Povestea neștiută a copiilor-sclavi din Elveția | EXCLUSIV PREMIUM

În 2012 a apărut filmul„Băiatul adoptat”, peliculă care spune povestea dramatică a copiilor-sclavi. A fost cel mai vizionat film din istoria Elveției FOTO: BBC
Autor: | | 4 Comentarii | 7117 Vizualizari

Evenimentul Zilei vă dezvăluie adevăruri ascunse din istoria zbuciumată a Europei. Verdingkinder (în traducere, copil luat pe contract) era eticheta pusă de elvețieni micuților smulși cu forța de lângă părinți, maltratați și exploatați în agricultură. Așa a reușit Elveția, o țară extrem de săracă la începutul secolului XX, să-și creeze o pătură socială de mijloc

Continuarea pe premium.evz.ro

Premium.evz.ro este platforma cu plată a site-ului „Evenimentul zilei”, cuprinzând o selecție exclusivă de materiale de presă de calitate.

Cumplitul experiment social din Elveția, tradus, oficial, prin măsuri de combatere a sărăciei, viza copii cu vârste cuprinse între doi și opt ani. Au fost însă și cazuri în care inclusiv bebelușii erau aduși la fermele-lagăre și exploatați ulterior. Țintele statului elvețian erau familiile dezorganizate, familiile fără posibilități materiale, dar și mamele singure. Verdingkinder - cum era numit puiul de om - era vândut în piață, în baza unui contract, agriculturilor cu pământ și cu o situație bună. Prin această practică, statul elvețian a împușcat doi iepuri dintr- o dată: a consolidat clasa de mijloc a capitalismului, fermierii beneficiind de brațe de muncă gratis, și a scăpat de săraci, evitând plata serviciilor de protecție socială.



Copiii aveau parte de un program draconic: sculați la șase dimineața și puși să muncească până seara târziu, în câmp, indiferent de vreme, ei îndurau și tratamentul inuman aplicat de „părinții adoptivi”, în ochii cărora nu valorau nici cât o ceapă degerată. Erau, pur și simplu, considerați sclavi, bătuți, umiliți și abuzați sexual. Mărturiile unor astfel de oameni, care au supraviețuit calvarului din copilărie și care astăzi își caută dreptatea cu legea în mână, sunt cutremurătoare: „Aveam trei luni când am fost luat cu forța de la mama mea care avea doar 17 ani. N-am mai văzut-o niciodată, iar la 24 de ani, când mi-am găsit tatăl, acesta n-a vrut să audă de mine. Nici a doua sa soție nu era interesată de un copil-sclav”, își amintește Albert, care, la vârsta de cinci ani, a fost „aruncat” în câmpul muncii. „Țin minte că familia adoptivă mă trimitea duminica la biserică și, când reveneam acasă, trebuia să repet slujba în fața fermierului, cuvânt cu cuvânt. Dacă nu-mi aminteam ceva - și, normal, se întâmpla foarte des - eram obligat să îngenunchez pe partea ascuțită a unui lemn, după care fermierul își scotea cureaua și mă bătea”, a rememorat Albert, într-un interviu pentru BBC.



Mama care și-a răpit propriii copii și tiranul fermier

La rândul lui, David Gogniat a fost luat de poliție și dat la o fermă pe când avea opt ani. Crescuse până atunci alături de fratele său mai mare, de cele două surori și de mama sa. Erau sărăcuți, dar fericiți... „Într-o zi din 1946, când m-am întors de la școală, am constatat că fratele meu și surorile mele dispăruseră de acasă, fuseseră luați deja. După un an, m-au furat și pe mine, lăsându-mă unor oameni străini, la ferma lor... Mă trezeau la șase dimineața, mă munceau bine, apoi mă trimiteau la școală. Când mă întorceam, o luam de la capăt cu munca până după zece seara. Bărbatul în proprietatea căruia eram, mă bătea din te miri ce, era un tiran, mi-era foarte frică de el”, a rememorat David pentru sursa citată.



Povestea lui David este sfâșietoare: „Fratele meu și surorile mele munceau la câmp, într-un sat din apropiere, dar foarte rar am reușit să ne vedem. Mi-era un dor nebun de mama, îi scriam scrisori și, câteodată, puteam s-o întâlnesc”. Devastată de durere, mama lui David a încercat să-și răpească propriii copii, luați cu forța de autorități. „Într-o zi în care eu eram plecat, mama a venit cu o familie de italieni în sat. Erau cu mașina acelor străini și, sub pretextul unei plimbări, și-a răpit copiii. I-a dus la Berna, dar în trei zile au prins-o, iar frații mei au fost aduși înapoi. Eu am aflat despre gestul disperat al mamei când am revenit, noaptea, la fermă. Vuia tot satul”, își amintește fostul verdingkinder.



Țările corporatiste și copiii emigranților săraci

Mărturia lui David continuă pe același ton impresionant: „Mama s-a luptat toată viața cu autoritățile. La moartea ei am descoperit lucruri șocante. Am găsit hârtii care dovedeau, negru pe alb, că mama trimitea bani - pentru cei patru copii ai ei - fermierilor care-i exploatau copilașii”.

Din păcate, sunt mii astfel de mărturii cutremurătoare ale copiilor de atunci, care, acum, la bătrânețe, schițează gesturi de apărare doar dacă ridici mâna să-i saluți. Despărțiți cu forța de părinți, acești oameni nu și-au mai regăsit niciodată echilibrul interior. Povestea copiilor-sclavi ai Elveției a bântuit și alte comunități capitaliste de frunte, Germania și Anglia fiind, poate, cele mai bune exemple. Astăzi, la o simplă privire atentă, se poate observa repetarea poveștii, cu țări corporatiste care exploatează micuții altor state, mai sărace sau intenționat sărăcite. Astăzi, există societăți care „răpesc” copilașii emigranților și, sub pretexte oficiale, îi rețin pentru a-i „educa” în funcție de interesul lor, pentru a-i folosi ulterior după bunul plac. Părinții acestor copilași sunt expulzați ulterior din țările de adopție, iar legătura naturală se rupe, se pierde, se uită... Din nefericire, sub o formă sau alta, povestea copiilor-sclavi merge mai departe.

Luarea în sclavie a încetat abia în 1970!

În 1800, Elveția a adoptat o lege care stabilea dreptul părintelui de a-și crește copilul. Dacă unii părinți nu puteau respecta acest drept - adică dacă divorțau, dacă erau prea săraci sau dacă unul dintre ei murea - statul le lua copiii cu forța. Explozia utilizării copiilor- sclavi s-a produs însă după 1877, când statul, sub presiunea Occidentului, a redus ziua de muncă la 11 ore! Legea Fabricilor, adoptată în 1877, interzicea munca pe timpul nopții și duminica. De asemenea, interzicea folosirea la muncă a copiilor sub 14 ani și a femeilor care urmau să nască. Această lege era valabilă însă doar pentru muncitorii din fabrici. În rest, potrivit BBC, pentru afacerile mai mici sau pentru activitățile din agricultură, nu se schimba nimic. În 1882, legea se referea doar la 10% din totalul celor care munceau în Elveția, mai precis 134.500 de oameni. Luarea în sclavie a copiilor a încetat, în Elveția, abia în 1970. Sporadic, au mai fost înregistrate însă cazuri de copii săraci forțați să muncească pentru clasa de mijloc.




Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...