Paul Goma îi trimitea, în urmă cu zece ani, o a treia scrisoare publică în care îi cerea preşedintelui Traian Băsescu ca autorităţile de la Bucureşti să-i redea cetăţenia română.

Dizidentul anti-comunist Paul Goma nu primise răspunsul aşteptat la cea de-a doua scrisoare în care îi spusese lui Băsescu că statul comunist i-a furat cetăţenia. El preciza că nu va depune o cerere pentru acordarea cetăţeniei. "Nu voi cere niciodată să primesc cetăţenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceauşescu - veţi fi auzit ce-a păţit...), eu, ca şi membrii familiei mele fiind români prin naştere", îi scria Paul Goma lui Traian Băsescu.

Pe 6 mai 2006, în prima scrisoare către Băsescu, Paul Goma spunea: “Domnului Traian Băsescu,

Palatul Cotroceni, București

Domnule Băsescu,

În 5 aprilie 2006, după ce Vladimir Tismăneanu îmi propusese – în numele Dvs. – să fac parte din Comisia prezidențială pentru cercetarea crimelor comuniste în România, pregătisem o scrisoare de răspuns la scrisoarea-invitație. În primul rând ceream de la statul român reparații: restituirea cetățeniei române, furate chiar înainte de a pleca din țară (în 20 noiembrie 1977); restituirea dreptului de a publica în România, furat de N. Manolescu prin editorialul “Adio, domnule Goma” din 1998, apoi prin campania de antisemitizare a mea, organizată în 2005, în vederea obținerii postul de ambasador la UNESCO”.

A doua epistolă a fost făcută publică de Paul Goma pe 25 mai acelaşi an. Deja tonul devenise altul: “ (…) În privința persoanei mele, reamintesc ceea ce dealtfel știți foarte bine:

-din 1977, când am părăsit România, soția, fiul și cu mine trăim în Franța ca refugiați politici. În 17 ani de la “revoluție” guvernanții bucureștioți, ocupați până peste cap cu distribuirea printre cumnate și soacre și nepoate pubere a certificatelor de revoluționare neînfricate, nu ne-au restituit – cu scuze, desigur cetățenia română furată, pentru… “trădare de patrie”.

În septembrie acest an statutul nostru nu va împiedeca Integrarea României în EU; însă cu siguranță nu va împiedeca nici întrebarea-mirare ironică a integratorilor:

«O țară care vrea să intre în UE mai are – la 17 ani după Marea Revoluție de la București! – refugiați politic?»

Vă sugerez să răspundeți ce v-au suflat (ră)suflătorii:

«Cine: Goma? Dar Goma e un antisemit fioros! – depune mărturie sub jurământ N. Manolescu, fost antisemit, devenit antisemitizator emerit, dovadă: ca răsplată pentru vigilența-i trează a căpătat ambasadoriatul României la UNESCO».

Va salută antisemitul refugiat politic în… Franța.

Paul Goma”.

Scrisoarea a III-a

“Credeam ca A Doua Epistola a mea catre Traian Basescu va fi ultima ca, in cele din urma, imi va raspunde. M-am inselat: Traian Basescu nu a raspuns. Iat-o pe a Treia:

D-lui Traian Basescu

Presedintele Romaniei

 

Palatul Cotroceni

Bucuresti

Paris, 14 octombrie 2006

Domnule Traian Basescu,

In urma cu sase luni V. Tismaneanu m-a contactat, invitandu-ma sa particip la o Comisie ce avea sa studieze "binefacerile" comunismului cazut pe capul Romanilor, incepand din 28 iunie 1940. O facea, afirma el, cu asentimentul presedintelui Traian Basescu, initiatorul Comisiei. Dupa ce am acceptat propunerea, el m-a asigurat ca in cateva ore consilierul prezidential Saftoiu imi va telefona pentru a stabili conditiile colaborarii mele - V. Tismaneanu le comunicase presedintelui Basescu iar acesta fusese de acord cu ele:

- restituirea - fara a face vreo cerere - a drepturilor cetatenesti care imi fusesera luate de Ceausescu in 1977;

- repunerea in toate drepturile furate, mie si membrilor familiei mele (documente de la CSNAS arata ca guvernul Ceausescu, intr-un "Plan de masuri", propunea retragerea cetateniei inca pe cand ma aflam pe solul Romaniei, adica inainte de 20 noiembrie 1977): cetatenia romana, dreptul de a publica in editurile si in presa din Romania - in care nu m-am putut exprima din martie 1970 pana in ianuarie 1990 (total: 20 ani); nici din 1997 in urma actiunilor "colegiale" ale fostilor prieteni deveniti turiferari ai lui I. Iliescu, ai lui E. Constantinescu (total general: 30 ani de interdictie); in fine, astept de la statul roman reparatiile morale si materiale cuvenite, ca unul care a luptat pe fata - si a fost intemnitat - pentru... drepturile omului in Romania dinainte de 22 decembrie 1989 fix - taman cand vitejii si fidelii colaboratori ai Securitatii au devenit posesori de certificate de... revolutionari anticomunisti!

Consilierul Saftoiu nu s-a manifestat. Nici presedintele Basescu - din contra: acesta si-a dat binecuvantarea pentru alcatuirea Comisiei destinata sa cerceteze crimele comunismului, eliminandu-ma, pentru a pune in loc notorii "rezistenti (doar) - prin-cultura", profund analfabeti in materie de Istorie a Romaniei.

La inceputul lunii septembrie acest an, cativa prieteni (Dan Culcer, Ovidiu Nimigean, Flori Stanescu, Mircea Stanescu, Liviu Ioan Stoiciu) la initiativa lui Valerian Stan au redactat si difuzat institutiilor, presei, intelectualilor un Apel pentru repunerea mea si a familiei mele in drepturile furate de regimul comunist.

Se vede insa ca trecuse prea putin timp de la asasinarea Ceausescului (abia 17 ani!) pentru a spera in abolirea ceausismului. In conditii nedemne de un stat care bate la poarta Europei: boicot, blocaj din partea presei scrise si audiovizuale, banuim: ca urmare a directivelor primite de la Puterea Politica din Romania al carei suprem reprezentant sunteti - au aderat la acest Apel peste 300 persoane. Si cu toate ca textul, cu lista semnatarilor periodic completata, a fost trimis la toate institutiile de stat si de partid (asa!), pana azi nu a fost primit un singur raspuns scris!

Pe cai ocolite - si orale, de parca am fi o natie de analfabeti etern folclorizati - prietenii mei si cu mine beneficiem de sfaturi prietenesti (dar anonime, doar suntem urmasii in linie dreapta ai lui Farfuridi!): un tovaras tanar "de la Externe" a dat asigurarea ca "acolo, sus, nimeni nu se va ocupa de <<problema Goma>>"; un nu mai putin tovaras-tanar (ai zice ca, dupa 1989 romanii se nasc gata-utecizati) a telefonat "de la Ministerul Justitiei", oferind si dansul din partea casii o indicatie pretioasa - aceasta:

"Pentru obtinerea cetateniei romane, domnu' Goma sa faca cerére (asa accentueaza securistii), dansu' cu mana lui, precum si fiecare membru al familiei...>>- de unde concluzia ca to'ar'su' de la Justitie (!) nu citise ce scria acolo, in textul Apelului - sau: primise directive sa dea un astfel de raspuns echivalent cu o trimitere la plimbare (caci noi avem alte treburi - mai, tovarasi!).

Cum sa nu aiba alte treburi mai-tovarasii utecisti - fosti, prezenti, viitori? Doar ei conduc destinele Romaniei, tara mult mai a mea decat a lor, profitorii, hoitarii, descendenti ai vechii nomenklaturi, alcatuind actuala elita-a-drojdiei bastinoase.

Chiar daca ceea ce am facut nu am facut pentru a primi rasplata, iata ca tari vecine, cu nefericit destin asemanator, pricinuit de ocupatia ruseasca, apoi de pitestizare a intregului Lagar Sovietic, au gasit de multa vreme prilejuri de cinstire a persoanei si a faptelor mele:

- Ungaria, pentru solidarizarea, ca student, la Revolutia Maghiara din 1956;

- Cehoslovacia, pentru solidarizarea cu Charta 77;

- Polonia, pentru solidarizarea cu spiritul Solidarnosc;

- Basarabia, pentru ca... m-am nascut acolo si pentru ca am scris mereu-mereu despre acolo: a fost botezat gimnaziul din satul natal cu numele parintilor mei, primii invatatori-apostoli acolo - si cu al meu. Pentru analfabetul securetzo-utecisticel care a avut nerusinarea sa afirme ca pamantenii Tarii Moldovei vorbesc... "light rumanian", o intrebare nevinovata: unde se va fi nascut mutantul? In Coreea de Nord? in Vietnamul (tot) de Nord? Cine i-a fost mama: masa de sedinta a organizatiei de baza? - fiindca tata nu a avut, numai bunic: nemuritorul Stalin.

Doar Rusia Eterna si Romania Mare (sa fie consultat procurorul Eduard Ilie) m-ar vrea mort: ca sa nu mai pot deschide gura si sa-i "injur" pe ei - cei extrem de vii si care lucreaza din greu la propasirea tarisoarei, nu gandesc, Doamne-fereste!

Paranteza: in iulie 1981 presedintele Frantei Mitterrand, prin ministrul Culturii, Jack Lang, mi-a propus a face parte din "tripleta" incetatenita in cadru festiv. Am multumit, am declinat, explicand: mai bine roman fara cetatenie, refugiat politic in Franta, decat cetatean francez, in acelasi paner cu Julio Cortazar si cu Milan Kundera. Sa nu fiu intrebat de ce: in nici un caz din gelozie: scriitorii nu pot fi gelosi decat pe Dumnezeu: Cortazar si Kundera nu erau; apoi, contemporani fiindu-mi, ii judecam total: omul si opera.

Prin prezenta ii anunt pe toti nascutii gata-utecizati care, din 1989, se prefac a conduce Romania "pe calea democratiei":

Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceausescu - veti fi auzit ce-a patit...), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerére? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva... la cererea mea? O cerére tapana, "conform legii", corect timbrata?

Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerére), ci am anuntat ca este timpul - 17 ani! - sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care Statul Roman mi le-a furat in 1977-78.

In continuarea actiunii mele de reintrare in drepturi, un memoriu mult mai cuprinzator va fi inaintat instantelor care controleaza respectarea angajamentelor Romaniei, conditie a acceptarii depline in Comunitatea Europeana.

Nu de alta, dar sa afle si occidentalii pana unde au ajuns cu adevarat "reformele" in Romania - inclusiv (as zice: mai ales) cele privindu-l pe om, incepand cu elementarele drepturi-ale-omului carora mi-am inchinat viata. Apoi Romania semnifica 30 de milioane de... oameni (fireste, cu cei abandonati Rusiei si Ucrainei cu tot cu tezaurul si cu pamanturile noastre, fiindca le-am mostenit de la inaintasii nostri), nu doar kilowati, kilotone, kilometri - ca in plin comunism cantitativ(ist).

Deasemeni voi atasa o copie dupa aceasta scrisoare adresata Domniei Voastre, Domnule Presedinte al Romaniei.

Va saluta

Paul GOMA”.

Pe 22 noiembrie 2006, Paul Goma anunţa încheierea “corespondenţei” cu Băsescu, care se încheia astfel: “Acest mesaj este ultimul pe care îl adresez Autorităților de la București, cele care, de aproape 30 ani, îmi interzic, mie, intrarea în România, țara mea – ele, care azi-mâine vor intra în Europa – pe care o vor jumuli cu talentu-le consumat, după care își vor face cu ochiul:

«Și pe ăștia i-am tras în pept!»

După o gafă ca cea cu Vosganian, să se aștepte la alte surprize neplăcute.

Paul Goma”. 

Paul Goma, acum în vârstă de 81 de ani, împliniţi pe 2 octombrie, nu a mai revenit niciodată în ţară după ce a fost trimis în exil de regimul Ceauşescu.