Născut în Galatia din Asia Mică, Sfântul Teodot a trăit în vremea împăratului Licinius (307 – 324). Ajuns în cetatea Cirene din Cipru, este ales episcop pentru însuflețirea cu care propovăduia învățătura lui creștină.

 Dregătorul cetății, pe nume Savin (Sabinus), află despre râvna lui Teodot și, arestându- l, îi cere să se lepede de Hristos. Cum Sfântul refuză, este bătut și torturat crunt: îi este sfârtecat trupul cu cârlige de oțel, este întins pe un pat de fier încins în foc, i se bat cuie în tălpi. La toate, rezistă bărbătește. Este ținut în temniță până în anul 313, când Licinius se apropie de Constantin cel Mare și este promulgat edictul de la Mediolanum, prin care creștinismul devine legal. Teodot se întoarce la păstorirea sa și moare doi ani mai târziu, în ziua de 2 martie.