PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Orologiul fără ore

Autor: Florin Saiu | joi, 25 februarie 2016 | 2 Comentarii | 652 Vizualizari
Florin Saiu
O întâlnire cu Ana Blandiana - poetă delicată, luptătoare veșnic rănită, dar niciodată doborâtă, intelectual fără mască și zorzoane - îmi alunecă în amintire departe de rimele strâmbe ale timpului nostru.

 Poveștile ei te învăluie atât de bând, încât, visător, le poți atinge cu mâna, le poți îmbrățișa dincolo de suflet. Ana Blandiana râde și, atunci când o face, izbucnesc, din dreapta mea, curioase, gândurile.

Moscova, 1966. De mână cu o scriitoare, colind străzi rusești, străjuite de trotuare înalte, despicate în fugă de siluete grăbite, cocoșate de griji și nevoi imediate. Nimeni nu ne bagă în seamă. Sau nimeni nu știe de existența noastră? Ochii avizi ni se împlântă în turla unei biserici pântecoase, cu bulb aurit în vârf și, făcându- ne curaj, ne amestecăm pașii în praful istoriei comuniste. Drumul ni se rupe dintr-o dată în față, în fața bisericii, în fața crucii de sub care privim neliniștiți cerul, în fața neputinței unor părinți cu barbă albă rătăciți în timp. Ușa masivă din lemn este întredeschisă, ne îmbie să intrăm, când, o pasăre mică și colorată, ne vâjâie pe la urechi. Ne aplecăm puțin, speriați, ducând pe umerii noștri, înainte, acest semn nefiresc al îndoielii. Bâjbâim în penumbră, în așteptarea dezvăluirii unui spectacol religios de amploare, dar - vai! - în fața noastră, dezgolite de orice mister, se înșiră unul, două, trei, patru, douăzeci, treizeci și șase de tomberoane cu gunoi. Poate mai multe, dar ce rost ar avea să numărăm până la capăt? Rușii și-au înlocuit preoții cu niște banali gunoieri, iar crucea cu o vânjoasă mătură din lemn. Doar biserica au lăsat-o la locul ei, la cheremul nostru și al nimănui.



Harul poeziei e de natură divină, poetul e privilegiat, poate scrie și pe genunchi. Scriitorul trebuie să muncească zile la rând,  e mai greu, el este,  de fapt,un truditor.


Riga. 1968? Nu-mi mai aduc aminte exact anul. Știu doar că mă regăsesc din nou de mână cu o poetă, colindând liberi un pământ frumos, cu case dichisite, ce coboară, ireal, spre glezna subțire a Mării Baltice. Ne simțim atât de liberi, încât, atunci când șapte adolescenți blonzi, înfășurați de mijlocelele inelate ale unor sirene albastre coboară în fugă pe lângă noi, îi urmărim pur și simplu. Alergăm după ei, scăpându-ne cu totul în timpul lor repezit. Oare unde se grăbesc să-și poarte bucuria? Virăm scurt, pe o stradă îngrijită, înghițită, douăzeci de metri mai încolo, de o biserică impunătoare, cu pecete vechi pe ziduri. Ca să vezi, tinereii merg să îngenuncheze, să-și lepede micile lor păcate nevinovate, necoapte, aproape verzi. Întindem, sfioși, gâturile, să înțelegem mai bine. Înainte să trecem pragul, dintr-o dată și definitiv, ne izbesc în urechi sunete asurzitoare. Ce muzică! Nu, nu religioasă, pentru că biserica din Riga, în acest an pierdut în mintea mea călătorită, nu mai adăpostește decât ocazional slujbe. Astăzi și mâine, în acest vis al meu trăit aievea, de mână cu o scriitoare, la biserica din Riga se dansează, e discotecă, iar frumușeii lingușiți de sirene albastre sunt fericiți. Poate, până la urmă, asta este tot ce contează.


Aceste două povești, pentru că aici am tras linie, vor face parte, scuturate de fardul meu nepotrivit, din următoarea carte a Anei Blandiana. Pe copertă, sus, va străluci numele: Orologiul fără ore. Ba nu! Am greșit. De fapt, acum îmi amintesc, Ana Blandiana s-a răzgândit. A furat Orologiul fără ore și l-a lipit, cu tot cu timpul neîncredințat, pe următorul volum de poezii. Exact. Va scoate două cărți. Doar cea de poezii are, deocamdată, titlu.

Când mă dezmeticesc, Ana Blandiana mă privește atent. Îmi retrag, rușinat, mâna stângă. Am călătorit destul... Cobor treptele unei case vechi din București și, înainte să ne despărțim, mai prind o frază: „Harul poeziei e de natură divină, poetul e privilegiat, poate scrie și pe genunchi. Scriitorul trebuie să muncească zile la rând, e mai greu, el este, de fapt, un truditor”.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor

Tag-uri: orologiu, Ana Blandiana, Moscova, Riga, București




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITESTE ACUM