O voce fenomenală: Povestea lui Amr Abdel Basset Abdel Azeez Diab. Primul CÂNTĂREŢ arab care a realizat videoclipuri muzicale | VIDEO

O voce fenomenală: Povestea lui Amr Abdel Basset Abdel Azeez Diab. Primul CÂNTĂREŢ arab care a realizat videoclipuri muzicale | VIDEO

Mulţi l-au denumit la început “cel mai tare manelist din lume”, această titulatură nemaidefinindu-l peste ani.

A făcut furori cu melodiile lui în toată lumea, dar mai ales cu “Habibi ya nour el ain”, în anii '90.  “Iubito, eşti strălucire în ochii mei” (“Habibi ya nour el ain”) a devenit în cele vremuri un hit de neuitat, inclusiv în România.

A lansat

Cântăreţul şi compozitorul egiptean Amr Diab a fost supranumit la începuturi, printre altele, “cel mai tare manelist din lume”. A scăpat de această titulatură când a demonstrat că este mai mult de atât. În anii 90, când a câştigat premii prestigioase, precum “Music Awards”, pentru cel mai bun artist oriental, Amr Diab nu arăta ca astăzi, la vârsta de 52 de ani. Presa considerând că acum arată mai bine. Dar, după cum nota presa occidentală, şi nu numai, acesta nu este lucrul principal care îl defineşte, ci faptul că este un artist deosebit, “cu o voce fenomenală” (soundcloud.com). “Sunt mai mult decât un cântăreţ oriental, iar dacă nu mă credeţi citiţi-mi biografia”, declara Amr nu demult, în cadrul unui interviu.

Ne puteți urmări și pe Google News

S-a născut la 11 octombrie 1961, în Port Said, iar numele său complet este Amr Abdel Basset Abdel Azeez Diab. La vârsta de 6 ani cânta melodia “Biladi, Biladi” (“Ţara Mea”) la radioul egiptean. A absolvit Facultatea de Muzică Arabă la Academia de Artă din Cairo în 1986, în 1983 a lansat primul album, Ya Taree, care a avut un mare succes. A continuat cu Ghanny Men Albak (1984), Hala Hala (1986), Khalseen (1987), Mayyal (1988), Shawa'na (1989), Matkhafesh (1990). În 1990 a reprezentat Egiptul la Jocurile sportive africane si a cântat in arabă, franceză si engleză, iar concertul a fost difuzat la CNN. A continuat cu albumele Habibi (1991), Ayyamna (1992), Ya Omrena (1993). În întreaga lume În 1992 a jucat rolul principal in filmul muzical egiptean Ice Cream in Gleam, regizat de Khairy Beshara, în 1994 a jucat în producţia care a deschis Festivalul de Film din Egipt, Dehk Wele'b Wegad Wehob, regizat de Tarek El-Telmessani.

Compuse de el

A continuat să înregistreze albume ca Weylomony (1994), Rag'een" (1995), Nour El Ein (1996), care l-au adus în atenţia publicului internaţional, în 1998 a editat albumul Awedony. Este cunoscut în lumea arabă ca iniţiator al stilului muzical mediteranean, şi a fost primul cântăreţ arab care a realizat videoclipuri muzicale.

Spre exemplu, videoclipul melodiei Alam El Phan este cel mai scump realizat în Egipt: în 1997 i-a adus 3 premii (cel mai bun video, cea mai bună melodie şi artistul anului). Albumul Amarain din 1999 este considerat cel mai bun din întreaga sa cariera, iar albumele Tamally Ma'ak (2000), Aktar Wahed (2001), Allem Alby (2003) conţin melodii compuse de el, şi îmbină muzica arabă cu cea europeană, tehno şi rap.

Oamenilor trebuie să le placă

A susţinut concerte în întreaga lume, a primit premiul The World Music în 1998, 2002 şi in 2007. În 2010 a obţinut la Festivalul de Muzică Africană 2 premii: cel mai bun artist african şi cel mai bun artist din Africa de Nord. La un moment dat a susţinut un concert şi în Las Vegas. Trebuie să le placă Amr Diab a fost căsătorit cu actriţa Sherine Reda, căsnicie din care a rezultat primul copil al lui Diab, respectiv fiica cea mare Nour, care s-a născut în anul 1990. După separarea de Sherine, Amr Diab s-a recăsătorit cu frumoasa  Zena Ashour, cea  care-i este mereu alături şi îl sprijină şi pe  plan profesional. Amr Diab şi Zena Ashour trăiesc fericiţi, cei doi având împreună trei copii; Jana, cea mică, născută în 2001 şi gemenii, Abdullah şi Kenzy ( 1999).

Puţini sunt cei care ştiu că este supranumit şi “Father of Mediteraneean Music”, dar şi despre acest lucru Amr Diab are o părere, menţionată de-a lungul vremii de presă, şi anume că mai presus de toate, oamenilor trebuie să le placă ceea ce aud, publicul fiind cel care te ridică, dar şi cel care te poate coborî.