În alte țări, vorba poetului, „de soare pline”, evenimentele polițienești care provoacă explozii nucleare în plan mediatic sînt, de regulă, capturile de droguri (în cantități uriașe), destructurarea unui Grup de crimă organizată, urmată de arestări spectaculoase, prinderea unor spărgători de bănci.

 Obișnuit, toate aceste evenimente sînt dublate de acte violente, în prim plan situîndu-se schimbul de focuri dintre urmăriți și urmăritori, soldate cu morți și răniți, cu serioase pagube materiale și cu secvențe date la televiziuni împreună cu avertismentul:

„Atenție, urmează imagini care vă vor putea afecta emoțional!”

Teoretic, avertismentul e dat pentru a-i feri pe cei sensibili de impactul cadavrelor întinse pe trotuar și al gîturilor din care curge sînge. Practic, avertismentul e menit să salte ratingul. Cine s-ar ridica din fotoliu ca să plece, ștind că vor urma imaginea „care vă vor putea afecta emoțional?”

Năravurile în Moldo-Valahia sînt infinit mai blînde decît în alte țări. La noi reglările de conturi se fac prin intermediul DNA și nu al mitralierei. Procurorii DIICOT și DNA nu-și riscă viața, cum se întîmplă cu procurorii anti-Mafia din Italia. Riscă cel mult să-și supere șefii.

În acest context, rămîne explicabil că singurele evenimente politico- juridice în stare să stîrnească presa sînt cele legate de Fugarii din țară pentru a scăpa de arestare. E vorba, firește, de Fugarii pașnici, de regulă, oameni de afaceri, lipsiți de rețele de crimă organizată peste hotare și, de cele mai multe ori, Fugari printr-o decizie de ultimă clipă. Cu rare excepții, acești Fugari sînt prinși pînă la urmă. Fuga lor, dar mai ales prinderea devin evenimente mediatice senzaționale.

Sebastian Ghiță se înscrie automat pe o listă de Fugari celebri. După anunțul privind prinderea, de vineri, 15 aprilie 2017, presa a publicat lista cu Fugarii celebri din ultima vreme, împreună cu amănunte despre plecarea din țară, rostuirea peste hotare și prinderea lor. S-a putut constatata că Sebastian Ghiță e coleg de listă cu Omar Hayssam, Nicolae Popa, Mihai Nicolaiciuc, Gregorian Bivolaru, Dinel Staicu.

O raportare a lui Sebastian Ghiță la ceilalți Fugari celebri descoperă din start multe note aparte. Multitudinea lor ne face să credem că Sebastian Ghiță e un caz deosebit, lucru explicabil printr-o serie de particularități:

1) Toți ceilalți Fugari au stîrnit, la dispariția din țară, un scandal politico- juridic însemnat. Presa și-a îndreptat tirul spre instituțiile răspunzătoare de supravegherea Fugarului. Instituțiile au dat vina una pe alta. În plan politic, s-au înregistrat polemici, mai ales între Opoziție și Putere. Dispariția lui Sebastian Ghiță n-a stîrnit Scandalul deja tipic. Au concurat la aceasta și împrejurările în care a fugit Sebastian Ghiță. E vorba, mai întîi, de ajunul Sărbătorilor de iarnă și, mai ales, de trecerea de la un guvern la altul. Au contat apoi și bîlbîielile în materie de prezentare a deciziilor legale care reclamau supravegherea. Ca să nu mai spunem că un rol deosebit l-a avut suspiciunea unui Sebastian Ghiță – ofițer sub acoperire.

2) Fugarii au fost prezentați de presă, mai ales de presa Binomului, ca persoane profund antipatice, întruchipări ale corupției din cauza căreia suferă masele populare. De aici și campania de acuzare a Autorităților că le-a scăpat Penalul.

În cazul Sebastian Ghiță nu putem vorbi de o campanie de diabolizare.

Dimpotrivă, Sebastian Ghiță a apărut în presă drept un personaj simpatic. Principala cauză stă în dezvăluirile începute de Fugar în 28 decembrie 2016, seara. Caracterul lor senzațional, urmările în plan instituțional (prăbușirea lui Florian Coldea), ațîțarea așteptării unei noi casete au făcut ca situația lui Sebastian Ghiță de Fugar să fie trecută cu vederea. De altfel, era și imposibil să fie altfel, cîtă vreme Fugarul era prezent seară de seară în casele românilor și devenise subiect de discuții nu numai în presă, dar și pe stradă, în cafenele, în bodegi. Ipostaza de Fugar a fost micșorată și de credința că dispariția lui Sebastian Ghiță face parte dintr-un joc operativ.

3) Toți ceilalți Fugari au fost prinși după ce se rostuiseră acolo unde ajunseseră. Omar Hayssam se stabilise în Siria. Nicolae Popa era un pașnic locuitor al Indoneziei. Gabriel Bivolaru, stabilit în Suedia, își permitea să facă raite prin țările din jur. Cel puțin pînă acum, din datele publicate, nu rezultă imaginea unui Sebastian Ghiță preocupat să se rostuiască departe de România. Nu știm pe unde a umblat Sebastian Ghiță pînă a ajunge în Serbia. Sigur e c-a lăsat impresia unui ins care stă la hotarele României, cît mai aproape de țară, pentru a-și rezolva afacerile. Chiar și faptul c-a fost prins cu fratele în mașină dovedește că Sebastian Ghiță era un soi de Fugar interimar, cu întreaga-i personalitate prezent în România. 4) Prinderea unor Fugari precum Omar Hayssam, Nicolae Popa a fost exploatată politic de diferite personalități și diferite partide. Deși și-a asumat ca pe o victorie prinderea în cazul Nicolae Popa și Omar Hayssam, Traian Băsescu, aflat la Cotroceni, a făcut în așa fel încît prinderea să curgă în favoarea sa. De altfel, în mai multe rînduri, Traian Băsescu a dat prinderii semnificația ieșită din comun a tăriei statului român care – zicea el – îi găsește pe Fugari și-n gaură de șarpe. În cazul Sebastian Ghiță, nici o forță politică nu și-a asumat prinderea ca pe o victorie. Deși a folosit momentul pentru un plus de expunere mediatică, ministra de Interne, Carmen Dan, n-a făcut prea mare caz de această victorie. Nu și-au asumat-o nici Sorin Grindeanu, nici Liviu Dragnea. Cum Klaus Iohannis n-a reacționat în nici un fel putem spune că prinderea lui Sebastian Ghiță înregistrează o premieră. Pentru prima dată de la apariția temei Fugarului în România postdecembristă, prinderea unui Fugar rămîne în planul activității polițienești de rutină, fără a trece în planul victoriilor statului. Explicația acestei noutăți trebuie căutată și în situația aparte a PSD față de Sebastian Ghiță. E greu de crezut că Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea se pot bate cu pumnu-n piept c-au prins un om care trece de-al PSD-ului. Dincolo de explicații, rămîne un fapt pozitiv:

Prinderea n-a mai căpătat conotațiile unei opintiri a întregului stat.

Semn de normalitate, desigur!

N.B. Există, totuși, o notă comună lui Sebastian Ghiță cu toți Fugarii. Și-n cazul lui, presa invocă posibilele dezvăluiri pe care le va face Fugarul, la revenirea în țară. Întrebarea Cine tremură după prinderea lui X? a fost pusă de fiecare dată cînd a fost prins un Fugar celebru. Și de fiecare dată, odată adus în țară, Fugarul n-a dezvăluit nimic. S-a tremurat degeaba.

Va fi așa și-n cazul lui Sebastian Ghiță?

Sînt convins că da!