PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Sport

Povestea nefardată a Elisabetei Lipă, ministrul Tineretului și Sportului. De pe toloaca din Cândești, în Guvernul României

Autor: Florin Saiu | joi, 31 decembrie 2015 | 3 Comentarii | 6139 Vizualizari
Elisabeta Lipă la birou, în postura de ministru al Tineretului și Sportului FOTO: FLORIAN SAIU
Chiar în pragul unui nou an, când sportul românesc a alunecat deja într-un somn bolnav al deziluziei, Elisabeta Lipă - campioană din naștere – încearcă să-l trezească la viață. Amintirile ei tonice, de luptătoare, se încheagă, mai jos, într-o speranță plăpândă, dar binefăcătoare

Evenimentul Zilei: - Ce amintiri aveți din copilărie?

Elisabeta Lipă: Sunt născută pe malul Siretului, într-un sat de ucraineni, un sătuc mic, așezat, cu oameni harnici, muncitori, respectuoși. Suntem două fete la părinți, sora mea este mai mare cu șase ani decât mine și, cum eu eram cea mai mică, am devenit băiatul pe care și-l doriseră părinții mei. Nu pot să spun că eram o râzgâiată, mi-a plăcut de mică să muncesc, să-i ajut pe ai mei, mai ales că tata a decretat că eu sunt băiatul lui. Așa că, mă lua la muncile mai grele, iar pe sor-mea o păstra în bucătărie, la gătit, la spălat, la treburi mai ușurele.

- Vă lua la sapă?

- Nu, dar tăiam lemne, căram apă, mă duceam cu vitele la păscut, le adăpam… Nu mi-a plăcut să prășesc, că m-ar fi pus să fac și asta. Eu făceam tot ce ținea de gospodărie, pentru că ai mei plecau dimineața la muncă și veneau seara. La țară - știi cum e - un om gospodar se cunoaște după câte animale are în curte, cal, vacă, porc… Una peste alta, am avut o copilărie foarte frumoasă, am fost crescută într-un spirit de luptătoare, cu principii bine definite. Bietul tata - mereu îmi spunea să nu uit de unde am plecat. Așa mi-am păstrat verticalitatea, medaliile nu m-au schimbat.



FOTO: Elisabeta Lipă, pe toloaca - adică islazul - din Cândești, satul natal FOTO: LIBERTATEA



- Ce sfaturi vă mai dădea?

- Dacă vrei să fii respectat, trebuie să respecți la rândul tău.

- Cum v-ați îndreptat spre sport?

- Sora mea, fiind mai mare decât mine cu șase ani, a practicat atletismul. A ajuns până în finala Campionatului Național, mi-a arătat și medalia, zicându- mi că a fost învinsă de Natalia Mărășescu (n.r. – campioană europeană). Atunci, firesc, sora mea a devenit modelul meu. Veneam de la școală, ne făceam temele, iar seara ieșeam pe toloacă, pe imaș adică. Acolo desfășuram activitățile sportive. Așa m-am apucat de atletism, am ajuns la liceu, la Botoșani, la «Mihai Eminescu». Acolo am făcut parte din echipa de baschet a liceului…

- Și canotajul?

- Pe atunci nici nu auzisem de canotaj, nici cluburi nu existau prin nordul țării… Dar, la un moment dat, clubul Olimpia din București - pentru că eu acolo am început canotajul - a făcut o selecție națională. Antrenoarea Pavel Ioana, cea care m-a selecționat, a știut să-mi descrie atât de frumos acest sport, încât am zis că trebuie să încerc și eu.


- Cum a decurs selecția?

- A venit la școală, la Botoșani, ne-a ridicat în picioare și a început: «Tu, tu, tu… Poftiți cu mine! Uite, canotajul se face în niște bărci lungi ascuțite, e soare, e apă...». Miam zis: «Doamne, ce-o fi asta? Sună prea frumos! ». Ne-a spus: «Dacă muncești, poți să ieși campioană olimpică. Te poți afirma mai ușor decât într-un sport de echipă, precum baschetul». Și m-a convins.

„Dacă mă faci de râs, eu te-am făcut, eu te omor!”

- Părinții ce-au spus?

- Am mers acasă să-i conving. Le-am explicat despre ce-i vorba, iar mama m-a luat direct: «Unde să te duci tu la 500 de km? N-ai pe nimeni acolo ». Tata: «Dacă îți place, eu te duc, dar să ții minte. Dacă mă faci de râs, eu te-am făcut, eu te omor!». Adică, strângerea aia de inimă, să nu-l fac de râs în sat… Și, uite, așa, am venit la București cu tata de mână - era o zi de 10 ianuarie. Am mers la cămin - vai de mine! - când am ajuns acolo, prin Vitan, la mama naibii, nici perdele nu aveam la geam. Eram patru în cameră, aveam niște paturi de campanie, Doamne ferește! Îmi zice tata, săracul: «Ești sigură că vrei să rămâi?». Eu: «Da, tata, cum să nu?». Atunci, tata i-a spus antrenoarei: «O ai în grijă, îmi ții locul. Dacă face prostii, dacă nu te ascultă, ai dreptul s-o altoiești ca și cum aș fi eu».

- A avut ceva curaj să-și lase fata singură în București…

- A avut, doar mă avertizase să nu-l fac de ocară. Ușorușor, am început antrenamentele. Am ajuns pe baraj la Râmnicu Vâlcea, în primul meu cantonament pe apă și mi-am zis: «Doamne, unde-i soarele, unde- i căldura, unde-i barca aia lungă și frumoasă?». După o lună, am vrut să mă las, nu era de mine, voiam acasă. Antrenoarea, simțindu-mi talentul, m-a încurajat. Mi-a spus că va trece iarna, va veni vara, va fi soare…

- Aceeași vrăjeală…

- Da, dar am ascultat-o. Vara, pe Herăstrău, la curse de 800 de metri, am început să prind gustul victoriilor. Câștigam ba o șapcă, ba un pahar, ba o ciocolată Incredibil, ce vremuri!

- Ce-a urmat pentru Elisabeta Lipă?

- A venit anul 1984, prima Olimpiadă, în America, cea mai frumoasă pentru mine.

- Ați luat primul aur la 19 ani. Ce au spus părinții?

- Mândri-foc, dar mândria lor a fost și mai mare când au văzut că nu mă las nici după a doua Olimpiadă, nici după a treia, nici după a patra, nici după a cincea, nici după a șasea…

„Sportul românesc a luat-o în jos”

- Cum a fost trecerea de la fata muncitoare, care alerga pe toloaca satului, la funcția de ministru?

- Am înțeles încă de când eram sportivă că nu poți face performanță fără ordine și disciplină. Și-atunci, normal că după aceste principii mă ghidez și acum. Păi, când înțelegi că seriozitatea, ambiția și sacrificiul te ajută, mergi cu ele până la capăt, toată viața. M-am retras în 2004 din sport, pentru că am considerat că șase ediții olimpice sunt suficiente, aveam cucerite toate medaliile posibile și imposibile…

- Mai puteați atunci?

- Am vrut să revin pentru Olimpiada de la Beijing, dar am pus condiția ca statul român să construiască pista olimpică. Cum nu s-a întâmplat acest lucru, m-am retras. Dacă autoritățile ar fi făcut pista, la 44 de ani aș fi urcat din nou în barcă pentru România. Încă mai puteam.

- În prezent, canotajul românesc este jos de tot…

- Nu numai canotajul, tot sportul românesc a luat-o în jos. Sportul, în general, nu poate să fie altfel decât este societatea. Cum în multe domenii suntem deficitari…

- Nici înainte nu excelam în alte domenii. Totuși, sportul avea rezultate cu care ne mândream…

- Așa e, dar să vă spun ceva. Țin minte, după Olimpiada de la Sidney, când președinte era domnul Țiriac, vorbele lui: «N-am semănat și n-o să avem ce culege». Eram în 2000. Eu n-am înțeles atunci ce vrea să zică. Mă gândeam: «Doamne, suntem aici numai vârfuri de vârfuri, s-au obținut atâtea medalii, avionul e plin de sportivi. Ce vrea să spună omul ăsta?». Acum, mi-aș fi dorit să nu fi avut el dreptate. Dar, din păcate, a avut. Să analizăm cum am ajuns în starea actuală.


Copiii trebuie educați și în drumați către sport. În loc de ora de educație fizică, se face mate sau română. Câți copii mai fac mișcare acum?


- Care sunt cauzele?

- Copiii trebuie educați și îndrumați către sport. Doar că ei nu mai au timp, deoarece sunt încărcați cu meditații, aleargă după școală, înainte de școală, fac pregătire la 5-6 materii ca să ia BAC-ul sau ca să intre la liceu. Sportul rămâne mereu pe ultimul loc. În loc de ora de educație fizică, se face mate sau română. Câți copii mai fac sport acum?

- Acum mergem cu copilul la nutriționist.

- Da. Păi, acum, câți copii au scutiri la ora de sport? Trecem prin școala primară - nimic. Prin gimnaziu - nimic. La liceu - nimic. Studenții noștri mai fac sport? Din părți! La Facultate, sportul este pe cale de dispariție. Și-atunci? În grădina performanței cine mai ajunge? Ajung foarte puțini. Deci, concurența nu mai există. De unde să-l mai alegi pe cel mai bun? Uite, vorbesc de canotaj…

- Așa…

- Când tu știi - ca sportiv - că sunt doar zece fete în lot și nu-ți suflă nimeni în ceafă, adică ai locul asigurat, păi te mai lupți să te autodepășești, să rămâi în lot? Nu! Și-atunci, valoarea a scăzut, medaliile au dispărut și-am ajuns unde suntem. Alt exemplu - ce produc cluburile școlare? Nimic!

A învățat să tragă cu pușca

„Sunteți general, știți să trageți cu arma?”, o întreb pe Elisabeta Lipă, înaintată la gradul de chestor încă din 2004. Răspunsul vine ca din tun: „Da, cum să nu. Am învățat încă de când eram sergent la Dinamo. Doamne ferește de vreun război, dar m-aș descurca”.

Cum e femeia la 50 de ani

Elisabeta Lipă nu ocolește subiectele tabu pentru sexul slab, așa că întreb: „Cum este, stimată doamnă, femeia la 50 de ani?”. Iată și răspunsul: „Cum mă vedeți. Cu o greutate sub cea de concurs, cu poftă de muncă - 12, 14, 16 ore pe zi, dacă e necesar. De exemplu, sunt zile în care ajung acasă la două noaptea. Până mă ia somnul, se face dimineață. Oricum, eu la 6.30 sunt în picioare, m-am obișnuit așa de când eram sportivă. La 7.15 plec de acasă, iar pe la 8 fără zece sunt la Minister. Am schimbat programul și la MTS, se vine mai devreme”.

Avere de campioană

Elisabeta Lipă deține două apartamente în Capitală - unul de 97 de metri pătrați și altul de 35 de metri pătrați, dar și o casă de 339 de metri pătrați în Voluntari. Ministrul mai are în posesie și două terenuri - unul de 19.150 de metri pătrați, în Afumați, și altul de 1.732 de metri pătrați, în Voluntari. În declarația de avere, Lipă a menționat și existența a două conturi în lei, de 37.500, respectiv de 9.968 de lei. De remarcat că „Uța” are și un credit de 100.000 de euro, contractat în 2007 și scadent în 2018.

Parastasul tatălui și apelul lui Cioloș

„Uța”, cum este alintată marea sportivă de apropiați, ne-a dezvăluit și culisele propunerii venite din partea prim-ministrului Dacian Cioloș: „Eram acasă, îi făceam parastasul tatălui meu, decedat de puțin timp. M-a sunt premierul și, inițial, am crezut că este o glumă. I-am recunoscut însă vocea și mi-am dat seama că treaba este serioasă. Mi-a spus așa: «Doamna Lipă, aș fi deosebit de onorat să faceți parte din echipa mea». Și, așa cum n-am putut să-i spun «Nu» antrenoarei care m-a convins să fac canotaj, la fel s-a întâmplat și cu propunerea domnului Cioloș. Mi-a vorbit atât de frumos, de elegant, de calm… Foarte rar se întâmplă să fiu mișcată de asemenea lucruri, pentru că, de obicei, știu să spun «Nu». Mi s-a părut însă foarte sincer, nu mi-a vorbit ca un politician”.

Familia este pe locul doi

Cum împacă Elisabeta Lipă viața personală cu activitatea profesională? Răspunsul e edificator: „Soțul, săracul, nu mai spune nimic demult. Dar Dragoș, băiatul meu, care abia aștepta să termin cu sportul ca să stau mai mult cu el, îmi zice acum: «Mamă, mai bine făceai tot sport, pentru că acum ești și mai mult timp plecată de lângă noi».”

Carte de vizită impresionantă

Nume: Elisabeta (Oleniuc) Lipă Data și locul nașterii: 26 octombrie 1964, Siret (Suceava) Olimpiade:

- 1984, Los Angeles - aur la dublu vâsle

- 1988, Seul - argint la dublu vâsle și bronz la patru vâsle

- 1992, Barcelona - aur la simplu vâsle și argint la dublu vâsle

- 1996, Atlanta - aur la 8+1 vâsle

- 2000, Sidney - aur la 8+1 vâsle

- 2004, Atena - aur la 8+1 vâsle

Mondiale:

- dublu vâsle - 9 medalii de argint (1983, 1985, 1986, 1987, 1989, 1991, 1994, 2003)

- simplu vâsle - aur (1989) și argint (1991)

- patru vâsle - bronz (1982)

- 8+1 vâsle - bronz (1984)

Naționale:

- de 25 de ori campioană În anul 2000, Federația Internațională de Canotaj a declarat- o cea mai bună canotoare a secolului XX

Ce soluții propune pentru redresarea sportului

1. Orele de sport în școli să fie obligatorii „Până la urmă, copiii ar trebui obligați să facă sport! Obligați! Cei talentați să meargă spre performanță, iar restul să-și vadă de treabă. Să se reglementeze legal. Și să se stabilească odată pentru totdeauna cum trebuie acordate scutirile. Se știe cum se iau acum. Aiurea! Se fac două ore de sport pe săptămână la clasele 1-8 și o oră pe săptămână la liceu. O oră! Și atunci, vrem performanță? De unde perfo r m a n ț ă ? Trebuie să știm ce vrem. Vrem să avem o națiune sănătoasă? Pentru că acești copii reprezintă viitorul țării. Ce trebuie să facem cu ei? Sunt unii care nici nu știu să alerge, să meargă pe stradă… Dați-vă, oameni buni, copiii la sport! Poate le place, poate ajung campioni olimpici și vă umplu sufletul de bucurie! Încercați!”.

2.Trebuie resuscitată infrastructura „Infrastructura trebuie resuscitată, pentru că avem cluburi școlare, dar nu mai avem antrenori. Dacă facem o statistică, ne vom dea seama că foarte puțini oameni mai îmbrățișează această meserie. Câți profesori de sport mai avem? Foarte puțini. Deci, n-avem sportivi, n-avem antrenori, n-avem aproape nimic. Avem, în schimb, bani. Bugetul MTS pe 2016 este de 329 de milioane de lei! Se vaită toată lumea că nu sunt bani în sport, c-o fi, c-o păți, dar să vă spun ceva. Sunt federații - și nu dau nume - care, la finalul anului, vin și aduc bani înapoi, pentru că n-au reușit să-i cheltuiască. Și-atunci?”.


FOTO: În anul 2000, Elisabeta Lipă a fost declarată „cea mai bună” canotoare a secolului XX”



3. Stabilirea unor sporturi naționale „La ora actuală - mi-e și frică să-ți spun - sunt vreo 73 de federații. Finanțate de noi sunt doar 65 sau 66 de federații. Cât să ducă și statul român? Cât buget să aibă? Pentru câți sportivi? Ar trebui să se stabilească sporturile prioritare, la care se pricep românii, pe care le iubesc oamenii. Adică, sporturile cu un anumit palmares, cu medalii în spate, cu istoric. Să fie declarate sporturi naționale, să se investească de la bază și, atunci, cu siguranță vor veni și rezultatele”.

4. Legea sponsorizării și relaxarea fiscală „Ne-ar trebui o lege transparentă a sponsorizării și o relaxare fiscală pentru marile companii care ar fi dispuse să investească în sport. Pentru că aceste companii ar putea să vină în sprijinul sportului, iar statul ar fi degrevat de o bună parte a problemelor financiare. Asta ar fi o soluție ideală! Vă dau un exemplu: Anglia - Londra 2012. Loteria engleză a băgat 180 de milioane de lire sterline în sportul englez pentru Jocurile Olimpice! Au terminat pe locul 2 în lume. Loteria noastră de ce n-ar putea să facă același lucru? Loteria noastră are obligația să ne dea bani, dar cine verifică exact cât câștigă Loteria Română? Aici e problema”.

Tag-uri: elisabeta lipa, guvern, romania, evz, sport, atletism, mihai eminescu, botosani, bucuresti, Pavel Ioana, America, sidney, Canotaj, Federația Internațională de Canotaj




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITESTE ACUM