Președintele Klaus Iohannis a declarat zilele trecute că nu va accepta modificări ale codurilor penale în interesul parlamentarilor: „Nu sunt de acord cu astfel de modificări, Codul penal și Codul de procedură penală sunt acte normative noi și ele trebuie să fie lăsate să funcționeze un timp, pentru a vedea în mod obiectiv dacă este nevoie de anumite modificări. Nu pot să accept ca parlamentarii să facă modificări la aceste acte normative în interesul lor propriu”.
Care, domnule președinte al Republicii DNA, care sunt alea „în interesul lor propriu”, al parlamentarilor? Era bine dacă le-ați fi menționat! Cumva modificarea condițiilor în care se pot lua măsurile preventive? Amendamentul ăla adoptat de Senat, prin care măsurile preventive nu mai pot fi dispuse, decât dacă există „probe sau indicii temeinice”? Profului de fizică îi suna mai bine „suspiciuni rezonabile”, decât „probe sau indicii temeinice”?
Dacă da, vă invit la un exercițiu: uitați, din informațiile mele, eu am suspiciunea rezonabilă că nu dumneavoastră sunteți autorul cărților pe care le-ați semnat. Ce spuneți de asta? Vă deranjează, așa este? Băgați de seamă, nu v-a călcat nimeni în picioare drepturile fundamentale, nu v-a lăsat nimeni aiurea fără libertate, nu v-a deturnat nimeni destinul fără just temei, nu v-a nenorocit nimeni familia astfel, dar tot v-ar deranja dacă cineva ar folosi nenorocita asta de „suspiciune rezonabilă” împotriva dumneavoastră. Sau poate, cumva, v-a deranjat modificarea prevederii potrivit căreia, în baza aplicării calculului pedepsei în cazul concursului de infracțiuni – pedeapsa cea mai mare plus o treime din suma tuturor celorlalte pedepse – se poate ajunge la aberații, inclusiv la pedeapsa închisorii pe viață. Desigur, asta dacă faptele din concursul de infracțiuni sunt suficient de multe. Juriștii de pe acolo, de pe la Cotroceni, v-ar putea explica - asta doar dacă sunt de bună credință, ceea ce până acum nu prea par - cum prin aplicarea acestui model de calcul al sporului de pedeapsă, se poate ajunge la pedepse enorme, în unele cazuri mult mai mari decât dublul pedepsei celei mai de durată, aceea pentru fapta cea mai gravă.
Cumva, să vă fi deranjat obligarea statului, „prin Ministerul Finanțelor Publice, sub sancțiunea angajării răspunderii penale a persoanelor responsabile, să se îndrepte cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care a săvârșit, în exercitarea atribuțiilor, fapta cauzatoare de prejudiciu”. Altfel spus, vă deranjează rău de tot și vi se pare a fi în favoarea parlamentarului, ca magistratul să răspundă cu portofelul, în cazul în care a nenorocit un om, cu rea credință sau din culpă gravă? În continuare, victima acelui magistrat trebuie despăgubită doar de către stat, adică de cetățean, nu de autorul nenorocirii?
Ne puteți urmări și pe Google News
Una peste alta, domnule președinte, a spune că nu puteți accepta „ca parlamentarii să facă modificări la aceste acte normative în interesul lor propriu” este ca și cum ați spune că nu puteți accepta propunerea guvernului de a reduce TVA-ul la produsele de panificație, pentru că și familia Ponta mănâncă pâine.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
