Toată lumea a auzit de Robinson Crusoe, celebrul personaj al romanului omonim al romancierului Daniel Defoe. Unii au citit cartea, alţii au văzut măcar una din numeroasele ecranizări, dar puţini ştiu că personajul care l-a inspirat pe scriitorul englez a fost unul real, care a trecut, timp de patru ani, prin încercarea vieţii sale. A fost un scoţian pe nume Alxander Selkirk

Atât doar că insula pe care a stat nu era una tropicală, luxuriantă, ci una austeră, din largul costelor chiliene, numită Mas a Tierra, din arhipeleahgul Juan Fernandez. Dar, s-o luăm cu începutul. Mai exact cu cartea. “Robinson Crusoe” este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată în 1719. Cartea este o autobiografie de ficţiune, descriind supravieţuirea şi viaţa acestuia după naufragierea unui marinar pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în care întâlneşte băştinaşii ai Americii, captivi şi marinari răsculaţi, înainte de a fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea amănunţită, aproape documentară a vieţii personajului, prezentând naraţiunea pe baza unor documente fictive, care conferă naraţiunii un aspect aproape real.

Ficţiunea

Cel mai probabil, romanul a fost foarte inspirat de viaţa reală a lui Alexander Selkirk, un marinar scoţian care a trăit absolut singur pe o insulă chileană din Oceanul Pacific, denumită Más a Tierra, al cărui nume a fost schimbat în 1966 în Robinson Crusoe Island.

Totuşi, detaliile insulei lui Crusoe au fost probabil inspirate de insula caraibiană Tobago, deoarece această insulă se află la o distanţă mică de nordul coastei venezuelene, lângă gura de vărsare a fluviului Orinoco, lângă insula Trinidad. Şi, un lucru e cert, Selkirk n-a avut niciodată un tovarăş pe nume Vineri. El a trăit singur, patru ani şi patru luni, pe o insulă pustie.

Abandonul

Fiul al unui cizmar scoţian, Alexander Selkirk a fost un marinar care s-a născut în anul 1676, în satul Lower Largo, din regiunea Fife şi a murit, la numai 45 de ani, pe 13 decembrie 1721. În 1703, la 27 de ani, a plecat într-o expediţie pe Cinque ports, vasul exploratorului englez William Dampier, primul om care a înconjurat pământul de trei ori. Fire rebelă, Slekirk n-a putut accepta viaţa plină de privaţiuni de la bordul corăbiei şi a cerut să fie debarcat.

Ajuns pe ţărm, el s-a răzgândit şi a cerut să fie îmbarcat, însă comandantul corăbiei, pe nume Stradling, cu care avusese numeroase certuri, l-a refuzat. Ne se cunosc mai exact împrejurările, dar se ştie sigur că perioada în care a stat singur pe insulă a fost între septembrie 1704 şi februarie 1709, timp în care a trăit din vânătoare şi pescuit, complet singur..

Salvarea

El a fost recuperat de corabia Duke, comandată de Wooodes Rogers, care l-a găsit, aproape incoerent, după recluziunea de patru ani şi patru luni. În schimb condiţia sa fizică era absolut remarcabilă, semn că a alimentaţia sa nu a avut câtuşi de puin de suferit.

Mai mult, el a ajutat la refacerea proviziilor navei, prinzând zilnic câte două-trei capre sălbatice. Lucru apreciat de echipajul corăbiei care era grav afectat de scorbut, boală tipică marinarilor acelor vremuri. Selkirk a fost îmbarcat la bordul lui Duke ajungând chiar secundul navei. A continuat să navigheze, cu o viaţă plină de peripeţii, făcând chiar înconjurul lumii. A ajuns înapoi acasă, după opt ani, în 1711.