Parisul VESEL: O adunătură de BISERICUȚE împotriva ISIS

Parisul VESEL: O adunătură de BISERICUȚE împotriva ISIS

O coaliție internațională împotriva ISIS se reunește marți 2 iunie la Paris pentru a stabili noi strategii de luptă cu teroriștii.

La reuniunea de la Paris participă 24 de miniștri sau reprezentanți de organizații internaționale, printre care premierul irakian Haider Al-Abadi, subsecretarul de stat american Anthony Blinken și ministrul de Externe francez Laurent Fabius.

Secretarul de stat american John Kerry, care a suferit o fractură de femur pe 31 mai, când a căzut de pe bicicletă, a fost nevoit să-și anuleze participarea.

DEBANDADĂ PE FRONT

Ne puteți urmări și pe Google News

Reuniunea are loc pe fondul debandadei care domnește în debandada armatei irakiene, care a abandonat în mâinile teroriștilor orașul Ramadi, capitala provinciei majoritar sunnite Al-Anbar . Nici în Siria lucrurile nu stau mai bine, ISIS reușind să ocupe orașul antic Palmira, aflat în patrimoniul UNESCO.

Succesiunea de eșecuri împotriva ISIS ridică serioase semne de întrebare asupra strategiei abordate de administrația Obama după apariția ISIS în iulie 2014, scrie La Croix. Ea consistă mai ales în raiduri aeriene (peste 4000 în ultimele zece luni) și în formarea și antrenarea soldaților irakieni pentru acțiuni la sol (10.000 de oameni).

Sprijinul aerian are prea puțin efect în fața „camioanelor-bombă” - vehicule blindate și buldozere de fabricație americană capturate de la armata irakiană și umplute cu explozibili foarte puternici - folosite de kamikaze din ISIS.

Între timp, Statele Unite au accelerat livrarea a 2000 de rachete anti-tanc către armata irakiană. Aproape 9000 de membri ai forțelor de securitate irakiene au fost antrenați de la sfârșitul anului trecut, și alți 4000 urmează.

TOATĂ LUMEA SE BATE CU TOATĂ LUMEA

Armata irakiană suferă în continuare de lipsă de armament, de pregătire și de logistică. Și, mai ales, de lipsă de coeziune ca urmare a fracturilor comunitare care îi separă pe irakineii șiiți, sunniți și kurzi. Răsturnarea lui Saddam Hussein în 2003 a produs prăbușirea statului irakian fondat pe un monopol sunnit.

Guvernul de la Bagdad, format dintr-o coaliție de facțiuni șiite, minat de corupție și clientelism, nu reprezintă decât partea șiită a populației. Bagdadul și orașele sfinte șiite sunt apărate de miliții șiite cu sprijinul Iranului și al consilierilor săi militari.

Din vara lui 2014, Teheranul furnizează ajutor militar aliaților irakieni, fie că sunt șiiți sau sunniți. În Anbar, triburile sunnite, sătule să aștepte zadarnic ajutorul guvernului de la Bagdad și al Statelor Unite, a acceptat de nevoie participarea milițiilor șiite la recucerirea provinciei.

Pe de altă parte, facțiunile sunnite din Mosul, opuse ISIS, nu par a fi în măsură să mobilizeze o forță suficient de puternică pentru a recuceri orașul.

Cât despre kurzii irakieni, aceștia se concentrează pe apărarea regiunii lor autonome și a „teritoriilor disputate” din jurul Mosulului și Kirkukului.

OCCIDENTUL RUPT DE REALITATE

Înaintea reuniunii, țările occidentale au declarat că intenționează să transmită „un mesaj puternic” guvernului irakian pentru a-i include la putere și pe sunniți și kurzi.

La Washington, unele voci evocă posibilitatea de a înarma direct triburile sunnite din Anbar, chiar cu riscul de a slăbi poziția premierului Haider Al-Abadi, condamnat să facă slalom diplomatic între pretențiile contradictorii ale Statelor Unite și Iranului. Alte voci cer desfășurarea de consilieri militari și de controlori de zbor americani alături de șefii militari irakieni.

Recomandările occidentale sunt atât de rupte de realitatea din teren încât riscă să cadă în ridicol, scrie La Croix. În absența Iranului, puterea militară cea mai angajată din zonă împotriva ISIS, atât în Irak cât și în Siria, coaliția internațională demonstrează că este mai mult ca niciodată încremenită în contradicții.

Oficial, obiectivul comun afișat de occidentali și de aliații lor este „să distrugă” ISIS. În realitate, în interiorul acestei coaliții eteroclite, fiecare își alege partenerii cei mai compatibili cu propriile interese: guvernul de la Bagdad, kurzii, milițiile șiite, triburile sunnite, grupările rebele din sudul Siriei sau coaliția grupată în jurul Frontului Al-Nosra, afiliat la Al-Qaida, care luptă împotriva regimului de la Damasc.

„BLÂNDEȚEA” REBELILOR

Într-un interviu difuzat pe 27 mai la postul Al-Jazeera, jihadistul salafist Abu Mohamed Al-Julani, șeful Frontului Al-Nosra, susținut de Arabia Saudită, Qatar și Turcia, a căutat să se prezinte ca liderul unei organizații frecventabile, diferită de neo-jihadiștii de la ISIS.

Reafirmându-și jurământul de supunere față de liderul suprem Al-Qaida Ayman Al-Zawahiri și intenția de a instaura „legea sfântă” sharia în Siria, Al-Julani s-a vrut liniștitor: Frontul Al-Nosra nu este implicat în acțiuni împotriva occidentalilor, iar alawiții nu vor fi uciși, cu condiția să se predea și să se pocăiască - adică se se convertească la Islam.

Cât despre creștini, aceștia nu vor fi atacați din momentul în care nu vor mai lupta împotriva rebelilor musulmani. Odată ce va fi instalat un guvern islamist, creștinii vor trebui să plătească impozit („Jizya”), a promis liderul Al-Nosra.

Sub protecția anonimatului, un diplomat occidental a descris perfect situația coaliției împotriva ISIS:

„Problema nu este militară, ci politică. În absența oricărui proiect, fiecare își promovează propriii pioni.”