Vineri seara, invitat al Cristinei Şincai la România tv pentru a discuta principalele evenimente ale finelui de săptămînă, am ajuns la interviul acordat de Gabriela Firea unui post de televiziune. Distinsa moderatoare a pus să se difuzeze un fragment din interviu sub titlul Firea – Mesaj de forţă. Fragmentul reitera adevărul deja ştiut că PSD a cîştigat alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 şi că Preşedintele ar trebui să respecte voinţa populară.

 Atribuind burtiera nevoii postului de a creşte senzaţionalul chiar şi în deşert media, am replicat, după încheierea benzii video, că Gabriela Firea a spus în interviul cu pricina o chestie mult mai importantă decît cea cu alegerile din 11 decembrie 2016.

Una strîns legată de Pacea din Bibliotecă.

Formula Pacea din Bibliotecă a făcut- o curioasă pe Cristina Șincai care mi-a cerut să mă explic. Am deschis tableta şi am citit, de pe un site de ştiri, această declaraţie a Gabrielei Firea:

„Am remarcat în ultimele zile o schimbare de atitudine îmbucurătoare a preşedintelui României, anume în momentul în care s-a consfinţit remanierea guvernamentală şi patru miniştri au depus jurămîntul la Palatul Cotroceni. Am observat că preşedintele reintră, uşor-uşor, în haina constituţională, de factor de echilibru, de mediator în societate şi de persoană responsabilă cu respectarea prevederilor constituţionale.”

N-am nici o responsabilitate în redactarea burtierelor la emisiunile în al căror studio mă aflu. Dacă aş fi avut una în cazul dialogului de la România tv, aş fi pus o burtieră cu titlul: Uşor-uşor, PSD cade în capcana numită Pacea din Bibliotecă.

Prin Pacea din Bibliotecă înțeleg Pacea din Biblioteca de la Cotroceni și nu din Biblioteca Academiei, unde îmi pierd timpul, dat fiind că la BAR cărțile nu fac nici pace, nici război.

Și i-am zis Pacea din Bibliotecă, deoarece amintește izbitor de o altă Pace faimoasă, cea de la Cozia și aceasta între beligeranți pe viață și pe moarte. Din cîte se ştie, în anul de graţie 1999, la Mînăstirea Cozia a avut loc o întîlnire între premierul Radu Vasile şi Miron Cozma în care s-a negociat pacea între mineri şi regimul Constantinescu.

Petrecută în ziua de 22 ianuarie 1999, Pacea de la Cozia a salvat Capitala de o nouă invazie a minerilor, deoarece forţele de ordine fuseseră surclasate de mineri bine înzestraţi tactic.

Judecată din perspectiva istoriei, Pacea de la Cozia s-a dovedit o capcană pentru Miron Cozma.

Liderul minerilor n-a cîştigat nimic din această pace.

O altă mineriadă n-a mai putut fi organizată.

Cea pusă la cale în februarie 1999, pentru a-l scăpa pe Miron Cozma de încarcerare în urma sentinţei ICCJ din 15 februarie 1999 a eşuat.

Pacea din Bibliotecă e Pacea încheiată între Klaus Iohannis pe de o parte şi Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu pe de altă parte joi, 23 februarie 2017.

După încheierea ceremoniei de învestire a noilor miniștri, cei patru s-au retras în Biblioteca Palatului Cotroceni, la invitația discretă a lui Klaus Iohannis. Deşi s-a lăsat impresia unei decizii de ultim moment a lui Klaus Iohannis – i-a văzut pe cei trei prezenţi la Ceremonie şi i-a trecut prin cap gîndul răzleţ (vorba poetului) de a sta cu ei de vorbă după ceremonie – în realitate, Liviu Dragnea şi C.P. Tăriceanu, pînă acum penali interzişi la Cotroceni, au fost sunaţi de Klaus Iohannis să vină la ceremonie pentru ca după să aibă o convorbire departe de ochii presei. Despre conţinutul întîlnirii nu s-a putut afla aproape nimic în spaţiul public. Ne putem da seama c-a fost vorba de o pace după declaraţiile ciudate ale Gabrielei Firea, ale lui Liviu Dragnea şi ale altor lideri PSD din zilele care au urmat întîlnirii.

Şi Gabriela Firea (aşa cum se vede din citatul de mai sus) şi Liviu Dragnea s-au grăbit să salute ceea ce ei au numit atitudinea normală, constituţională a lui Klaus Iohannis în cazul remanierii şi al ceremoniei.

Ce-a făcut Klaus Iohannis de a meritat acest potop de simpatie din partea adversarilor săi din fruntea PSD şi ALDE?

Răspunsul ni-l dau chiar liderii PSD. A avut o atitudine normală, civilizată! Să zicem că sînteţi la rînd la casieria unui supermarket. Cel din spatele dumneavoastră nu vă împinge cu căruciorul în fund, nu vă înghionteşte să puneţi mai repede mărfurile pe bandă, nu vă strigă Boule! Ce tot moşmondeşti atîta?! Într-un cuvînt are o atitudine normală, civilizată, de biped vorbitor şi nu de patruped grohăitor.

Asta înseamnă că dumneavoastră, după ce-aţi ieşit de la casierie să-l aşteptaţi şi să-i declaraţi fericit Vă mulţumesc c-aţi avut o atitudine normală?

Klaus Iohannis şi-a îndeplinit datoria constituţională (a semnat Decretele) şi a respectat Protocolul de învestire, fără să tragă un pîrţ în direcţia liderilor PSD şi ALDE.

Merită pentru asta potopul de laude? Fireşte că nu.

Şi asta ne lasă să înţelegem că altul decît atitudinea normală e motivul cîntării lui Klaus Iohannis de către liderii PSD.

Şi acest motiv nu poate fi decît cel sugerat de declaraţia lui Klaus Iohannis cu prilejul depunerii jurămîntului de învestitură de cei patru miniştrii. Pe 7 februarie 2017, la Şedinţa Comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, Klaus Iohannis a zis limpede că demisia lui Florin Iordache e prea puţin ca soluţie a Crizei, iar alegerile anticipate, prea mult. Îndemnul adresat Străzii de a protesta întruna pînă la Căderea Guvernului Grindeanu a fost cît se poate de limpede. De altfel, dînd curs acestui îndemn, pînă la ceremonia de la Cotroceni, mişcările de stradă, dar mai ales cultivarea lor de Divizia Presă a SRI - Digi 24, Realitatea tv, site- urile cu pricina, și ofiţerii acoperiţi din diferite redacţii - n-au încetat o clipă.

Acum, la Ceremonia de învestitură, Klaus Iohannis s-a declarat mulţumit de soluţia cu abrogarea Ordonanţei 13.

Soluţia asta se contura însă chiar dinainte de Mesajul din Parlament.

Mai mult, la Ceremonie, Klaus Iohannis a sugerat că renunţă la Operaţiunea Răsturnării Guvernului.

„În acelaşi timp, am constat acum, înainte să ajung în Sala Unirii, că mi-au parvenit de la Parlament două legi, Legea de respingere a Ordonanţei 13 şi de aprobare a Ordonanţei 14. Voi promulga aceste legi mîine. Şi atunci avem întrunite toate condiţiile pentru a trece, domnule Prim-ministru, la normalizarea situaţiei.

Am menţionat într-o alocuţiune recentă care sînt, după părerea mea, marjele de mişcare pentru revenirea la o muncă pozitivă, normală şi în interesul României din partea Guvernului, şi consider că ele sînt întrunite.”

Aceasta a fost ceea ce a oferit PSD şi ALDE Klaus Iohannis prin Pacea din Bibliotecă. Să facă o pauză în Operațiunea de răsturnare a Guvernului și de promovare a unui Guvern de tip Cristian Bușoi cu Raluca Turcan pe post de frișcă.

Ce-a obţinut în schimb?

Multe, printre care:

1) Renunţarea de către PSD la orice atac public în chestiunea casei pierdute de Klaus Iohannis în instanţă și mai ales în chestiunea moștenirii cu cîntec a organizației hitleriste Grupul Etnic German.

2) Renunţarea de către PSD la orice bombăneli împotriva lui Klaus Iohannis.

3) Acceptul PSD pentru ca Referendumul să fie înlocuit cu o întîlnire între Klaus Iohannis şi toate partidele.

4. Albirea SRI prin așa zisa Comisie de Control al SRI condusă de Adrian Țuțuianu, acest Nea Țuțu al PSD-ului controlat de Liviu Dragnea.

O simplă privire asupra Păcii arată că ea se dovedeşte păguboasă pentru PSD: 1) Klaus Iohannis nu mai putea continua pe moment Operaţiunea Răsturnarea Guvernului.

Pe de o parte pentru că Puterile Garante îl avertizaseră că e nevoie de o revenire la normalitate. Pe de alta, pentru că nici unul dintre paşii premergători n-a putut fi realizat. Din PSD nu s-a putut rupe noul UNPR, PNL e în vîltoarea alegerilor şi numai la guvernare nu-i stă gîndul. Mişcările de stradă s-au transformat în show-uri publicitare, marcate de o pasiune ciudată pentru scrierea de tip nord- coreean a unor însemne pe asfalt cu corpurile vii.

2) Loviturile administrate PSD de Klaus Iohannis şi de Sistem au lăsat urme. Campania de diabolizare a PSD a avut succes. După un timp, Klaus Iohannis îşi poate relua atacurile.

Ca să nu mai spun că în orice moment SRI și SIE îi pot scoate în stradă mii de ofițeri cu familii cu tot împotriva Guvernului Grindeanu.

3) Klaus Iohannis a reuşit să crească în sondaje, devenind intangibil pentru electoratul anti-PSD. Indiferent ce dezvăluiri de corupţie s-ar mai face despre el, electoratul de Dreapta nu-l va lăsa din braţe, considerîndu-l Salvatorul de Ciuma Roşie.

4) În toată perioada de Criză, electoratul captiv al PSD a văzut, cu uluire, cum duşmanul său Klaus Iohannis călca în picioare votul din 11 decembrie 2016. Acest electorat se aştepta din partea PSD la o intensificare a atacurilor împotriva lui Klaus Iohannis după umilinţa care a fost abrogarea Ordonanţei 13. În locul acestei campanii cerute şi de prăpastia politică dintre PSD şi Klaus Iohannis, electoratul PSD s-a pomenit cu o conducere a PSD pisicindu- se jalnic pe lîngă cracul lui Klaus Iohannis.

Ce să creadă acest electorat?

Nimic altceva decît că liderii PSD nu acţionează în numele interesului național, ci în numele intereselor lor personale.