PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Editorial

PDL, sau cum să scapi de propria-ţi identitate

Autor: Tudorel Urian | vineri, 15 februarie 2013 | 7 Comentarii | 995 Vizualizari
urianu
Pe zi ce trece electoratul român este tot mai blazat şi mai lipsit de iluzii.

Fiasco-ul guvernării Ponta a devenit certitudine (dacă cineva înţelege care este viziunea pentru România a acestui guvern, dincolo de „Jos Băsescu” şi de nevoia de căpătuiala personală a celor aflaţi la vârful puterii şi a apropiaţilor acestora, îl rog să ne împărtăşească secretul), în vreme ce PDL (în principiu, principala forţă de opoziţie) pare să fi adoptat poziţia înţeleptului care stă tolănit pe malul râului, cu un fir de iarbă în gură, şi aşteaptă să vadă plutind pe apă cadavrul duşmanului pentru a-i ocupa locul la masa de onoare. Deziluzia provocată de guvernarea lăutărească a USL este cruntă, dar numai cineva foarte naiv s-ar putea iluziona la gândul că PDL ar putea fi o alternativă în bine. Impresia pentru „spectatorul angajat” este, până la urmă, aceea că între USL şi PDL (ARD sau cum s-o mai fi numind), diferenţa este similară celei dintre Pepsi şi Coca-Cola. Doar cei mai fini „connaisseurs” o pot sesiza! Cum a reuşit fostul partid de guvernământ să se destructureze până acolo încât nici măcar teoretic să nu mai fie perceput ca o alternativă la actuala putere? Simplu, printr-un efort susţinut, demarat în urmă cu aproape doi ani, de a-şi anula propria identitate politică. PDL a venit la putere în ultimele zile ale anului 2004, la capătul exasperantei şi sufocantei guvernări Adrian Năstase, pe fondul promisiunii unei reformări morale şi instituţionale a statului român, în contextul apropiatei noastre aderări la Uniunea Europeană. E drept gruparea câştigătoare în alegeri se numea Alianţa DA, dar nimeni nu poate să nege faptul că vocile determinante pentru victoria electorală au fost mai degrabă cele ale actualului preşedinte Traian Băsescu şi ale carismaticei Mona Musca (între timp – pe nedrept din punctul meu de vedere, dar asta e altă poveste - dispărută din politică), decât cele ale lui Crin Antonescu sau Relu Fenechiu. Acelaşi tip de discurs a fost utilizat şi la câştigarea alegerilor din anul 2008, dar şi la realegerea preşedintelui Băsescu în anul următor. În pofida unei conjuncturi economice total ostile, în aceşti ani s-au făcut progrese importante în modernizarea României, mai ales după 1 ianuarie 2007, dată la care ţara noastră a devenit membră a Uniunii Europene. Doar la Ministerul Educaţiei, pe care îl cunosc cel mai bine, BAC-ul corect a devenit un adevărat brand al reformei morale, iar Legea Educaţiei Naţionale, intrată în vigoare la începutul anului 2011, a fost salutată de Comisia Europeană şi evaluată de revista „Nature” drept una dintre cele mai moderne din Europa, dată drept model pentru alte state din UE. La fel urmau să stea lucrurile în justiţie, legislaţia muncii, sănătate. Problema PDL-ului a fost că, în loc să-şi asume cu toată convingerea acest program de reformare a societăţii româneşti, în pofida tuturor vicisitudinilor economice (nu ştiu dacă tăierile de salarii ar fi putut fi evitate în totalitate, în ce măsură cuantumul ar fi putut fi mai mic, dar lucrurile au fost explicate şi până la un punct înţelese, dovadă, faptul că nu am avut seisme sociale ca în alte ţări europene), membrii diverselor structuri de conducere ale partidului au început să se bâlbâie, să-şi ameninţe colegii, să dezerteze în masă, să se detaşeze de preşedintele Băsescu şi în final să îşi renege propria identitate politică. Iată câteva date de referinţă ale fugii PDL de sine însuşi: 15 mai 2011, ziua Congresului PDL. Se confruntă moţiunile lui Emil Boc şi Vasile Blaga. Două viziuni diferite despre viitorul partidului, fiecare având în spate susţinerea unor lideri de filiale, miniştri, oameni cu greutate în partid. Câştigă moţiunea lui Emil Boc. Emil Boc încalcă însă două dictoane politice vechi de când lumea „Învingătorul ia totul” şi „Vai de cei învinşi!” Prima lui grijă a fost să convingă câteva personalităţi care i-au fost fidele în lupta pentru putere să renunţe la candidaturile lor pentru posturile de vicepreşedinţi în favoarea unor oameni de-ai lui Vasile Blaga. Raţiunea la momentul respectiv a fost salvarea unităţii partidului. Dar care mai era identitatea partidului? Urma el să meargă pe linia Boc (spre dreapta, să spunem, nu neapărat din perspectivă ideologică, mai degrabă de elocvenţă spaţială) sau pe linia Blaga (spre stânga)? Câtă vreme s-au votat moţiuni, nu ar fi fost normal ca toţi conducătorii să fi fost din echipa învingătoare, linia de evoluţie să fie una clară, învinşilor rămânându- le varianta să se adapteze sau să plece? Mai ales că, ulterior, unii dintre ei chiar au părăsit partidul de pe poziţii de mare autoritate şi vizibilitate (Sorin Frunzăverde, prim-vicepreşedinte, Mihaela Popa, vicepreşedinte) ceea ce a sporit, simbolic şi material, valoarea pagubelor. 6 februarie 2012. Speriat de nişte proteste de stradă devenite de tot anemice, premierul Boc îşi depune mandatul. Iniţial se hotărâse ca din echipa guvernamentală să plece doar miniştrii neperformanţi şi cei cu probleme de imagine. Apoi, în ultima clipă, se stabileşte ca absolut toţi membrii executivului să fie înlocuiţi. Pentru cineva din afară, o asemenea decizie semăna mai mult cu o pedeapsă aplicată tuturor membrilor cabinetului decât cu un act de solidaritate ministerială. Dacă cei cu rezultate slabe au avut numai de câştigat din acest melanj de competenţe, pentru cei cu rezultate bune măsura a fost nedreaptă iar pentru percepţia publică a fost catastrofală. La Ministerul Educaţiei, de pildă, în numai 2 ani de zile, Daniel Funeriu a dat o lege nouă, a organizat BAC- ul corect, a realizat clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii, a reorganizat învăţământul profesional, a adus în România laserul de la Măgurele. Eliminarea lui din executiv nu poate fi percepută decât ca o nemulţumire a partidului faţă de activitatea sa, inclusiv ca o renegare a tuturor acestor reuşite pe care fostul ministru francez al educaţiei naţionale, Luc Chatel, le-a catalogat drept „miracol” (o ştiu pentru că am participat la discuţie). Aşadar, după ce a ajuns la putere pe baza unui program de modernizare a României în spirit european, PDL şi-a negat propriile reuşite în domeniu, concediindu-şi miniştrii performanţi de-a valma cu cei care au eşuat. Care sunt, atunci, valorile promovate de acest partid? Ce linie ar putea urma el în viitor? 10 iunie 2012, ziua alegerilor locale. După hemoragia de parlamentari care a dus la căderea guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, PDL ia o decizie greu de explicat pe cale raţională: îşi schimbă culoarea electorală. Vechiul portocaliu este înlocuit cu un verde destul de neobişnuit pentru electoratul român. Posibil, ba chiar probabil, o parte dintre alegători a fost complet debusolată, iar cealaltă parte, care a înţeles gestul, nu l-a putut interpreta decât ca pe o fugă de trecut, o delimitare de toată politica din anii de guvernare şi chiar ca o discretă tentativă de păcălire a unui electorat presupus nemulţumit. PDL a oferit, prin această iniţiativă neaşteptată muniţie celor care doreau să îl distrugă şi care puteau apela acum la un argument de bun simţ, simplu de verificat: „Până şi lor le e ruşine şi frică de ce au făcut şi încearcă să se ascundă sub alte culori”. Orice alegător avea o impresie - bună, proastă - despre PDL- ul portocaliu, dar PDL-ul verde ce putea reprezenta pentru el? Dacă tot e altceva decât PDL-ul portocaliu, dar tot cu oamenii de acolo, nu ar fi mai sigur să voteze USL? Nu mai e cazul să o spun, alegerile au fost un fiasco pentru PDL. 9 decembrie 2012, ziua alegerilor parlamentare. PDL dă lovitura de graţie propriei sale identităţi politice. Candidează în alegeri sub un alt nume (ARD) şi sub o altă siglă. USL are o strategie electorală previzibilă şi vulnerabilă transformând campania electorală într-o prelungire a campaniei pentru demiterea preşedintelui! Răspunsul ARD este însă falimentar: o combinaţie stranie de non-combat, delimitare jenată de preşedinte şi asumarea parţială a mesajelor venite de la Cotroceni. Spun că strategia USL a fost vulnerabilă pentru că eşecul referendumului şi alegerea fostului premier Emil Boc (omul considerat principalul colaborator al preşedintelui în perioada crizei economice) în funcţia de primar al Clujului probează faptul că „ura faţă de Băsescu” nu este atât de extinsă pe cât şi-o imaginează Crin Antonescu şi Victor Ponta. Mai mult în perioada care a trecut de la preluarea guvernării de către USL toate afirmaţiile şefului statului legate de încercările de subordonare a justiţiei, impunere a unei parodii de stat de drept, protejarea demnitarilor certaţi cu legea au dobândit consistenţă. Liderii PDL nu ar fi avut decât să iasă zilnic la televizor şi să spună: „Susţinem declaraţiile preşedintelui”, „Am pornit împreună, mergem împreună mai departe”, „Tot ce am făcut la guvernare a fost gândit să avantajeze România” „Indiferent de rezultatul alegerilor acestea sunt opţiunile noastre pentru România”. Nu ştiu care ar fi fost rezultatul alegerilor, dar PDL ar fi avut o identitate clară şi s-ar fi impus ca o alternativă reală la USL. Cel puţin s-ar fi situat clar la antipodul programului într-un punct al USL („Jos Băsescu!)! După lupte seculare, PDL a reuşit să se lepede de identitatea sa de partid reformist, adept al valorilor europene şi apărător al statului de drept, gata să- şi sacrifice interesele electorale de moment în favoarea proiectelor cu adevărat importante pentru România. După desprinderea din ARD, va trebui să-şi reconstruiască identitatea. Care va fi aceasta? Deocamdată este greu de intuit. Cert este că, la felul în care arată acum, PDL nu are cum să fie o alternativă de luat în seamă la USL.
Tudorel Urian a fost redactor-şef al revistei "Cuvântul", director de imagine şi relaţii cu presa al Partidului Naţional Liberal, redactor-şef al revistei "Curierul românesc" (editată de ICR pentru românii din afara ţării), secretar general de redacţie al revistei "România literară"
și consilier personal al miniștrilor Culturii Mona Muscă și Adrian Iorgulescu, dar și al ministrilor Educației Daniel Funeriu și Cătălin Baba. Citiți alte editoriale de Tudorel Urian, în proiectul VOCILE DREPTEI:
  • Dilemele lui Victor Ponta
  • Procesul comunismului în viziunea stângii
  • Ar putea fi România altfel?
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
  • VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!


Tag-uri: PDL, dreapta politica, Vocile Dreptei




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITESTE ACUM
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii