Lucrurile sunt certe: Monica Macovei a hotărât să candideze la postul de Președinte al României. Este prima femeie din politica românească, aspirantă la cea mai înaltă funcție în stat.
Poate surprinzător, reacțiile la acest anunț îndelung așteptat de o parte a publicului au fost, la nivelul dreptei politice, mai degrabă rezervate, dacă nu de-a dreptul ostile. Președintele Traian Băsescu, Cătălin Predoiu și chiar discretul Emil Boc au ieșit rând pe rând la rampă exprimându-și, mai degrabă dezamăgirea legată de această candidatură. Dincolo de întrebarea firească, dacă Monica Macovei are șanse reale să câștige alegerile, rămâne să aflăm pe care dintre candidații aflați în cursă îi afectează cel mai tare intrarea în joc a fostului ministru al justiției.
Din păcate, o spun cu toată certitudinea, prezidențiabilul cel mai afectat de eventuala candidatură a Monicăi Macovei (am citit pe facebook predicția unui lider PDL, conform căreia nu va reuși să strângă semnăturile necesare în timp util, neavând în spate, logistica unui partid care să o sprijine) este, indiscutabil, Cristian Diaconescu.
Monica Macovei este o efigie a „anilor Băsescu”. De la istorica scenă din biroul premierului Tăriceanu când a fost chemată să rezolve problema dosarelor penale ale lui Dinu Patriciu profilul său politic s-a creionat tot mai pregnant în cel al unui justițiar fără odihnă și fără compromisuri, adversar neîmpăcat al corupției, cu inițiative devenite parte a legislației europene. Cu excepția lui Traian Băsescu, nici un alt român nu a fost precum Monica Macovei ținta atacurilor unei clase politice profund corupte (Parlamentul României a fost desemnat oficial „Coruptul anului 2013 în Europa”), incompetente și din ce în ce mai rupte de realitatea românească. Locul său firesc și natural ar fi fost de aceea în echipa președintelui. Ar fi făcut cu siguranță un tandem de mare forță, care fi simplificat mult scena politică pentru că ar fi făcut distincția netă între adevărații justițiari și ceilalți. Disputa dintre echipele Băsescu-Macovei și Ponta-Șova ar fi arătat exact mizele politicii românești și raporturile de forțe din societatea românească. Ca mulți alții, am fost surprins de obstrucțiile care s-au făcut apropierii Monicăi Macovei de PMP, atunci când mai toți membrii marcanți ai grupului său din PDL (Cristian Preda, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi) au făcut pasul spre partidul condus la vremea respectivă de Eugen Tomac. Inadecvarea Monicăi Macovei pe lângă Vasile Blaga era evidentă, mai ales în momentele în care președintele ținea tot mai greu cu spatele ușa pe care o împingeau să dea năvală adversarii justiției independente.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
