineşte şi, pentru cine are încă dubii legate de importanţa ei, adaug că ştiinţa  este fundamentală. Cu puţin timp în urmă, durata medie de viaţă era 40-50 de ani. Astăzi este 80 de ani. De ce? Datorită ştiintei! Interviu realizat cu sprijinul lui Adrian Buzatu, din partea stiintaazi.ro

Tag-uri: Italia, cercetare, accelerator de particule, CERN, romanca, particula lui Dumnezeu




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.