Social

Parteneriatul Politică-Biserică, o afacere prosperă de 20 de ani

Autor: | luni, 26 octombrie 2009 | 165 Comentarii | 0 Vizualizari
21c89a28157972377aed4fae67a007ab
Statul laic român alocă anual, pentru culte, sume ce ar face invidios orice primar de localitate mică, fără utilităţi.

Zecile de milioane de euro date pentru construcÅ£iile de biserici ÅŸi alte zeci de milioane care se duc pe salariile clericilor au atins anul acesta un vârf istoric, depăşind o sută de milioane de euro.

Suma poate nu pare exagerată, comparativ cu restul bugetului, dar sare în ochii unora care consideră că România s-ar moderniza mai bine cu bani cheltuiÅ£i în ÅŸcoli, spitale sau cercetare, decât investind în acatiste ÅŸi construcÅ£ii religioase cu valoare arhitectonică îndoielnică.

Politicienii, care decid până la urmă destinaÅ£ia banilor din buget, au intuit încă din anii ’90 beneficiul întoarcerii cu faÅ£a spre biserică, ÅŸi au rămas aÅŸa până azi, cuprinÅŸi cu precădere în campaniile electorale de pusee religioase.

Pretextul l-a constituit, aÅŸa cum povesteÅŸte întâiul liber cugetător al ţării, Ion Iliescu: “reacÅ£ia generală apărută după RevoluÅ£ie, în sprijinul bisericilor. Am privit-o ca pe un factor pozitiv, de echilibru, biserica trebuie să fie un factor de echilibru social!”.

Oarecum explicabil, însă, nu regimul Iliescu a fost cel mai darnic cu biserica, ci celelalte conduceri ţărăniste, liberale ÅŸi democrate ale ţării au plusat în conturile cultelor  bani, terenuri ÅŸi înlesniri financiare.

Norma anuală de credinţă: 200 de biserici şi 10.000 de teologi

Factorul de echilibru a depăşit în timp aÅŸteptările societăţii ÅŸi a cunoscut o expansiune fără precedent în istorie. În ultimii 20 de ani au fost înălÅ£ate peste 4.000 de locaÅŸe de cult, 3.000 dintre ele fiind ortodoxe.

Numărul teologilor a explodat, de asemenea, de la 1.000 de absolvenÅ£i cât scoteau cele patru facultăţi de teologie din Å£ară în 1989, la peste 10.000 câÅ£i ÅŸcolarizează azi cele 30 de facultăţi de teologie. O extindere blamată chiar de anumite voci din sânul bisericii, care îÅŸi exprimă public, dar destul de timid părerile, pe propriile bloguri.

Sumele alocate cultelor, de la bugetul naÅ£ional, au crescut ÅŸi ele corespunzător, de la 3 milioane de dolari anual până în 1998, la 10 milioane de dolari în 1999, 40 de milioane de euro în 2007, 100 de milioane de euro în 2008.

În toată Å£ara, cu precădere în oraÅŸe, fiecare petic de pământ, fie spaÅ£iu verde, fie curte de bloc, a fost exploatat cuvios pe principiul “biserica vine aproape de oameni”. 

Å¢ara s-a umplut de ÅŸantierele noilor biserici, în timp ce vechile parohii de la Å£ară sărăcesc odată cu enoriaÅŸii, iar pentru monumentele istorice  statul face chete pe motiv că e prea sărac ca să le restaureze. Numai în BucureÅŸti biserica a primit 12 hectare de teren pentru construcÅ£ia de locaÅŸe de cult ÅŸi pentru deja celebra Catedrală a Mântuirii Neamului.

În plus, fiecare primărie din Å£ară contribuie anual cu sume cuprinse între 1 milion ÅŸi 9 milioane de lei pentru plata lumânăreselor ÅŸi Å£ârcovnicilor din biserici.

Poate că lucrurile ar fi fost mai ponderate dacă ar fi venit  într-adevăr niÅŸte echilibru dinspre biserică. Aceasta a confundat, însă, rolul misionar cu nevoia funciară de extindere ÅŸi câÅŸtig, astfel că dorinÅ£ele bisericii s-au împletit fericit cu cele ale politicienilor. Un parteneriat, după cum spunea recent preÅŸedintele Băsescu, de pe pragul bisericii din curtea Palatului Cotroceni, care a costat bugetul un milion de euro. “A win-win situation”, cum ar spune capitaliÅŸtii americani, o situaÅ£ie din care politicienii câÅŸtigă voturi în campanile, iar preoÅ£ii parohii noi ÅŸi influenţă.

Nae Ionescu: “Biserica noastră autocefală, ca o ciupercă la umbra statului politic”

Alăturarea bisericii de politică ÅŸi invers nu e, însă, un apanaj al democraÅ£iei noastre moderne. Biserica a fost de-a lungul istoriei o prezenţă constantă alături de putere, excepÅ£ie făcând doar comunismul, când a fost interzisă construirea de locaÅŸuri de cult, mulÅ£i preoÅ£i au făcut puÅŸcărie ca să-ÅŸi apere credinÅ£a, iar alÅ£ii au semnat pacte cu securitatea, pe care mai încearcă ÅŸi azi să le ascundă.
 
Imediat după ’90 preoÅ£ii au revenit la putere, s-au implicat făţiÅŸ în politică, au căpătat mandate în parlament, în consiliile locale, au devenit primari, la fel cum se întâmpla înainte de perioada comunistă. Acest lucru n-a durat mult, preoÅ£ii fiind siliÅ£i să aleagă între politică ÅŸi biserică.

Neoficial, însă, au rămas în continuare o castă foarte influentă în societatea românească, poate mai influentă decât clasa politică însăşi.

Într-un editorial scris în perioada interbelică, Nae Ionescu descrie – pornind de la cazul unui preot primar care ÅŸi-a ucis contracandidatul politic cu toporul - o situaÅ£ie care pare la fel de actuală ÅŸi azi: “Deci, vinovat este episcopul; dar nu personal. Ci prin sistem. Căci, în Biserica noastră autocefală, dar trăind ca o ciupercă la umbra statului politic ÅŸi politicianizant, chiar desemnările de episcopi se fac tot după indicaÅ£iuni politice. Se poate, omeneÅŸte vorbind, opune chiriarhul pretenÅ£iilor oamenilor politici cari îi vor pe preoÅ£i instrumente de stăpânire lumească a statului? E o glumă! Mi se pare că nu există Biserică în care să se poată număra aÅ£âÅ£i chiriarhi depuÅŸi din scaun câÅ£i avem noi; ÅŸi toÅ£i din motive ÅŸi prin maÅŸinaÅ£ii politice”.

Acolo unde oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu

Bomboana de pe coliva acestui parteneriat istoric între biserică ÅŸi politică se aÅŸează întotdeauna în campania electorală. Politicienii se reped la pupat icoane ÅŸi făcut cruci mari exact în bisericile pe care le-au ctitorit din bani publici.

În timp ce mii de oameni se călcau pioÅŸi în picioare la sfinÅ£irea bisericii de la Cotroceni, acum două săptămâni, un alt candidat la preÅŸedinÅ£ie, Mircea Geoană, se punea bine cu Dumnezeu în altă biserică restaurată tot pe banii statului – Biserica Evanghelică din BistriÅ£a. Cele două evenimente au marcat emblematic începutul unei campanii electorale în care politicienii aÅŸteaptă de la preoÅ£i răsplata atâtor fonduri pompate în biserică cu gândul nu la mântuirea păcatelor, ci la un loc veÅŸnic în inimile votanÅ£ilor.

De aceea am ales această perioadă ca să vă prezentăm un serial despre modul în care biserica s-a extins în ultimii 20 de ani. Nu e vorba de un demers impotriva bisericii ortodoxe, aÅŸa cum am fost acuzaÅ£i chiar în timpul documentării.

E foarte adevărat, însă, că peste 80% din fondurile alocate de stat au ajuns la biserica ortodoxă ÅŸi cele mai multe construcÅ£ii sunt ale ei, la fel ÅŸi numărul cel mai mare de teologi.

Tag-uri:


SPUNE-TI PAREREA

Libertatea

RTV

Realitatea

B1

Stiri pe surse

Unica

Ziare.com

Capital

Doctorul Zilei

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.