Benjamin Netanyahu a venit la Bucureşti pentru a se asigura că România nu se va număra printre ţările care vor susţine înfiinţarea unui stat palestinian la ONU, în septembrie.
Se pare că relaţiile dintre România şi Israel nu doar că funcţionează, dar sunt considerate excelente, chiar şi în lipsa, vreme de mulţi ani, a unor vizite, în România, la nivel de premier şi preşedinte (startul spre România l-a dat în 2010 preşedintele israelian Shimon Peres). Oricum, România beneficiază de un lobby puternic în Israel din partea consistentei comunităţi româneşti de acolo, care numără 400.000 de persoane. În plus, Israelul este una dintre puţinele ţări în care românii au o imagine excelentă, sunt lăudaţi şi apreciaţi, iar evreii, care îşi au originile în România, păstrează, dincolo de petele negre din istorie, amintiri frumoase. România vrea negocieri De data aceasta, Israelul are nevoie, poate mai mult ca oricând, de sprijinul României, în condiţiile în care se profilează tot mai clar perspectiva unei rezoluţii ONU, în septembrie, prin care ar putea lua naştere un stat palestinian (de altfel recunoscut de România în 1988, decizie asupra căreia nu s-a revenit după ’89 iar la Bucureşti palestinienii au ambasadă, ceea ce numai un stat recunoscut poate avea). După ani lungi de tergiversări, situaţia teritoriilor palestiniene a devenit un nod gordian care, pentru că nu a fost desfăcut, ar putea fi tăiat. Exact ceea ce Israelul doreşte să evite, aşa că premierul Netanyahu caută prieteni care să nu susţină rezoluţia. Prieteni ca România, care, de altfel, a şi anunţat prin vocea ministrului de externe, Teodor Baconschi, în Egipt, luna trecută, că Bucureştiul nu consideră indicată o soluţie impusă fără negocieri cu toate părţile implicate. Poziţia României e posibil să fi ridicat ceva sprâncene în Orientul Mijlociu, ţintă, în ultima vreme, a unei adevărate ofensive diplomatice româneşti, în pas cu primăvara arabă. Asta in condiţiile în care România a reuşit, şi înainte şi după ’89, un echilibru fin al relaţiilor foarte bune şi cu Israelul şi cu ţările arabe, inclusiv cu cele care nu au recunoscut Israelul ca stat. Un demers simbolic Acum, poziţia noastră este foarte clară şi, spun oficialii români, logică: cum e posibil să funcţioneze o soluţie, impusă nici mai mult nici mai puţin la ONU, printr-o rezoluţie, fără acordul celeilalte părţi implicate, adică Israelul? În plus, oricum iniţiativa pare sortită eşecului, de vreme ce Statele Unite au anunţat că îşi vor exercita dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU. Chiar dacă, de exemplu, preşedintele american Barack Obama şi premierul Netanyahu s-au plasat pe poziţii complet diferite când a venit vorba despre revenirea la graniţele din 1967, cu schimburi negociate de teritorii, e clar că pentru Statele Unite rezoluţia nu este o soluţie funcţională. Atunci de ce iniţiativa rămâne în picioare şi răceşte atmosfera de vară până în septembrie, chiar dacă e clar că nu va trece de Consiliul de Securitate? Palestinienii nu doar că şi-au pierdut răbdarea dar consideră că primăvara arabă le-a adus un moment propice, în care toată lumea îşi pune întrebări despre viitorul regiunii, aflată la doi paşi de Europa speriată de refugiaţi, şi vrea să vadă o zonă, care deja avea o mulţime de necunoscute, că se echilibrează, că se linişteşte.
„Îmi place România! Israelului îi place România! România a fost întotdeauna alături de Israel şi avem o relaţie unică pe care trebuie să o extindem pe domenii concrete.“ Benjamin Netanyahu, premierul Israelului CINE CÂȘTIGĂ, CINE PIERDE Israelul şi Autoritatea Palestiniană, prinse în jocurile de imagine
Vizita la Bucureşti a şefului executivului de la Ierusalim a coincis cu anunţul făcut ieri de Germania, care deţine în iulie preşedinţia Consiliului de Securitate, privind deschiderea, în cursul acestei luni, a dezbaterilor despre iniţiativa palestiniană de a obţine recunoaşterea la Naţiunile Unite. Aproape 120 de ţări au recunoscut deja un stat palestinian, alte 24 urmând să ia o decizie similară până în septembrie, când este programat votul în Adunarea Generală a ONU, a anunţat la sfârşitul lunii trecute Nabil Shaath, oficialul grupării Hamas însărcinat cu politica externă. Iniţiativa palestiniană trebuie susţinută de două treimi din cele 192 de ţări membre ONU pentru a se concretiza într-o rezoluţie, care nu va avea un caracter coercitiv. Calcule de ambele părţi Turneul lui Benjamin Netanyahu în Europa, alături de cel efectuat de şeful diplomaţiei israeliene Avigdor Lieberman, vizează tocmai împiedicarea obţinerii acestei majorităţi de două treimi. O victorie, chiar şi una simbolică, a Autorităţii Palestiniene la Naţiunile Unite ar da un imbold celor care în Israel critică politica fără compromisuri pe care Netanyahu, alături de ministrul său de Externe, o duce în relaţia cu palestinienii. De cealaltă parte, Mahmoud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, speră că presiunile pe care le exercită în perioada premergătoare votului din septembrie să determine, în final, Statele Unite să constrângă Israelul să revină la masa negocierilor şi să ia în calcul, măcar parţial, revendicările palestiniene. Liderul AP mizează pe reluarea tratativelor, în condiţiile în care 85 la sută dintre palestinieni susţin negocierile cu o singură condiţie: Israelul să sisteze procesul de colonizare din Cisiordania şi Ierusalimul de Est. Mai mult, Mahmoud Abbas vrea să demonstreze grupării Hamas că nu este un lider slab, aşa cum conducerea mişcării care controlează Fâşia Gaza l-a criticat adesea. Ofensivă diplomatică România, alături de mai multe state din Europa de Est, figura pe o listă întocmită de diplomaţii israelieni la categoria ţări indecise privind votul din septembrie, asta înainte ca Bucureştiul să îşi anunţe poziţia oficială. Mai multe telegrame citate de ziarul israelian Haaretz dezvăluiau luna trecută că statul evreu speră că, asigurându-şi sprijinul cât mai multor ţări comunitare, să împiedice UE să adopte o poziţie unitară faţă de înfiinţarea unui stat palestinian. Asta după ce Belgia, Irlanda, Portugalia şi Suedia şi-au anunţat susţinerea pentru demersul Autorităţii Palestiniene. Franţa, Spania şi Marea Britanie nu s-au pronunţat încă în această privinţă. "UE va găsi cu greu un consens în privinţa recunoaşterii unui stat palestinian, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Kosovo. Scopul nostru este să (...) construim un grup semnificativ de state comunitare care să îşi manifeste opoziţia cât mai devreme posibil", se arăta într-una din depeşele diplomatice. Iniţiativa diplomaţiei israeliene vine pe fondul eforturilor Bruxelles-ului de a ajunge la o poziţie comună privind demersul Autorităţii Palestiniene cu care să se prezinte în iulie la reuniunea Cvartetului pentru Orientul Mijlociu.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
