Prăbușirea imperiilor de carton | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 16 Comentarii | 12352 Vizualizari

De ceva timp, ni se dezvăluie aproape zilnic că mulți dintre bogătașii României postdecembriste stau pe averea lor ca pe o mlaștină în care clocotesc putreziciunile.

Și-au făcut-o în chip necinstit, în imensa majoritate a cazurilor, prin contracte dubioase cu Statul.

Nu puțini dintre ei și-au etalat bogăția cu o agresivitate tipic ghiorțănească, astfel încît să te umilească numai privindu- le fala.

Unii și-au arătat-o la televizor. Alții și-au scos-o la vedere:

Palate cu aspect de cetăți fortificate, mașini de lux, iahturi, elicoptere, cavouri aurite.

Investigațiile presei, anchetele procurorilor, sentințele judecătorilor dau seamă de prăpastia dintre ceea ce afișează Noul Ciocoi, Ciocoiul cu bodyguard, cum sună titlul unui excelent roman dedicat, de Dinu Săraru, fenomenului, și ceea ce este el în realitate:

Un bandit.

Cu aproape 20 de ani în urmă România postdecembristă, în vîrstă doar de 4 ani, se confrunta cu un fenomen asemănător celui de azi:

Într-un editorial din „Evenimentul zilei”, 12 martie 1996, îl defineam drept Prăbușirea imperiilor de carton, lansînd astfel în circuitul public o nouă sintagmă menită a surprinde tulburele vremi postdecembriste.

Îl republic întrebîndu-mă și întrebîndu- vă:

Putem vorbi și acum, în 2015, de o Prăbușire a imperiilor de carton? „Că americanilor nu le ies filme despre ruși m-a putut convinge, încă o dată, urmărind în aceste zile la TVR, superproducția „Ecaterina cea Mare”. Deși nemțoaică prin naștere, Ecaterina a II-a a devenit rapid, după instalarea pe tronul țarilor, un tipic despot rus. Asemenea tuturor stăpînilor de dincolo de Nistru, de la Ivan cel Groaznic pînă la Iosif Vissarionovici Stalin, ea s-a remarcat prin cruzimea cu care și-a transformat propriul popor într-o materie primă ieftină pentru realizarea ambițiilor dictatoriale înăuntru și a poftelor expansioniste în afară. Din acest personaj feroce, reunind strălucit perfidia machiavellică occidentală cu dezlănțuirile trupești tipic orientale (a avut zeci de amanți), filmul american a făcut din ea un soi de chelneriță din Ohio sfîșiată între amorul pentru un camionagiu din Arkansas și datoria de a duce la timp fripturile la masă.

Numai prin uluitoarea capacitate americană de a reduce lumea la un hamburger se explică ocolirea de către film a unuia dintre momentele prin care Ecaterina cea Mare a rămas nu numai în istoria Rusiei, dar și în cea a fantasmagoriilor născute în istoria omenirii de regimurile despotice: Voiajul în Crimeea.

Invitată de Potemkin să viziteze provinciile din Sud, recent cucerite, țarina beneficiază de un alai halucinant, posibil doar în lumea care l-a dat pe Gogol și pe Dostoievski. Pînă la Kiev se merge cu un convoi de sănii. De fapt, nu sănii propriu-zise, ci un fel de saloane pe tălpici, garnisite cu jilțuri, divane, mese, saloane, în care se poate sta în picioare. Aceste vile care lunecă pe zăpadă sînt în număr de 14. Le urmează 164 de sănii mai modeste, ale suitei și servitorilor. 600 de cai de schimb așteaptă la fiecare popas. Fiind un ger de minus 17 grade, Potemkin, omul de încredere al țarinei, pune pe traseu butuci imenși, care ard zi și noapte pînă la trecerea convoiului, să-i dea impresia distinsei călătoare că în jur nu-i iarnă, ci primăvară. Între timp, venind primăvara propriu-zisă, de la Kiev, alaiul continuă călătoria pe Nipru. Nici aici Potemkin nu se dezminte. Țarina și oaspeții săi străini beneficiază de șapte galere gigantice. Le urmează 73 de ambarcațiuni. Echipajul total numără 3.000 de oameni. Fostul amant al Ecaterinei – care, pentru a împăca formidabila nevoie sexuală a țarinei cu păstrarea propriilor privilegii, ajunsese să-i verifice personal pe tinerii candidați la patul monarhic – își manifestă din plin geniul în organizarea a ceea ce va rămîne în fondul principal de năzbîtii ale omenirii sub numele de potemkiniadă. Supușii majestății sale trăiesc într-o mizerie cruntă, imposibil de imaginat în altă parte a lumii. Potemkin se îngrijește, însă, ca înalții ochi ai țarinei să nu întîlnească bojdeucile de pe mal, locuite de mujici zdrențăroși și zbîrliți. Drept urmare, între satele propriu- zise și apa Niprului, ei ridică niște clădiri din lemn vopsit, împodobite cu ghirlande și covoare, clădiri care se rezumă de cele mai multe ori la un singur perete, cel dinspre fluviu, o fațadă strălucitoare menită să ascundă realitatea mizeră, fațadă care e dărîmată după trecerea alaiului. Tot pe mal, din loc în loc, cetățeni travestiți în cazaci se dedau la cavalcade sălbatice. Pe lîngă nava țarinei forfotesc ambarcațiuni cu tineri și tinere care interpretează cîntece ex-primînd bucuria de a trăi sub regimul Ecaterinei cea Mare. Totul e fals. Totul e un imperiu de carton. Dacă împungi cu deștu’, întreagă această clădire fascinantă se năruie, dezvăluind fața hidoasă a adevăratei realități.

De ce-ar fi fost bine dacă filmul prezentat la TVR ar fi cuprins și acest voiaj?

Pentru că românii ar fi înțeles ceva nu numai din Rusia Ecaterienei cea Mare, dar și din România lui Ion Iliescu. Evenimentele din ultimul timp au evidențiat că, de cîțiva ani încoace, România e spațiul unor imperii de carton. Gigi Kent, Sever Mureșan, șefii de la Credit Bank, de la Dacia Felix, Gheorghe Dragodan, Ion Sandu au oferit întregii țări imaginea unor miliardari americani. Firme cu pretenții de a întrece în putere financiară Coca-Cola, vile somptuoase, Mercedes-uri de ultimul tip, voiajuri în străinătate, amante de lux. Cu un anume timp în urmă, puțini ar fi crezut că toate aceste imperii nu sînt altceva decît niște falsuri inimaginabile, niște fațade care ascundeau mizeria unor bieți escroci. Așa cum clădirile cu ghirlande și cu covoare, așezate de Potemkin pe malul Niprului, ascundeau nenorocita realitate a satelor rusești de sub domnia Ecaterinei a II-a. Prosperitatea acestor așa-ziși oameni de afaceri s-a dovedit, în ultimă instanță, o biată potemkiniadă. Bazate pe credite fabuloase, date de unele bănci într-o iresponsabilitate criminală, aceste imperii de carton s-au prăbușit la prima clătinare.

Dezvăluind adevărul, cruntul adevăr despre proprietarii lor.”




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...