DESTIN. Niculina Trandafir n-a reuşit să meargă nicio zi la şcoală. Părinţii i-au spus că-s prea săraci. Acum are 30 de ani şi patru copii. Cei mari o învaţă să citească după televizor.

N-am nicio clasă, dar adun fier pe groapă până n-oi mai putea, ca să meargă copiii mei la şcoală. Atât de mult mi-am dorit şi eu să mă duc, dar mama mi-a zis ca n-are cum să mă ţină, că n-are posibilităţi şi că mai aveam şi grija fraţilor mai mici. Iar eu visam să fac facultate! Când m-am măritat, m-am jurat că ai mei copii or să înveţe carte! Şi să ştiţi că fetele care-s la şcoală învaţă foarte bine, să întrebaţi la doamna directoare", a început să-şi depene povestea Niculina, o tânără femeie de etnie romă, care acum îşi creşte singură cei patru copii. Suntem în satul Sterea, comuna Clejani din judeţul Giurgiu, iar în faţă avem trei căsuţe aruncate în pustiu, pe coama unui deal, la capătul localităţii. "Sunt oameni sărmani şi cinstiţi, copiii lor vin zilnic la şcoală şi învaţă. Până a rezolvat domnul primar cu lumina, învăţau la lumânare, vai de capul lor. Sunt extrem de săraci şi merită ajutaţi. Fetele sunt premiante", adaugă elemente noi tabloului doamna profesoară. Şi televizorul s-a stricat În camera curată, unde Niculina şi copiii ei se adună pe timp de iarnă, soba duduie. Copiii cei mari, adică două fete de 14 şi 11 ani, nu s-au întors de la şcoală. Adriana, de opt ani, şi Marian, de un an şi opt luni, se joacă în pat. Niculina nu poartă fuste colorate, salbe sau broboade. Vorbeşte mult şi foarte corect gramatical, încât n-ai zice că nu a fost o zi la şcoală. Ne arată televizorul – un "Nei" de prin anii 90. Probabil că l-a găsit la groapa de gunoi de la Chiajna, acolo unde se duce aproape zilnic să adune fier vechi ca să-l vândă. "La televizorul ăsta, care nu mai merge, mă învăţau fetele care sunt literele şi ziceau să citesc. Acum nu se mai poate. Dar nu-i nimic, o să mă mai înveţe în vacanţă după carte. Atunci va fi greu, că dacă nu se duc la şcoală nu mai primesc cornul şi laptele. Şi era o masă bună pentru ele", spune Niculina. Problema puţului Adriana e fericită cu jucăriile pe care i le-am adus, iar Marian roade o coajă de pâine şi se uită la sora sa. Sunt îmbrăcaţi cu haine vechi, roase, dar curate. O întreb pe fetiţă ce îşi doreşte să-i aducem data viitoare. Răspunsul ne-a surprins: "Rechizite!". Mama nu cere nimic. "Pe taică-su, deşi stă în sat, mai la vale, nu-l interesează de ei. Cel mai rău şi cel mai rău e că nu avem puţ aici. Cel din curte s-a surpat, iar bărbaţii din celelalte două case n-au ce face, trebuie făcut altul. Ne-au cerut meşterii 1.500 de lei. De unde să avem? Cărăm apa cu bidoanele din sat", spune Niculina. Îi promitem că noi, echipa "O şansă copiilor de la ţară", vom găsi soluţii să le facem copiilor un puţ nou, la primăvară. Şi vom aduce şi rechizite la următoarea vizită. Merită fetele. Fiindcă-s premiante! Cei care vor să sprijine cu bani campania "O şansă copilului de la ţară" pot dona în contul RO 70 BRDE 445 SV 90385294450, deschis la BRD, agenţia Beller, de Asociaţia Română a Pro fesioniştilor Mass Media, pe numele Silviu Ionescu CUI 28373727. Pentru străinătate se foloseşte Swift BRDEROBU.