Pentru că a trecut incredibil de repede Săptămâna Luminată, nu vreau încă să-mi amărăsc sufletul cu chestuiunile politice cotidiene, pentru e timp tot anul, Slavă Domnului.
Mai zăbovesc, măcar odată, asupra lucrurilor mai mult sau mai puțin sfinte. De data aceasta m-aș referi la relația părintelui Stăniloae cu Securitatea. Omagiat de nenumărate ori, în biografia celui mai mare teolog român nu apare nicio referință – poate din pudoare sau proastă înțelegere a fenomenului - la relația pe care a avut-o părintele după eliberarea din închisoare cu organele de informații ale regimului comunist. Și nu știu de ce!
Dacă Nicolae Iorga este prin definiţie cel mai mare istoric al românilor, părintele Dumitru Stăniloae este cel mai mare teolog al tuturor timpurilor. Că nimeni nu poate indica la repezeală vreun titlu al lui Iorga sau o lucrare a lui Staniloae este deja o altă problemă. Pe bună dreptate eseistul creştin Răzvan Codrescu scria despre Dumitru Stăniloae că „ne lăudăm curent cu el, îl cităm cu voluptate (adesea stâlcindu-i numele: Stăniloaie – cum, din păcate, figurează şi pe crucea de la Cernica!, sîntem gata chiar să-l supralicităm provincial („cel mai mare teolog al tuturor timpurilor”!), dar rodim prea puţin în duhul lui şi sîntem încă departe de a-i valorifica pe deplin modelul şi moştenirea!” Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Braşov - d. 5 octombrie 1993, Bucureşti) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor şi ziarist român. Este considerat unul dintre autorităţile proeminente ale teologiei europene din secolul XX şi cel mai mare teolog român. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” (în douăsprezece volume). Membru titular al Academiei Române (1991). Cumpăna vieţii apare pe 5 septembrie 1958, când odată cu noul val de arestări, este reţinut de Securitate alături de membrii mişcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ţinut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat pe15 ianuarie 1963. Dincolo de eticheta de legionar, părintele s-a văzut acuzat –mai ales postmortem - de acuzaţia de colaborator al Securitaţii. Şi această acuzaţie este falsă aşa cum se poate demonstra apelând chiar la sursă - la Dosarul de Reţea al părintelui Dumitru Stăniloae - Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Securităţii Dosar R nr. 254359, Cota SRI 106895. Iar scoaterea din punct de vedere birocratic din Reţeaua de informatori ai Securităţii a avut loc un an mai târziu pe 13 decembrie 1973. Iată un fragment din notă: „În present sus-numitul are vîrsta de 70 ani și a fost pensionat. Nu a fost predate fizic întrucît nu a mai venit la întîlnire pe motiv că este bolnav. Din datele pe care le posedăm rezultă că ,,VĂLEANU ION“ a fost nesincer în cadrul colaborării cu organele noastre, avînd chiar atitudine ostilă fapt pentru care este lucrat prin D.U.I.”. Însă cea mai explicită explicație o dă tot dosarul de Securitate: „Cu ocazia altor întîlniri, i s-a cerut să ne prezinte informații despre anumite elemente cunoscute cu manifestări ostile, însă a declarat deschis că ,,nu vrea să facă rău la nimeni“. Alte cuvinte cred că sunt de prisos, corul denigratorilor fiind absolut penibil şi utilizând vechiul concept al propagandei negre: „las’ că ştim noi!” * Fragment dintr-o lucrare despre părintele Stăniloae, aflată în lucru la Editura Militară
***
Ne puteți urmări și pe Google News
Ca o datorie de onoare trebuie să urăm „La Mulți Ani”, celei mai vechi și prestigioase reviste de istorie din România, „Magazin Istoric” care a împlinit recent 50 de ani de la apariție. Nume celebre au semnat în această revistă care a devenit sinonimă cu istoria României. Dumitru Almaș - primul său director, Constantin Antip - primul redactor șef., acad. Virgil Cândea - unul dintre primii colaboratori, Cristian Popișteanu al carui nume este aproape sinonim cu cel al revistei...Iar astăzi sub conducerea reputatului istoric Dorin Matei o prezență necesară, precum opiumul pentru dependenți! Revista Magazin Istoric. Același format de o jumătate de secol. Vreo 4 rafturi de bibliotecă pe două rânduri... ce sunt în creștere.. Adică 50 de ani!
LA MULȚI ANI!
Recomandările noastre
