Emmanuel Macron și Marine Le Pen își dispută titlul de „suveran” în această „Monarhie republicană” care este Franța.

 

 

Pe o vreme mohorâta și sub o ploaie măruntă și insistentă francezii votează azi în turul doi al alegerilor prezidențiale care îi opune pe Emmanuel Macron – centru, produs al aripii social liberale a Partidului Socialist – și Marine Le Pen – dreapta naționalistă.

 Prezența la vot anunțată la jumătatea zilei este de 28,23%, mai scăzută decât în primul țur și mai scăzută decât în toate alegerile prezidențiale precedente care s-au caracterizat, până acum, printr-o prezența masivă la vot (între 70-80%). Cauza : o ofertă nesatisfăcătoare în acest tur doi în care favoritul – Emmanuel Macron – a fost propulsat de defecțiunea contracandidaților și favorizat de o extraordinară aliniere a astrelor în favoara sa.

 Dacă în prima săptămână dintre cele două tururi Macron a ratat startul, el a recuperat în sondaje după dezbaterea televizată de miercuri seara și este creditat cu 60-61 % din voturi.

 Non-scandalul « Macronleaks » pare să nu îi afecteze campania. Presa a fost disciplinată de această data și nu a răspândit conținutul mesajelor piratate ale candidatului En Marche ; pe de altă parte, electoratul francez pare puțin dispus să reacționeze la loviturile punctuale. Contrar așteptărilor, atentatul dinaintea primului tur de scrutin de exemplu nu a influențat de o manieră semnificativă intențiile de vot.

 Fiecare dintre candidați a votat în circumscripția lui : Emmanuel Macron la Touquet, Marine Le Pen la Hénin-Beaumont unde Femen au pus de-o manifestație în stil propriu, cu sânii la vedere, împotriva candidatei FN.

 La Elysée valizele sunt pregătite iar François Hollande va părăsi palatul într-o indiferență generală, încheind astfel unul dintre cele mai anoste mandate de președinte.

 Emmanuel Macron și-a convocat partizanii pe Esplanade du Louvre, în această seară, în caz de (mai mult decât sigură !) victorie. Bătălia este însă departe de a fi încheiată și certitudinile departe de a fi înlăturate. În această « monarhie prezidențială » care este Franța celei de-a Va Republici președintele ale puteri nemăsurate : el este cel care alege primul ministru și numește guvernul pe care îl și prezidează în consiliile de miniștri de la Elysée. Or, până în acest moment, nu știm cine este candidatul lui și nu știm care va fi majoritatea parlamentară pe care se va sprijini. Formațiunea lui, En Marche, creață anul trecut, are, desigur, un număr suficient de membri însă validarea candidaturilor pentru alegerile parlamentare din iunie nu este încheiată (abia câțiva zeci de candidați pentru cele 577 de circumscripții). 

 Parlamentarele sunt « al treilea tur al alegerilor prezidențiale » de la reforma constituțională care a redus mandatul prezidențial de la 7 la 5 ani, suprapunându-l, practic peste mandatul Adunării Naționale.

 ELYSÉE

 Palatul prezidențial, situat în inimă capitalei, este o moștenire din Vechiul Regim ; construit pentru Madame de Pompadour, favorită lui Ludovic al XV-lea, el a fost succesiv reședința a doi împărați :  Napoleon I și Napoleon al III-lea. Nicolas Sarkozy a avut intenția să mute reședința prezidențială la Ecole Militaire și, dacă n-a avut timp să o facă, a pregătit totuși o reședința de rezervă la Vincennes ; în caz de forță majoră, Elysée este « clonat » instantaneu în cea mai veche dintre reședințele regale care în prezent adăpostește arhivele militare.