S-a născut la Cernăuți, în 1920, într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană. S-a sinucis, la 50 de ani, la Paris

Negru lapte-al zorilor noi te bem noaptea/te bem la amiază moartea-i un meşter din Ţara Germană/ te bem seara şi dimineaţa noi bem şi tot bem (...)”, din poemul „Fuga morţii”.

Celan „a băut” apă din Sena. Parisul, oraşul în care şi-a petrecut ultima parte a vieţii, aşa cum îi scria unei prietene „[... ] «îl împinge în jos şi-l goleşte» şi că străzile oraşului insuportabil îi «hrănesc viziunile nebuneşti» [... ]”. (Andrei Oișteanu, în volumul „Narcotice în cultura română: istorie, religie și literatură”, Ediția a 3-a, revăzută, Polirom, 2014).

Se spune că s-a sinucis din dragoste. Dar există și alte teorii. „[... ] Sunt cunoscute surescitările nervoase și tulburările psihice care l-au afectat de-a lungul anilor pe Paul Celan (pe numele său adevărat Paul Antschel). Cauzele sunt multe şi diverse: sentimental de vină (probabil nejustificat) că, în 1942, părinții săi au fost deportați în Transnistria, iar el a scăpat doar cu internarea pe trei ani într-un lagăr de muncă de lângă Buzău; faptul că părinţii săi au murit în Holocaust («Cum se mai poate scrie poezie după Auschwitz?», se întreba retoric Theodor Adorno); faptul că și-a scris toată viața poezia în limba germană, cu care era într-o relație de hass und liebe, fiind «limba asasinilor părinților mei»; absurda campanie de defăimare dusă de Claire Goll, care a încercat să convingă lumea că Paul Celan a plagiat poemele lui Yvan Goll [... ]”. ( Andrei Oișteanu, volumul „Narcotice în cultura română: istorie, religie și literatură”.

Emil Cioran își notase în jurnal, în mai 1970, evenimentul morții lui Celan, ne spune Andrei Oişteanu, în acelaşi volum citat mai sus:

„[… ] Paul Celan s-a aruncat în Sena. I-au pescuit cadavrul lunea trecută. Acest om fermecător și insuportabil, feroce cu accese de blândețe, la care țineam și de care fugeam, de teamă să nu-l rănesc, căci totul îl rănea [… ].”

Editura Polirom a lansat, de curând, volumul „Opera poetică (I)”, prima ediție integrală a operei poetice semnate de Paul Celan, traducere inedită din limba germană de George State, cuvântînainte de Andrei Corbea. Volumul cuprinde poemele din „Nisipul din urne” (1948), „Mac și memorie” (1952), „Din prag în prag” (1955), „Gratii de vorbă” (1959) și „Roza Nimănui” (1963). Minunate poeme, aproape imposibil de tradus, după unii.

„Existența poeziei depinde de câțiva poeți, foarte puțini. Paul Celan este unul dintre ei”, spune poetul Marin Mălaicu-Hondrari.

Traiectorie sinuoasă

Paul Celan este considerat unul dintre cei mai mari poeți moderni. Poezia a fost munca sa de căpătâi, dar a fost și eseist. Şi a tradus foarte mult, în germană, literatură română, portugheză, rusă, engleză şi franceză, iar din germană în română a tradus povestirile lui Kafka. A scris în germană, limbă pe care o ştia foarte bine de copil. Limba română o învăţase de la prietenii de joacă.

Viaţa lui Celan a avut o traiectorie sinuoasă, plină de tragedii. S-a născut în Bucovina de Nord, într- o familie de evrei germanofoni, în vremea în care această regiune făcea parte din România. A trăit în Austria, România şi în Franţa. Familia sa era una de evrei ortodocşi, practicanţi. După ceremonia de Bar Mitzvah din 1933, Celan a abandonat sionismul şi şi-a încheiat educaţia ebraică; a devenit un membru activ al mișcării socialiste și suporter al cauzei republicane în timpul războiului civil din Spania.

Studiile universitare le începe la Tours, unde pleacă în 1938. Revine în România înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. După 22 iunie 1941, este mobilizat în detașamentele de muncă obligatorie pentru bărbații evrei la Rădăzani, Fălticeni și Tăbărești. Părinții mor, succesiv, în lagăre din Transnistria, unde fuseseră deportați în iunie 1942.

În aprilie 1945, Celan se refugiază la București, unde va locui până în decembrie 1947, când părăsește definitiv România. După șase luni la Viena, se stabilește la Paris. Studiază la Sorbona, iar din 1959 ocupă postul de lector de limba germană la École Normale Supérieure. Paul Celan primește, în 1958, Premiul Literar al Orașului Bremen, iar în 1960 i se decernează Premiul Georg Büchner.

În viaţa lui Celan, după mama sa, au fost două femei importante: Gisèle Lestrange, soţia, şi Ingeborg Bachmann, iubita.

Luminatele

Cu trupul tăcut, zaci în nisip lîngă mine, -acoperito de stele. ..................................... S-a răsfrînt rază -nspre mine ? Sau toiagul, frînt pe spatele nostru, luminează așa ?

Paul Celan

Fuga morții

Negru lapte-al zorilor noi îl bem seara îl bem la amiază şi dimineaţa noi îl bem noaptea bem şi tot bem săpăm o groapă-n văzduh acolo se zace nu strîmt Un bărbat locuieşte în casă el se joacă cu şerpii el scrie el scrie cînd beznă se face peste Ţara Germană de aur al tău păr Margarete o scrie şi-n faţa casei păşeşte şi fulgeră stelele îşi fluieră dulăii aici îşi fluieră iudeii în faţă săpaţi o groapă- n pămînt poruncă ne dă cîntaţi acum pentru dans Negru lapte-al zorilor noi te bem noaptea te bem dimineaţa şi la amiază noi te bem seara bem şi tot bem Un bărbat locuieşte în casă el se joacă cu şerpii el scrie el scrie cînd beznă se face peste Ţara Germană de aur al tău păr Margarete De cenuşă-al tău păr Sulamith noi săpăm o groapă-n văzduh acolo se zace nu strîmt El strigă înfigeţi mai adînc în pămînt voi unii voi ceilalţi cîntaţi şi jucaţi caută fierul la brîu îl avîntă ochii săi sînt albaștri mai adînc cazmalele-nfigeţi voi unii voi ceilalţi mai departe cîntaţi pentru dans Negru lapte-al zorilor noi te bem noaptea te bem la amiază şi dimineaţa noi te bem seara bem şi tot bem un bărbat locuieşte în casă de aur al tău păr Margarete de cenuşă-al tău păr Sulamith el se joacă cu şerpii El strigă mai dulce cîntaţi moartea moartea-i un meşter din Ţara Germană strigă mai sumbru cîntaţi din viori apoi urcaţi ca fumul în aer și-avea-veţi o groapă în nori acolo se zace nu strîmt Negru lapte-al zorilor noi te bem noaptea te bem la amiază moartea-i un meşter din Ţara Germană te bem seara şi dimineaţa noi bem şi tot bem moartea-i un meşter din Ţara Germană ochiul său e albastru-deschis te loveşte cu glonte de plumb te loveşte precis un bărbat locuieşte în casă de aur al tău păr Margarete el şi-asmute dulăii pe noi ne dăruie-o groapă-n văzduh se joacă cu şerpi şi visează moartea-i un meşter din Ţara Germană de aur al tău păr Margarete de cenuşă-al tău păr Sulamith

.....................................................................

Paul Celan Opera poetică I Traducere din limba germană de George State Cuvânt-înainte de Andrei Corbea