PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Pe 26 aprilie 1992 Capitala României a cunoscut un moment istoric : Primirea triumfală făcută de bucureșteni Regelui Mihai. Reportaj de la fața locului | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Autor: Ion Cristoiu | vineri, 04 martie 2016 | 24 Comentarii | 3826 Vizualizari
Ion Cristoiu
26 aprilie 1992 - 500.000 de bucureșteni îi fac Regelui Mihai o primire trimufală !

Despre acest moment cunoscuta specialistă în postdecembrism – Domnița Ștefănescu - scrie în Cronologie. 8 octombrie 1991 – 13 noiembrie 1992 din cartea mea de comentarii dedicate acestei perioade, Mascarada de la Cotroceni. Proză politică, Editura Adevărul Holding 2011 :

„26 aprilie. Fostul rege al României este primit în triumf de locuitorii Capitalei, care se regăsesc din nou în stradă, cu sutele de mii. Regele este întâmpinat cu pâine şi sare şi cu ouă roşii. Pe traseul dintre Aeroport şi biserica Sf. Gheorghe, Mercedesul cu stema regală înaintează cu greu, datorită mulţimii dornice să revadă, după decenii de interdicţie, pe cel care a fost rege al României. Se strigă: „Regele Mihai», „Trăiască regele!», se cântă „Christos a înviat». Automobilul cu familia regală trece pe sub Arcul de Triumf, ceea ce îi va emoţiona pe unii şi îi va face să se înece de furie pe alţii. La reşedinţa de la Hotelul Continental ex-regele se întâlneşte cu oamenii politici din Opoziţie, cu oameni de cultură şi ţine un scurt discurs, din balconul Hotelului Continental, mulţimilor nesfârşite care l-au urmărit cu emoţie. Practic tot centrul Bucureştiului, în acel moment, primise până la refuz populaţia care, de bună voie, în ziua de Paşte, ieşise în stradă să-şi primească oaspetele regal. Un număr impresionant de cetăţeni ai Capitalei, unii sosiţi chiar din alte localităţi aleseseră în deplină libertate să iasă în stradă în ziua de Paşte, pentru a ovaţiona un personaj marcant şi tragic al istoriei ţării. Un asemenea eveniment nu putea trece neobservat şi fără urmări.




27 aprilie. În unele publicaţii apar intervenţii vibrând de indignare împotriva vizitei fostului suveran care conţin acuzaţii şi insulte colorate la adresa oaspe-ţilor, dar şi a celor care i-au întâmpinat cu atâta căldură. Se dă din nou cuvântul cetăţenilor nemulţumiţi. Unii cer demisia lui Radu Coşarcă, angajat al TVR, pentru că şi-a permis să prezinte vizita regală la emisiunea de sinteză politică «7 X 7». Antimonarhiştii revoltaţi acuză TVR că a acordat prea mult spaţiu pentru prezentarea vizitei. Totul se amplifică până la dimensiunile unui scandal greu de stins.”

La vremea respectivă eram director al săptămînalului Expres Magazin. Eram însă un director care nu șovăia să facă teren ca un reporter, pe lîngă scrierea amplului comentariu săptămînal. În consecință, am aranjat cu un membru PNȚCD să am un loc la fereastra unuia din blocurile care dădea spre Piața Sfîntul Gheorghe, unde urma să vină Majestatea Sa. Am putut urmări, astfel, dintr-un loc de invidiat de orice reporter, incredibila primire făcută de bucureșteni Regelui Mihai.


Această experiență de reporter se regăsește din plin în amplul comentariu despre vizită semnat de mine pe ultima pagină a săptămînalului Expres Magazin din 29 aprilie 1992 sub titlul „Un candidat la preşedinţie: Regele Mihai”.

Îl reproduc pentru cititorii de azi ai Evenimentului zilei, conștient că e un document istoric, fie și pentru că descrie și comentează un moment istoric.

Să recapitulăm!

Marţi, 21 aprilie 1992, presa a găzduit un Comunicat potrivit căruia Prea- Sfinţia Sa Pimen, arhiepiscopul Rădăuţilor şi Sucevei, a adresat Regelui Mihai invitaţia de a petrece la Putna sărbătorile de Paşti.

Imediat, Ministerul de Externe a declarat că a dat instrucţiuni ambasadorului nostru de la Berna pentru ca perechea regală să primească dreptul de intrare în ţară. Potrivit corespondentului nostru din Elveţia, ambasada a telefonat Regelui, invitîndu-l să vină după vize. Asta fără ca Regele să i se fi adresat cu vreo cerere. La început vizita s-a anunţat ca fiind limitată la Mănăstirea Putna. Un Comunicat emis ulterior a extins-o la Bucureşti şi la Curtea de Argeş. Plecînd de la afirmaţia cercurilor regale, atît invitaţia, cît şi repeziciunea cu care Regele a primit viză sînt neobişnuite. Există toate datele să credem că, de data asta, Bucureştiul nu numai că nu s-a opus venirii Regelui, dar a şi provocat-o.

O generozitate care nu poate decît să descumpănească

O asemenea bunăvoinţă a părut multora suspectă.

Regele Mihai a fost şi este coşmarul domnului Ion Iliescu. În ciuda declaraţiilor prezidenţiale că monarhia e o instituţie anacronică nu numai în România, dar şi în lume, în ciuda campaniei deşănţate duse de presa fesenistă şi naţionalist-comunistă, echipa venită la putere în Decembrie 1989 a evitat din răsputeri o confruntare cu opţiunea populară în chestiunea monarhiei. Astfel, regimul fesenist a fentat un Referendum pe marginea formei de guvernămînt prin şiretlicul care s-a numit Referendumul privind Constituţia.

Două tentative ale Regelui de a vizita România au fost brutal retezate.

Preşedintele Iliescu s-a temut de reacţia populaţiei. Iată de ce brusca generozitate a guvernului român nu putea decît să descumpănească. Era greu de crezut că primul ministru, cît şi ministrul de Externe şi-ar fi putut permite în această chestiune gesturi pe cont propriu. Apărea limpede că de la Cotroceni se dăduse foc verde, ba mai mult, că vizita Regelui fusese pusă la cale de la nivelul Preşedinţiei.

Că numai asta era explicaţia au dovedit- o mai multe lucruri bizare în contextul politicii româneşti actuale.

În primul rînd, faptul că nici un parlamentar din gruparea Iliescu n-a simţit nevoia să se exprime, de la tribuna Parlamentului, în chestiunea venirii Regelui. Adepţii Preşedintelui s-au dovedit agresivi şi demagogi în chestiuni mult mai puţin importante decît vizita Regelui. Cu excepţia senatorului Simeon Tatu, a cărui intervenţie aberantă poate fi pusă oricînd pe seama unui moment de descumpănire a lucidităţii, toţi au tăcut. Nu s-au ridicat să ţină discursuri nici deja celebrii Gheorghe Dumitraşcu, Romulus Vulpescu, nici fidelii adepţi ai României Mari: Gheorghiţă Lupău, Petre Ţurlea.

Cuminţenia lor a fost de-a dreptul şocantă.

Sacrificiul lor de a nu se da în spectacol, aproape dureros.

În al doilea rînd, faptul că oficiosul prezidenţial Dimineaţa n-a creat tărăboi în această problemă, făcîndu-i Regelui cu degetul peste Carpaţi. Această stranie atitudine a Cotrocenilor nu putea să nu te ducă cu gîndul la o diversiune. Regimul fesenist ne-o obişnuit cu zeci de scenarii. Nu era nici o dificultate ca vizita să se dovedească o mare şi perfidă capcană. Puteau fi provocate incidente minore, rapid transformate, prin Televiziunea publică, în atitudini naţionale. Se putea găsi oricînd un grup de aşa-zişi entuziaşti care să îndemne mulţimea la un marş către Cotroceni. Puteau fi recrutate oricînd un număr de republicane bine proporţionate, care să se manifeste ca atare prin strigăte şi pancarde. Intens prezentate de TVR, ele ar fi fost pentru restul ţării o dovadă că Regele nu se bucură de simpatia poporului.

Şi cu toate acestea vizita s-a desfăşurat fără incidente.

Cum se explică atunci surprinzătoarea atitudine a autorităţilor noastre?

S-a hotărît domnul Theodor Stolojan asupra unei politici independente de preşedinţie?

A devenit regalist domnul Ion Iliescu?

Fireşte că nu.

Dubla lovitură gîndită de Preşedinte

Nu putem exclude, din start, ipoteza unor diversiuni compromiţătoare. Dacă ele au fost plănuite, mai mult ca sigur locul trebuia să fie Bucureştiul. Organizarea lor la Putna şi prezentarea lor la televizor risca o reacţie necontrolată a bucureştenilor. Micile incidente de pe traseul Bucureşti-Curtea de Argeş ne arată că specialiştii în diversiuni au găsit oameni dispuşi la aşa ceva. Numai că în Capitală astfel de manifestări ar fi fost imposibile. Primirea triumfală făcută Regelui le-a exclus. Punerea la cale a unei contrademonstraţii sau a unui scandal ar fi stîrnit mînia nu numai a regaliştilor, dar şi a celor care veniseră pur şi simplu să-l vadă pe Rege.

Dacă au existat scenarii, ele au fost abandonate în faţa neaşteptatei situaţii din Bucureşti.

Eu însă nu prea cred că Preşedintele şi forţele conservatoare care-l sprijină s-au gîndit la un cîştig prin compromiterea Regelui.

Altele au fost calculele lor.

Între altele, preocuparea de a impune pe plan extern imaginea domnului Ion Iliescu ca personalitate ataşată democraţiei, ba chiar ca personalitate anticomunistă. El trebuie să demonstreze că România anului 1992 e complet schimbată de cea a anilor anteriori. Tot ceea ce a umbrit imaginea ţării în străinătate poate fi lesne pus nu numai pe seama dificultăţilor tranziţiei, dar şi a politicii Guvernului Roman. Nu întîmplător Senatul României continuă anchetarea fostului guvern, fără a se preocupa o clipă de guvernarea Stolojan. Între faptele puse pe seama Guvernului Roman se numără, desigur, şi atitudinea brutală faţă de cererea Regelui de a veni în ţară să petreacă sărbătorile creştineşti.

Acceptînd, ba chiar provocînd vizita Regelui de Paşti, Preşedintele s-a gîndit la o dublă lovitură.

Pe de o parte, el apărea în faţa Occidentului ca un democrat convins. Pe de alta, guvernarea Roman era din nou atacată într-un punct vital!

Lucru destul de uşor, dacă ne gîndim că singura publicaţie care s-a dovedit grosolană, ba chiar abjectă în chestiunea vizitei regale, a fost tocmai Azi, cotidianul domnului Petre Roman.

În acelaşi timp, vizita Regelui reprezintă un cîştig din alt punct de vedere.

Scenariul: Regele – un simplu cetăţean

Pentru Occident, important era ca Regele să primească viză. Odată trecut acest examen, vizita nu prezenta nici un pericol. Ba mai mult, ea se putea transforma într-o bună dovadă că societatea românească nu e deloc tulburată de problema Monarhiei. Aşa cum indicase Preşedintele la conferinţa de presă, vizita trebuia să aibă notele unui gest făcut de un simplu cetăţean. Numai astfel se explică tăcerea parlamentarilor pro-Iliescu. Orice controversă publică precedentă călătoriei ar fi infirmat teza diversionistă potrivit căreia personalitatea Regelui Mihai nu înseamnă nimic pentru România.

Din aceeaşi tactică a înfăţişării vizitei drept o iniţiativă a unui simplu cetăţean şi nu a unei personalităţi politice face parte şi ciudata comportare a autorităţilor. Acestea s-au străduit din răsputeri să demonstreze că vizita Regelui nu le îngrijorează. Primul-ministru a declarat că va pleca din Bucureşti în zilele de Paşti. Atît la Suceava, cît şi la Bu-cureşti şi Curtea de Argeş, s-a decis ca Regele să fie primit la nivelul unor personalităţi secundare ale administraţiei de stat. E de-a dreptul hazliu să constaţi că, în timp ce, la Suceava Mihai I, personaj simbol al istoriei noastre naţionale, era primit de un viceprimar, la Constanţa, prefectul, primarul se îngrămădeau în jurul comandantului Flotei a 6-a americane!

Acestui scenariu i s-au supus aproape toate partidele de pe eşichierul politic al ţării. Neaşteptata vizită a Regelui le-a pus în încurcătură. S-a dovedit încă o dată că forţele noastre politice nu pot face faţă unor situaţii noi, surprinzătoare. Intrînd fără să vrea în jocul Preşedinţiei, unele dintre ele (F.S.N.-Roman, îndeosebi) au pierdut un bun prilej de a se delimita de forţele conservatoare. Ca de obicei, Televiziunea trebuia să joace un rol important în strategia minimalizării. Ne-a dovedit- o din plin faptul că, sîmbătă seara, Actualităţile au prezentat sosirea Regelui pe pămîntul României la capitolul Alte ştiri, timp de două minute, exact cît i s-a acordat tragerii excepţionale LOTO.

Televiziunea şi-a revenit abia duminică seara.

Nici nu se putea altfel, în condiţiile în care uriaşa manifestaţie a bucureştenilor era greu de minimalizat după procedeele deja verificate ale manipulării.

Românii au dat din nou peste cap toate calculele

Din nefericire pentru preşedintele Iliescu, viaţa a infirmat categoric calculele forţelor conservatoare.

S-a dovedit, încă o dată, ceea ce mulţi comentatori au subliniat analizînd evenimentele din Decembrie 1989.

Românii sînt un popor în stare să dea peste cap toate previziunile.

În 1989, puţini analişti îşi puteau imagina revolta de la sfîrşitul anului. Poporul român părea condamnat la resemnare. El rămăsese mult în urma altor popoare din Est. Şi, deodată, sfidînd toate calculele, bucureştenii au ieşit în stradă, într-o mişcare de o radicalitate spectaculoasă care a situat România înaintea altor ţări din Est. Acest gen de comportament exploziv îşi găseşte explicaţia în neobişnuita capacitate a românilor de a se emoţiona colectiv. De aici spontaneitatea, dar şi imprevizibilitatea mişcărilor. Această capacitate s-a manifestat din plin şi în cazul primirii făcute de bucureşteni Regelui Mihai.

Din 22 Decembrie 1989, Capitala n-a mai cunoscut o mişcare de asemenea amploare. Imaginile difuzate de Televiziunile occidentale au şocat pur şi simplu. Secvenţa cu maşina regală acoperită de flori, înaintînd printr-o mare de oameni va rămîne în analele televiziunilor moderne.

Ca şi în 22 Decembrie 1989, trăsătura definitorie a mulţumii a fost unitatea de sentiment.

Nu s-a strigat Jos Iliescu!

N-au avut loc scandaluri.

Întreaga stare sufletească a celor 500.000 de bucureşteni s-a concentrat asupra Regelui. Toţi cei care au fost în Piaţa Sfîntu Gheorghe, chiar şi dintre cei lucizi, recunosc faptul straniu că au fost cuprinşi de emoţie pînă la lacrimi, proces sufletesc asemănător celui din 22 Decembrie 1989.

Iniţial, mulţi dintre bucureşteni au ieşit în stradă din pură curiozitate.

În primul rînd, pentru că bucureştenii au gustul faptului senzaţional.

În al doilea rînd, pentru că Regele e un personaj mitic al românilor.

De persoana lui se leagă evenimentele cruciale din istoria noastră. Toate campaniile comuniste şi neo-comuniste împotriva lui i-au sporit aura legendară. Iată de ce primul impuls al multor bucureşteni a fost de a merge să-l vadă. În Piaţa Sfîntu Gheorghe s-a petrecut însă ceea ce s-ar putea numi un fenomen de contagiune sufletească. O parte a mulţimii aparţinea regaliştilor. O alta, electoratului de Opoziţie. În contact cu înalta tensiune a acestor participanţi, cei veniţi din simplă curiozitate sau chiar ca şi adversari ai Regelui, au intrat într-o stare colectivă vecină cu transa.

Această contaminare extraordinară n-ar fi fost posibilă în absenţa unei pregătiri sufleteşti anterioare.

Disperarea s-a transformat în simpatie faţă de Rege

În Decembrie 1989, explozia colectivă şi-a avut cauza în disperarea că regimul Ceauşescu nu se va prăbuşi niciodată.

În 26 aprilie 1992, explozia şi-a avut cauza în disperarea că nu se întrevede nici o speranţă.

În Decembrie 1989, disperarea s-a transformat în ură faţă de Nicolae Ceauşescu, văzut ca singur responsabil de catastrofă.

În 26 aprilie 1992, disperarea s-a transformat în simpatie faţă de Regele Mihai, văzut ca singurul în stare să ne scoată din catastrofă.

Cei doi ani de regim fesenist au însemnat adîncirea crizei economice, politice şi morale.

Alegerile locale au adus cu sine o rază de speranţă. Convenţia Democratică părea a fi alternativa la regimul fesenist, forţa în stare să provoace o schimbare radicală. Din nenorocire, Convenţia Democratică s-a spart. Spectacolul polemicii din interiorul Opoziţiei a descumpănit pe mulţi. Permanenta înrăutăţire a vieţii cotidiene, stagnarea tipică guvernării Stolojan, descompunerea morală a demnitarilor, posibila amînare a alegerilor au dus la crearea unei puternice crize a societăţii româneşti.

Regele a fost văzut ca o soluţie a ieşirii din această criză.

În acelaşi timp, întreaga populaţie a asistat la o permanentă erodare a personalităţilor politice. Românii au nevoie de o personalitate pe care s-o mitizeze. De aici succesul repurtat în istoria noastră de personalităţi paternaliste. Or, după Decembrie 1989 nici una dintre personalităţi nu a răspuns acestei nevoie. Toţi oamenii noştri politici au simţit nevoia să facă gesturi electorale de tip occidental. Preşedintele Iliescu şi-a confecţionat în acest sens celebrul zîmbet. Or, românii au nevoie în fruntea statului de o personalitate uşor-misterioasă, permanent preocupată de treburile ţării, economicoasă în gesturi şi mişcări.

Acestei nevoie colective i-a răspuns personalitatea Regelui.

În primul rînd, prin trecutul său. Spre deosebire de toţi oamenii politici de azi, Regele vine din Istorie. Generaţia vîrstnică l-a cunoscut din depărtarea care-l desparte pe cetăţeanul de rînd de monarh. Geneaţia tînără îl ştie din cărţile de şcoală. Un asemenea trecut impune respect.

În al doilea rînd, prezenţa Regelui a răspuns pe deplin imaginii către care aspira colectivitatea românească. În contrast cu politicienii de azi, Regele n-a cerşit simpatia mulţimii. El n-a zîmbit electoral ca preşedintele Iliescu, nu s-a bucurat copilăreşte ca domnul Petre Roman, nici nu s-a dat democrat ca domnul Ion Raţiu.

În toate apariţiile sale, el a lăsat în permanenţă impresia că aclamaţiile i se cuvin. El a ştiut să păstreze o undă de mister. A vorbit puţin, a făcut gesturi minime.

În toate mişcările sale, Regele s-a remarcat şi ca un abil om politic. A spus ceea ce trebuia, fără a încălca făţiş limitele impuse de vizita particulară. Deşi autorităţile româneşti nu i-au acordat onorurile care i se cuveneau, el s-a purtat în permanenţă ca un Rege.

Această prezenţă a impus.

Ea a sedus definitiv mulţimea.

În acelaşi timp, ea s-a adăugat credinţei ascunse că Regele, atît prin trecutul său, cît şi prin postura sa de monarh, reprezintă despărţirea categorică de comunism.

Dezamăgiţi atît de Putere, cît şi de Opoziţie, bucureştenii au văzut în Rege posibilitatea unei schimbări reale în România.

Aş putea spune că Mihai I ar putea fi mult aşteptatul preşedinte al României!

Tag-uri: Regele Mihai, Ion Cristoiu, Romania lui Cristoiu, PNȚCD, TVR, Ministerul de Externe, Referendum, Cotroceni, Theodor Stolojan, Nicolae Ceauşescu, Convenţia Democratică, Mihai I, preşedinte al României




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi