Subiectul presupusului plagiat al lui Kovesi a fost astăzi comentat la Deutsche Welle.
Sub titlul “Un GPS pentru traseele propagandei”, jurnalistul Horaţiu Pepine scrie: “Mult mai interesant decât subiectul în sine al plagiatului a devenit modul în care o întreagă rețea acoperitoare a fost activată pentru a înăbuși scandalul care atinge punctele cheie ale puterii politice. Plagiatul Laurei Codruța Kovesi este o prețioasă hârtie de turnesol. Căci a fost destul ca subiectul să fie deschis pentru ca figurile publice și ziariștii sau bloggerii cu ștaif să se coloreze puternic în chipuri specifice. Astăzi avem pur și simplu la dispoziție o hartă precisă a agenților de influență, a naivilor, a captivilor sau a demnitarilor care au motive de îngrijorare. Se înțelege că stau bine delimitați și aceia care au de profitat de pe urma acestui scandal și care l-au stimulat copios, dar în privința lor nimeni nu a avut niciodată vreo îndoială. Ei se oferă de la sine, apar la televiziune, dau declarații la Parchet și nu se pune problema unei ”deconspirări”.
Pe când ceilalți, realmente, și-au dat în vileag vulnerabilitatea. Nu vom cita pe nimeni anume căci este suficient să observăm care este modul lor de operare. Faptul cu totul strident și care nu lasă loc la nicio îndoială este că nu au cerut dovezi. Nici unul dintre cei pe care i-am desemnat categorial mai sus nu a cerut să vadă o probă, să o cerceteze cu ochii săi și să decidă în cunoștință de cauză. Dar cum e cu putință ca cineva să nu fie preocupat de singurul lucru care contează? Adică de fapte, de probe de argumentație? Cum poți decide mai înainte de o minimă examinare critică? (…) Acest dezinteres față de dovezi, față de adevărul faptelor, este primul indiciu că ne aflăm în fața unei acțiuni de pură propagandă acoperitoare. Sau, dacă vreți, că asistăm la o acțiune bine coordonată de ”public relations”. (…)A doua mișcare a fost, aparent, mai subtilă, căci actorii pe care îi avem în vedere au sugerat că, eventual, probele i-ar interesa, dar că, din păcate, ele nu ar fi de găsit. Nimeni nu le-ar fi văzut, ceea ce înseamnă că sunt pure invenții. Probele există însă, au fost publicate, au circulat și circulă încă pe internet și se găsesc de fapt la dispoziția oricui, dar e necesar pentru asta să faci un minim efort personal. Noi înșine am scris despre aceste dovezi ale plagiatului (lui Kovesi -n.r), dar nu le-am putut prezenta pentru că nu am avut spațiu și le-am indicat doar prin câteva link-uri dezactivate, așa cum ne impune regula casei. Or, cei la care ne referim s-au bazat pe faptul că majoritatea cititorilor nu au, firește, timp și nici motivația să facă investigații personale (…)În fine să recapitulăm elementele acestei ”campanii de PR”: probele nu ar exista sau ar fi greu de găsit, ceea ce le-ar face din start suspecte și, în fine chiar dacă așa-numitele probe ar exista ele sunt furnizate de persoane lipsite de credibilitate. Cei care nu sunt deja decredibilizați vor trebui discreditați de aici înainte în așa chip, încât nimeni să nu mai aibă curajul de a redeschide subiectul. La limită și în anumite contexte, se poate conceda că probele plagiatului (lui Kovesi -n.r) sunt valide, dar se atrage atenția că ele slujesc unei cauze rele.
Am consemnat în ultimele zile și alte versiuni ale acestor figuri principale, unele de-a dreptul sofisticate, dar nu are rost să ne complicăm. Așa cum spuneam, avem la dispoziție suficiente repere pentru a trasa o hartă aproape completă a traseelor propagandei. Iar lucrul cel mai important este că, pe baza elementelor descrise mai sus, harta aceasta poate fi trasată de oricine dorește să se orienteze mai bine în jungla vieții publice de la noi.”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Articolul integral AICI
Recomandările noastre
