Polonia tot mai impunătoare în faţa UE. Apărarea faţă de Rusia este mult mai importantă decât integrarea europeană.

Polonia a hotărât cu extrem da mult curaj să abandoneze contigentul european de apărare comună supranumit de "reacţie rapidă". Anunţul a venit cu un comunicat oficial al guvernului lui Beate Szydlo. Alege Alianţa Atlantică fiindcă, pentru Varşovia, tutela prorpiului teritoriu în situaţia unei intervenşii ruseşti, este mult mai importantă decât integrarea europeană. Iar aceasta a fost confirmată şi de cuvintele ministrului Macierewic, care aflat într-o vizită la baza militară unde se află încartiruiţi soldaţii NATO din Polonia, a ţinut să spună imediat după retragerea din Eurocorps, că "Polonia se simte în sfârşit sigură". Ne aflăm deci la începutul unei noi înfruntări in interiorul Uniunii Europene.

Problemele interne ale UE par a nu se mai sfârşi niciodată. Şi, cum ar fi fost normal, nu ar fi trebuit să existe semnătura Poloniei pe Declaraţia de la Roma din urmă cu câteva zile, având în vedere că sunt multe State care sunt profund nemulţumite de calea pe care o urmează Europa Unită. Odată cu ieşirea Regatului Unit, mulţi, poate optimişti, au crezut că Europa va putea accelera propriul proces de unificare. Londra, de fapt, reprezentase mai ales în anii '90 o frână constantă în ceea ce priveşte integrarea europeană.

Polonia este de ceva timp într-un frecuş cu centrul de putere al Uniunii Europene. În special, tema atinge politica migratorie, temă care a fost decisivă în hotărârea guvernului polonez de a nu sprijini chiar pe conaţionalul Donald Tusk la alegerea în funcţia de preşedinte al Consiliului european. Şi tot Varşovia a fost sediul recentei reuniuni a Grupului de la Vişegrad, în care cele patru State au decis să confirme de comun acord că acestă criză migratorie reprezintă un ŞANTAJ pe care nu sunt dispuse să-l accepte. Cuvinte dure, fără dubii, asupra motivelor pentru care la recenta Declaraţie de la Roma a avut chiar în Polonia şi în aliaţii săi cei mai potrivnici când a fost vorba de semnare.

Dificultăţile relaţiilor cu Uniunea Europeană au devenit deci un teren fertil pe care să se maturizeze hotărârea ieşirii din Eurocorps. O alegere asupra a două chestiuni diferite. Prima este aceea abia semnalată, a dificultăţilor poloneze în a acceepta politica europeană, în mod special pe tema migraţiei. Cealaltă chestiune, e aceea a relaţiei dintre Polonia şi Rusia ca şi dintre Rusia şi Uniunea Europeană. Alegerea de retragere din contigentul european este, în fapt, contemporan cu sosirea militarilor NATO în Polonia (primiţi călduros de ministrul Apărării polonez, Antoni Macierewic).

Idolul lui Mircea Badea. N-a mai văzut niciodată un om ca el

Schimbări pe piața imobiliară. Investițiile, reglementate printr-o lege nouă

Coincidenţa dintre sosirea militarilor NATO şi retragerea din Eurocorps naşte exigenţa poloneză de a-şi redefini propriile priorităţi. Polonia, între apartenenţa la politicile pe care nu le aprobă, precum acelea ale Bruxellesului şi implicarea efectivă în Alianţa Atlantică, nu are dubii.

Iar aceasta a fost confirmată şi de cuvintele ministrului Macierewic, care aflat într-o vizită la baza militară unde se află încartiruiţi soldaţii NATO din Polonia, a ţinut să spună imediat după retragerea din Eurocorps, că "Polonia se simte în sfârşit sigură". Ne aflăm deci la începutul unei noi înfruntări in interiorul Uniunii Europene. Cu o diferenţă fundamentală legată de ieşirea Regatului Unit: aria geografică a crizei. O criză a Europei pe frontul de Est ar putea să aibă urmări fără discuţie mai periculoase în cheie geostrategică faţă de ieşirea Londrei.