Prin decizia Guvernului, statul român a cumpărat a doua oară Cumințenia Pămîntului! | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 12 Comentarii | 2636 Vizualizari

Cumpărarea de către statul român a Cumințeniei Pămîntului cu suma de 11 milioane de euro a fost însoțită de o campanie diversionistă menită a convinge că decizia Guvernului dă peste margini de semnificații colosale.

Pentru a justifica afacerea, au fost convocate de Propagandă (cu p mare, pentru că propaganda diversionistă de azi bate la scor propaganda comunistă, nătângă prin raportare la cea actuală), falsuri de proporții despre destinul operei brâncușiene în anii comunismului.

S-a făcut caz astfel de ostracizarea operei brâncușiene în anii comunismului pentru ca decizia Guvernului Cioloș să apară românilor drept o a doua Înviere a lui Brâncuși dintr-un mormânt a cărui lespede a ridicat-o însuși premierul în exercițiu.

Numai că ostracizarea, existentă, a avut loc în perioada stalinistă, parte indisolubilă a unui proces valabil pentru întreaga moștenire culturală, analizat de mine pe larg în Istoria literaturii proletcultiste.

Destalinizarea a declanșat un proces complex și contradictoriu, pe care l-am putea numi reabilitarea unor mari nume ale trecutului cultural românesc : Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Constantin C. Giurescu, Ioan Lupaș.

Printre aceste momente s-a numărat și reabilitarea lui Constantin Brâncuși.

Cineva care a urmărit indignat Manipularea din ultima vreme m-a contactat pentru a-mi atrage atenția asupra unei cărți care contrazice zdrobitor campania dusă de Propagandă. E vorba de Dosarul Brâncuși, publicată de Pavel Țugui în 2001 la editura Dacia.

Pavel Țugui a fost în anii 1955-1960 șeful Secţiei de Ştiinţă şi Cultură a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, numit în acest post de Gheorghiu Dej, în cadrul Procesului de destalinizare a culturii române. În 1956, el a fost implicat în organizarea Expoziţiei omagiale Brâncuşi de la Muzeul de Artă al R.P.R., cu prilejul celei de-a 80-a aniversări a artistului.

Dosarul Brâncuși pune la lucru atît documente din perioada respectivă, cît și memoriile autorului pentru a ne oferi un tablou semnificativ al efortului angajat de conducerea Partidului în 1956, sub semnul destalinizării, de a reabilita opera lui Brâncuși după o perioadă de ostracizare stalinistă.

Pavel Țugui a publicat la editura Ion Cristoiu în  1999 cartea Istoria și limba română  în vremea lui Gheorghiu Dej. Memoriile unui fost șef de Secție a CC al PMR.

Îi știu de pe vremea aia valoarea de document a memoriilor sale.

Făcut curios (recunosc, nu citisem  cartea despre Brâncuși), am procurat-o și am găsit amănunte senzaționale despre încercările oficialilor de atunci de a-l aduce pe Brâncuși în România (artistul a refuzat gestul celor considerați de el Vînduți rușilor), dar și despre felul în care au fost cumpărate opere brâncușiene (Rugăciune, Cumințenia Pămîntului) pentru a putea fi incluse în expoziția de la Muzeul de artă.

Reproduc mai jos paginile despre Rugăciune și despre Cumințenia Pămîntului, care dovedesc un adevăr revoltător:

Prin decizia Guvernului, statul român a cumpărat a doua oară Cumințenia Pămîntului.

”Fiind vorba de o sumă de bani importantă (de peste un milion de lei în 1956!), Constanța Crăciun, adjunctul ei Mihai Alexandru (cu bugetul) și Marin Mihalache au întîmpinat, la început, rezistența celor de la Ministerul de Finanțe. Au fost necesare intervenții la șefii guvernului, dar pînă la urmă, acad. Alex. Bârlădeanu, atunci «tartorul» problemelor financiare la guvern, a aprobat și restul banilor datorați dnei Stănescu-Popovici. Întîrzierea în achitarea obligației față de fosta proprietară a capodoperei Rugăciune a fost provocată și de oferta lui Gheorghe Romașcu din București de a cumpăra altă capodoperă: Cumințenia Pămîntului. Subliniez că tratativele privitoare la această achiziție au decurs mai repede, încît importanta sumă de peste un milion de lei a trebuit s-o dea guvernul în ianuarie 1957! (…)

Toate cotidianele din Bucureşti, începînd cu Scînteia şi România liberă, publică la rubrica «Informaţii» următorul text:

«La Muzeul de Artă al R.P. Române s-a deschis sîmbătă la amiază o expoziţie cu lucrări ale sculptorului Constantin Brâncuşi, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la naşterea artistului».

Într-adevăr, în acea sîmbătă, la amiază, în prezenţa unui public neaşteptat de numeros: academicieni, artişti plastici, scriitori, compozitori, artişti dramatici şi lirici, studenţi, funcţionari de stat şi partid s-a deschis Expoziţia retrospectivă Brâncuşi. Au luat cuvîntul adjunctul ministrului Învăţămîntului şi Culturii (se unificaseră în noiembrie 1956), Constanţa Crăciun, Camil Ressu şi Ion Jalea, care au evocat personalitatea artistului şi valoarea naţională şi universală a operei lui. Camil Ressu s-a referit şi la scrisorile pe care i le-a trimis lui Brâncuşi, precum şi la suferinţa acestuia în urma accidentului, menţionînd explicit că starea «gravă» a sănătăţii l-a împiedicat să fie prezent la deschiderea expoziţiei. Să nu uit: au fost prezenţi şi scriitorii Tudor Arghezi, Ion Vinea, Geo Bogza şi Al. Philippide.

Dintr-o neatenţie a lui George Ivaşcu, în Contemporanul din decembrie 1956, p. 4 apare o informaţie amplă, dar eronată în ce priveşte data vernisajului. Sub titlul EXPOZIŢIA BRÂNCUŞI, Contemporanul informa:

«Luni, 24 (?) decembrie 1956 s-a deschis la Galeria Naţională de Artă Expoziţia Brâncuşi. La intrarea în sala exponatelor se află Bustul artistului executat de Miliţa Petraşcu, în vitrine special amenajate ca un omagiu adus activităţii creatoare a lui Brâncuşi, sunt expuse publicaţii franceze, engleze, italiene şi germane cuprinzînd studii de specialitate însoţite de un număr mare de reproduceri.

Expoziţia însumează cîteva dintre cele mai de seamă creaţii ale marelui artist: Portretul pictorului Dărăscu, Rugăciune, Capete de copii, Sărutul, Ecorché, Somnul etc. Expoziţia este vizitată zilnic de un public numeros» (Redacţia reproduce foto – Cap de copil).

Nu încape nici o îndoială că expoziţia s-a deschis în ziua de sîmbătă, la amiază, 22 decembrie 1956 şi nicidecum luni, 24 decembrie, în ajunul Crăciunului. (…)

Expoziţia a cuprins, la deschidere, 13 sculpturi şi Carnetul de desene de C. Brâncuşi. A fost deschisă pînă la începutul lunii martie 1957, cum se precizează în cartea Artele Plastice în România după 23 August 1944, volum publicat sub îngrijirea acad. G. Oprescu, în 1959. S-a întîmplat ca Ministerul să achiziţioneze între timp, capodopera Cuminţenia Pămîntului, astfel că ea a fost expusă cîteva săptămîni, din februarie 1957 cînd am văzut-o personal.

Referitor la această operă brâncuşiană, revista Arta Plastică nr. 3 din 1957, publica informaţia: O achiziţie valoroasă, text menit să fie reprodus.

«Muzeul de Artă al R.P.R. a achiziţionat recent dintr-o colecţie particulară Cuminţenia Pămîntului, una din lucrările de seamă ale lui C. Brâncuşi. În primăvara anului 1910, cînd a fost expusă pentru prima oară la „Tinerimea artistică” a declanşat – cum se întîmplă de obicei în atari prilejuri – atît protestele unora care nu puteau înţelege rara simplitate a redării plastice, cît şi laudele altora. „Cine a văzut-o, n-o mai uită”, scria atunci Alexandru Vlahuţă despre această „bucată de piatră” cu rezonanţe arhaice, în care se ascunde totuşi o viziune actuală, modernă.

Sculptura a fost integrată în mănunchiul celorlalte lucrări de Brâncuşi aflate în ţară şi expuse la Muzeul de Artă al R.P.R.»

În amplele comentarii asupra acestei opere, dl. Barbu Brezianu scrie că ea a fost cumpărată de inginerul Gh. Romaşcu – cu 1500 lei, apoi înregistrează lucrarea în colecţia Gh. Romaşcu, dar nu arată explicit faptul că această capodoperă a fost cumpărată, la începutul anului 1957 de la Gh. Romaşcu de către Ministerul Învăţămîntului şi Culturii şi oferită Muzeului de Artă al României. Este adevărat că autorul indică cele două instituţii de stat şi numărul de inventar al operei (inv. 523/1957), dar cititorul nu este informat cum a ajuns Cuminţenia Pămîntului în inventarul Muzeului de Artă al R.P.R., instituţie de stat.

În 1988, profesorul Dan Grigorescu va publica lucrarea Cuminţenia Pămîntului semnalînd că a fost «... mult mai puţin comentată de critica vest-europeană» şi de-abia după ce a fost prezentată în antologii expoziţionale, ea a atras atenţia exegeţilor. Penetrant şi lucid, exegetul român subliniază meritul comentatorilor români care «au intuit» de la început legăturile acestei opere «cu îndepărtate obîrşii ale civilizaţiei de pe acest teritoriu...» (român). (…)

O concluzie se impune. Indiferent de opiniile dlui Barbu Brezianu şi ale altor cercetători şi publicişti despre politica autorităţilor culturale româneşti din anii 1954-1960, ei sînt constrînşi de fapte istorice concrete să recunoască nişte adevăruri inexorabile: statul român din acei ani a recuperat în patrimoniul naţional operele brâncuşiene din vechea colecţie a lui Victor N. Popp pentru Muzeul de Artă din Craiova; a fost redescoperită lucrarea în gips Vitellius şi pusă în valoare la acelaşi muzeu; a achiziţionat Cap de copil (bronz) şi Cap de copil (gips) pentru Muzeul de Artă al R.P.R. din Bucureşti; a achiziţionat, cu bani grei, capodopera Cuminţenia Pămîntului (1957); a achiziţionat Macheta stîlpului Porţii Sărutului (Fragment de coloană) (1956); a achiziţionat capodopera Rugăciune, finalizarea plăţilor încheindu-se în 1958, aceste trei lucrări pentru Muzeul de Artă al R.P.R. (…)

Regimul totalitar Gh. Gheorghiu-Dej a avut multe, multe păcate, dar în ce priveşte atitudinea faţă de creaţia lui Brâncuşi, optica s-a modificat radical în anii 1954-1965, o bătălie cultural-artistică s-a cîştigat. Succesul a fost posibil, deoarece liderii P.M.R. n-au fost solicitaţi să se pronunţe, pentru că judecarea fenomenului Brâncuşi şi-au asumat-o cîţiva membri ai C.C. al P.M.R. care au izbutit să solidarizeze în lupta pro-Brâncuşi majoritatea artiştilor plastici şi a criticilor de artă, unii scriitori, arhitecţi, funcţionari de stat şi activişti de partid, astfel că prima expoziţie personală Constantin Brâncuşi din Europa să aibă loc la Bucureşti, între 22 decembrie 1956 – 1 martie 1957. Ea a stîrnit repede interesul publicului românesc, încît la un moment dat M.H. Maxy şi Eugen Schileru spuneau că numărul vizitatorilor a depăşit cifra de 10.000. ” 




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...