Nu-i numesc, cu unii dintre ei am fost, totuși, coleg prin presă, am împărțit vremelnic același spațiu, ne-am salutat, am schimbat vorbe și poate ceva glume, am conviețuit, într-un cuvânt.
Vorba aceea, din popor: „ajunge un par la un car de oale!”. Parul l-a dat Traian Băsescu, fostul președinte, zilele trecute, în emisiunea Paulei Rusu, de la RTV.
Jurnalista i-a cerut lămuriri cu privire la „jurnaliștii-propagandiști”, din compoziția „haitei propagandei”, numiți astfel și descriși de fostul președinte, într-o postare pe facebook, ca fiind incapabili să facă „deosebirea dintre un om, vremelnic aflat în fruntea DNA, și instituția DNA care trebuie să funcționeze corect și eficient, democratic și respectând drepturile fundamentale”. Mai mult, Traian Băsescu, în aceeași postare i-a acuzat pe aceiași jurnaliști de faptul că „imediat ce dai să vorbești de Laura Codruța Koveşi, dacă n-o lauzi consistent, propagandiștii încazarmați te declară dușman al justiției, mai ales dacă îndrăznești să spui că doamna face abuzuri sau că lasă infractori de teapa lui Pescariu și Florică în libertate și cu banii furați în conturi sau că își alege țintele selectiv sau că sacrifică viața unor oameni pentru propria-i glorie.”
Până aici, nimic ciudat, nimic ieșit din comunul consacrat în ultima vreme. Neașteptat a fost faptul că Traian Băsescu i-a încadrat pe cei câțiva jurnaliști, pe care i-a și numit, în categoria foștilor săi „lingători” din oficiu, pe care nu i-a invitat niciodată la o asemenea prestație. „[...] m-a lins fără să-i cer. Acum a schimbat obiectul lingerilor”, „N-am avut niciun aranjament cu [...]” „Sunt aceiași care mă proslăveau pe mine când eram la Cotroceni. Am atacat unele persoane, pentru nerespectarea drepturilor fundamentale. Kovesi a fost una dintre ele. Hoardele de propagandiști au reacționat. Subiectul postării de azi nu e doamna Kovesi, subiectul este legat de propagandiștii care nu înțeleg că un om nu înseamnă o instituție. Am văzut haita de propagandă a anilor ’50 la lucru! Mă întreb cum ar mai putea apăra DNA punând semnul egal între Laura Codruța Koveși și DNA dacă într-o zi o vor vedea la televizor pe Laura Codruța Koveși cu cătușe”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Clar, să fii gazetar și să mai și ai vreo brumă de respect de sine, o lovitură ca asta este tot ceea ce ți se poate întâmpla mai grav în plan profesional. Să-ți spună chiar cel pe care l-ai slujit - fără ca meseria ta să presupună slujirea Puterii, ba exact dimpotrivă - că l-ai „lins”, fără ca el să te fi solicitat în sensul ăsta, poate însemna pentru un om, cum ziceam, cu un minim respect de sine, un punct de cotitură existențială, unul în care să se gândească serios la o altă meserie de care să se apuce.
Spre norocul ei și al consumatorilor ei, gazetăria este o meserie la vedere, în sensul în care produsul muncii gazetarului ajunge la public într-un ambalaj pe care apare ștampilat numele autorului, la loc de cinste. Sau, de rușine! Doar de jurnalist depinde ca numele său să nu fie unul de rușine, de modul în care acesta înțelege să fie sau nu servitorul Cetățeanului. Asta, pentru că meseria de Gazetar nu are altă rațiune majoră, în afară de aceea de a-l sluji pe Cetațean în raporturile sale antagonice cu Puterea invariabil ostilă lui. Cum îl privește Puterea pe Gazetarul dezertor de la splendida sa misie superioară, de serviciile căruia se folosește copios? Cu disprețul pe care Traian Băsescu nu a găsit resursa de a-l ascunde. Exact cu același dispreț cu care ofițerii de Securitate își priveau informatorii, exact cu aceeași scârbă cu care un fost general de Securitate mi-a temperat admirația pentru un mare istoric, pe care i-am împărtașit-o la o cafea: „Este o javră, mi-a fost informator, a semnat în cinci secunde, abia aștepta să toarne, nu merită respectul tău!”
Văd că o parte a celor numiți de Traian Băsescu a fi „lingători neinvitați” se apără spunând că ei s-au folosit, de fapt, de Traian Băsescu, că l-au utilizat doar cât acesta a servit idealurilor lor mărețe. Din lac, în puț! Din jalnic, în ridicol absolut! Argumentul este de aceeși valoare cu cel al prostituatei roasă de uzură și emaciată de sfrenție, care îi spune peștelui ei, celui care a scos-o de tânără pe stradă, la produs, înainte de a se interna în azil: „Fraiere, te-am folosit cum am vrut eu!”
Recomandările noastre
