Relaţiile intime ale scriitorului Ion Negoiţescu au fost urmărite minut cu minut de Securitate.

Viaţa criticului Ion Negoiţescu, homosexualul asumat care sfida canoanele morale şi juridice ale vremii, a fost atât de interesantă pentru Securitate încât vreme de mulţi ani o armată de ofiţeri a urmărit, minut cu minut, prin microfoane implantate şi telefon, orice mişcare din locuinţa acestuia.

Rezultatul este un volum de câteva sute de pagini aflat la CNSAS, cu transcrierea de mână a convorbirilor şi note prin care se descrie atmosfera inclusiv din cadrul relaţiilor sexuale pe care acesta le întreţinea în apartamentul de pe Calea Victoriei nr. 2.

În acest tom se găseşte şi confirmarea relaţiei intime pe care scriitorul a avut-o cu tânărul poet Petru Romoşan, ce avea să-i denunţe la Miliţie pe Negoiţescu şi alţi patru scriitori, trei ani mai târziu, după cum arată un document prezentat recent de "Evenimentul zilei".

"Nepotul" de la Cluj

În transcrierile din vara anului 1974, când relaţia dintre celebrul critic şi tânărul poet a atins apogeul, apare iniţial personajul numit "nepotul lui Negoiţescu", după cum îl prezentase criticul prietenului său, scriitorul şi compozitorul Wolf Aichelburg.

"Ion îi vorbeşte lui Wolf despre nepotul său de la Cluj, un tânăr pe care îl îndrăgeşte şi vrea să-l ajute să vină în Bucureşti", nota un ofiţer pe data de 24 iunie 1974.

Petru Romoşan avea pe atunci 17 ani şi jumătate şi a venit la Bucureşti pentru a-şi petrece o parte din vacanţă cu Negoiţescu.

Pe 30 iunie, securiştii înregistrau deja prima discuţie în apartament dintre Negoiţescu şi "nepot": "Ion cu nepotul său discută despre relaţiile lor homosexuale pe care le-au întreţinut până acum".

O zi mai târziu, securiştii realizează că noul venit nu era, de fapt, nepot şi că venise fără ştirea părinţilor la Bucureşti. "Nego îi spune băiatului că lui îi plac mai mult bărbaţii decât femeile. (...) De la 12,35 cei doi discută despre actul homosexual. Apoi Nego îl încurajează pe băiat spunând că trebuie să aibă încredere în el, că n-o să-i facă nimic neplăcut sau dureros".

Pe 4 iulie, securiştii consemnau că "Nego îi mulţumeşte băiatului pentru ziua frumoasă petrecută împreună, mai ales pentru nebunia din baie. În jurul orei 21, cei doi ascultă emisiunea postului Europa Liberă".

"Nego revine la 10,57 şi are relaţii homosexuale"

Celor doi li se alătură peste câteva zile şi Wolf Aichelburg, cu scopul de a merge împreună la mare.

"Nego revine la 10,57 şi are relaţii homosexuale cu băiatul. Wolf revine şi vorbesc despre cumpărăturile şi pregătirile pe care le fac în vederea plecării". După excursia celor trei, care până la urmă a fost în Deltă, după cum reiese din declaraţia ulterioară a lui Romoşan la Miliţie, securiştii care se ocupau de interceptările din casa lui Negoiţescu au început să-l nominalizeze pe tânăr în transcrieri.

"În cursul dimineţii, se aude periodic cu Petre. La ora 14,45 vine dl Nemoianu cu care discută despre formaţia intelectuală a lui Petre", scriau aceştia pe 24 iulie. Periplul bucureştean al tânărului, reiese din transcrieri, s-a încheiat pe 25 iulie.

O sinucidere ratată

Dacă în iulie Negoiţescu părea un om fericit, în luna august, chiar pe 23, a încercat să se sinucidă. Motivul tentativei este controversat. Potrivit apropiaţilor săi, Negoiţescu era disperat din cauza cenzurii comuniste, care tocmai refuzase să-i publice un volum de critică, "Lampa lui Aladin", ce a fost dat la topit. Sinuciderea ar fi fost gândită de critic ca un gest de protest la adresa regimului, dovadă fiind şi ziua simbolic aleasă.

Într-un document aflat în dosarul de informator al unui scriitor prieten cu Negoiţescu, denunţat şi el ca homosexual în 1977, se spune că motivul ar fi fost o cerere respinsă de a pleca în Belgia, "la un congres al suprarealiştilor". Ca urmare a tentativei, ar fi stat internat la Spitalul din Baloteşti, unde a fost vizitat de mai mulţi scriitori.

A cerut ajutor

Din cele spuse de Petru Romoşan în declaraţia dată la Miliţie în 1977, sinuciderea ar fi fost însă aleasă de Negoiţescu ca soluţie preventivă pentru a scăpa de arestarea pentru homosexualitate, condamnată de Codul Penal de atunci prin articolul 200.

"În 23 august am auzit că el s-ar fi sinucis, dar a fost doar intenţia, deoarece după ce a luat o doză de medicamente a dat telefon la un prieten care avea cheile casei sale şi a fost salvat fără a avea complicaţii. În realitate, Ion Negoiţescu se temea că va fi arestat cu grupurile de homosexuali împotriva cărora s-a declanşat o acţiune organizată de Miliţie", declara Romoşan.

Indiferent de motivul real al tentativei, cert e că salvatorul a fost scriitorul Ştefan Augustin Doinaş, cel care avea să-l scape peste trei ani şi din arest, când criticul s-a solidarizat cu Paul Goma, printr-o scrisoare trimisă la Europa Liberă, iar Securitatea a vrut să-i instrumenteze un proces de moravuri.

VÂLVĂ

Soarta lui Negoiţescu şi a celorlalţi scriitori denunţaţi ca homosexuali de Petru Romoşan a fost decisă în înaltele cercuri ale nomenclaturii de partid

"Scumpe şi mult stimate domn Goma, (...) să mai menţionez încă, cu şi mai mare durere, exilul interior, adică înăuntrul hotarelor României, al atâtor scriitori de valoare, ale căror cărţi nu mai ajung să fie scrise din descurajare sau, dacă au fost scrise, sunt refuzate de edituri". Aceste cuvinte, citite de la microfonul Europei Libere, au înfuriat Securitatea în martie 1977 până la punctul în care l-a arestat pe autorul lor, Ion Negoiţescu, fost deţinut politic la începutul anilor ’60.

Orientarea sa sexuală îi fusese trecută cu vederea până atunci, deşi era notorie în mediile scriitoriceşti şi Securitatea ştia orice mişcare din locuinţa sa, cu ajutorul microfoanelor.

De data aceasta, pentru că nu-l puteau condamna politic pentru opiniile critice, întrucât "mişcara Goma", la care aderase Negoiţescu, incrimina tocmai încălcarea dreptului la liberă exprimare, Securitatea s-a folosit de informaţiile despre homosexualitate pentru a-l aresta şi ancheta. Ancheta la Securitate a fost condusă de însuşi Nicolae Pleşiţă, pe atunci prim-adjunct al ministrului de interne, în celebrul arest de pe Calea Rahovei.

"Scoală-te, porcule, în picioare!"

"A! Domnule Negoiţescu, de când voiam să vă cunosc şi să discut cu dv. despre literatură... Dar, vă rog, luaţi loc. Fumaţi? Dar, vă rog, o ţigară", a povestit mai târziu Negoiţescu întâlnirea cu temutul torţionar, întâlnire evocată recent de criticul Ion Vartic în cartea de memorii ale lui Negoiţescu, "Straja dragonilor", apărută la Humanitas.

Introducerea elegantă a lui Pleşiţă a fost urmată de o umilire totală. "Scoală-te, porcule, în picioare! Cum îţi permiţi să stai jos în faţa mea? Stinge ţigara!", ar fi urlat Pleşiţă.

Ancheta a durat trei zile, iar la final rolurile s-au inversat, graţie intervenţiilor la cel mai înalt nivel. Pleşiţă a fost nevoit să-l elibereze prin ordinul venit pe linie de partid.

Deşi eliberat, Negoiţescu a simţit însă în continuare răsuflarea Securităţii în ceafă, arată interceptările din locuinţa sa.

Pe 24 martie 1977, bunăoară, ofiţerii notau: "Ora 0,30. Cheamă Paris. Nego discută cu mama lui Marie-France (Ionesco, fiica lui Eugene Ionesco - n.r.) pe care o roagă să-i transmită că i se fac în continuare propuneri pozitive din partea lui Burtică şi altora, dar în acelaşi timp e ameninţat că i se înscenează un proces de moravuri".

Compromisul minimal

Tensiunea a durat cel puţin până la sfârşitul lunii martie, întrucât la Cluj Miliţia îl ridicase sub un pretext banal pe Petru Romoşan, tânărul cu care Negoiţescu avusese o relaţie în urmă cu trei ani.

Speriat, Romoşan a venit la Bucureşti pentru a-l anunţa pe Negoiţescu şi l-a ales ca mesager pe scriitorul şi psihiatrul Ion Vianu, prietenul criticului.

Dezamăgit de răspunsul condescendent al criticului, Romoşan s-a dus din nou la Miliţie, după cum arată dosarul său, denunţându-i pe Negoiţescu şi alţi patru scriitori din anturajul său ca fiind homosexuali. Cel puţin doi dintre aceştia au fost la rândul lor arestaţi şi presaţi să dea declaraţii împotriva lui Negoiţescu.

În cele din urmă însă, Pleşiţă a trebuit să renunţe la ideea condamnării ca homosexual şi să se mulţumească cu un preţ insignifiant plătit de Negoiţescu.

Un articol scurt în România literară, intitulat "Despre patriotism", în care autorul spunea că nu acceptă să fie folosit împotriva ţării sale. "Ne-a mirat pe mulţi acel articol, însă eu m-am dus la el după ce am fost eliberat să-l asigur că nu am spus nimic împotriva sa. Şi azi, când mă gândesc la ce s-a întâmplat, mă înfurie monstruozitatea regimului", spune poetul Marian Dopcea, unul dintre cei patru scriitori denunţaţi ca fiind partenerii lui Negoiţescu.

Deşi tot scandalul l-a traumatizat pe Negoiţescu, care a încercat din nou să se sinucidă, nu i-a purtat pică lui Romoşan, spun apropiaţii.

"Un singur lucru l-a durut pe Negoiţescu, anume acela că în acest scandal a fost târât şi prietenul său, Aichelburg. Acesta voia să plece în Germania şi nu i-au dat voie câţiva ani", spune jurnalistul Emil Hurezeanu, confidentul lui Negoiţescu după plecarea din ţară.

PRIETENII

Nego, scăpat de puşcărie de Cornel Burtică

Un grup de scriitori a protestat la Uniune faţă de arestarea criticului Ion Negoiţescu. Ştefan Augustin Doinaş, deconspirat după moarte ca fost colaborator al Securităţii, a jucat rol de înger păzitor pentru Ion Negoiţescu. Scriitor celebu şi cu multe relaţii, inclusiv în politică, Doinaş s-a mobilizat la maximum pentru a-şi salva prietenul.

Mai întâi a început să strângă semnături de susţinere pentru Negoiţescu de la colegi de breaslă, pe care a şi reuşit să-i adune la Uniunea Scriitorilor în semn de protest pentru arestarea lui Negoiţescu. "Apoi a intervenit direct la Cornel Burtică, secretar al Comitetului Central al PCR şi viceprim- ministru, cu care avea o relaţie apropiată.

"Dintre noi toţi (cei care aderaseră la "mişcarea Goma" - n.r.), Nego risca cel mai mult. I se pregătea un proces care punea în lumină acte sexuale cu minori. El era un vechi client, care mai făcuse patru. Era mai mult decât putea suporta", a scris Ion Vianu în memorii.

Pe când se afla disperat în arestul Securităţii, Negoiţescu a fost chemat de Cornel Burtică. Discuţia a durat două ore. "Au avut o discuţie elevată, pe un ton prietenesc. Burtică l-a convins că un om de talia lui, critic literar de mare valoare şi poet foarte apreciat nu poate să săvârşească astfel de greşeli (solidarizarea cu Goma - n.r.). I-a spus că tocmai era proiectată pentru el o vizită de documentare în mai multe ţări din Europa", povestea securiştilor câţiva ani mai târziu informatorul "Nicu", rudă prin alianţă cu prima soţie a lui Negoiţescu.

INFLUENT. Doinaş (stânga) a reuşit să-l convingă pe Cornel Burtică (dreapta) că Negoiţescu trebuie eliberat În periplu prin Europa ca răsplată

Fostul viceprim-ministru a explicat pentru EvZ de ce a răspuns, la rugămintea lui Doinaş.

"Legile noastre erau în multe privinţe absurde. Eu lucrasem mulţi ani în Occident şi nu aveam închistarea unora sau altora. Mi se părea anormal să-l aresteze. În plus eu unul eram lămurit cu seriozitatea probelor Securităţii când era vorba de ajutat oameni. De aceea l-am ajutat pe Negoiţescu", spune fostul nomenclaturist.

Întâlnirea s-a încheiat cu o înţelegere între cei doi. Negoiţescu trebuia să se desolidarizeze public de Goma printr-un articol, autorităţile trebuiau să-l lase să plece din ţară. Ceea ce s-a şi întâmplat. Negoiţescu a făcut un tur al Europei, iar după ce s-a întors în ţară, arată dosarul său, s-a despărţit de cea de-a doua nevastă.

S-a recăsătorit rapid cu Ileana Vidraşcu, zisă Ua, fiica lui Gheorghe Vidraşcu, fost ilegalist, apoi nomenclaturist de frunte, care a deţinut printre alte funcţii şi pe cele de vicepreşedinte al Consiliului de miniştri şi primar al Ploieştiului. Relaţia lui Negoiţescu cu Ua s-a încheiat în momentul în care acesta s-a decis să rămână, în 1983, în Occident.

"Dintre noi toţi, Nego risca cel mai mult. I se pregătea un proces care punea în lumină acte sexuale cu minori. Era mai mult decât putea suporta." ION VIANU, scriitor şi psihiatru, prieten cu Ion Negoiţescu

CIUDĂŢENIE

Romoşan, văzut în ţară după fuga în Franţa

Scriitorul Mircea Zaciu a scris că l-a întâlnit pe Romoşan în Bucureşti în 1989. Atât din mărturii, cât şi din documente, rezultă că relaţia intimă a lui Negoiţescu cu Romoşan s-a încheiat în vara lui 1974, ulterior între cei doi declanşându-se un război la distanţă, împănat cu acuzaţii de şantaj. Mai târziu, amândoi au reuşit să plece definitiv din ţară, Negoiţescu în 1983, Romoşan în 1988.

Plecarea lui Petru Romoşan s-a produs la un an după ce soţia sa, Adina Kenereş, a obţinut paşaportul pentru Franţa, în schimbul căruia, a susţinut Petru Romoşan într-un interviu, el a trebuit să semneze un angajament de informator.

În august 1988, Petru Romoşan a avut, potrivit propriei relatări, o tentativă nereuşită de a fugi din ţară, dar Securitatea i-a dat drumul, fără să-l bată. A reuşit doar o lună mai târziu, pe 30 septembrie 1988, iar când a ajuns în Ungaria a denunţat într-un interviu la televiziunea maghiară uciderea a sute de persoane ce au încercat să fugă din ţară.

Pe 15 mai 1989, când, oficial, Petru Romoşan se afla deja la Paris alături de soţia sa, scriitorul Mircea Zaciu, cu care avea o relaţie de prietenie, scria în jurnalul său, publicat în 1998, că l-a întâlnit în România: "Zi grea. Văzut încă o dată cu P. Romoşan, discutat despre tablourile ce vreau să le trimit alor mei", consemna scriitorul, care a murit în 2000.

Fără a face vreodată referire la această informaţie contradictorie, Petru Romoşan a invocat însă în mai multe rânduri în apărarea sa un plan al Securităţii din 1989, care arată că se planificase compromiterea sa în Occident.

Citiţi şi: Petru Romoşan. Drama unei turnătorii cu homosexuali