PUBLICAȚIILE NOASTRE:

EVZ Special

Procesul de la Craiova, actul de naștere a mitului Ana Pauker

Autor: | | 0 Comentarii | 286 Vizualizari
Coperta celebrei reviste „Time” din 20 septembrie 1948 i-a fost dedicată Anei Pauker
Asemenea altor lideri comuniști în ilegalitate, în 1936, a fost judecată pentru convingerile sale politice. Procesul a fost cea mai bună ocazie pentru Ana Pauker de a-și crea imaginea de eroină comunistă

Preistoria comunismului românesc, copilăria acestuia a fost zbuciumată, prinsă între contradicţiile interne, fuga de autorităţi şi abuzurile „părinţilor” de la Moscova.

Dependența totală față de directivele Kominternului, exotismul ideologic și sectarismul sufocant i-au răpit orice posibilitate de a-și transmite mesajul pe cale legală, iar exponenţii erau priviţi cu o curiozitate morbidă, exemplare sisifice perfecte, oameni care nu vor reuşi niciodată să se impună. Cu toate acestea, a existat şi o minoritate infimă care a crezut în mesajul paradisiac al comunismului promovat de Uniunea Sovietică, intelectuali de stânga care au plonjat în iluzia egalitarismului şi nivelării sociale. Alături de ei s-a aflat marea masă de respinși ai societății, executanții.

Portret de Belu Zilber

O descriere plastică a cadrelor PCdR între cele două războaie este făcută de militantul comunist Belu Zilber – „intelectuali convinşi că acolo sunt adunaţi reprezentanţii pe pământ ai unui viitor fericit [...] unguri şi bulgari care doreau despărţirea de România, muncitori care se vedeau stăpâni pe uzine, evrei îngroziţi de antisemitism, şomeri fără profesiune definită sau profesionişti mediocri, politicieni nerealizaţi şi nerealizabili în alte partide politice, casnice urâte sau bovarice, copii sătui de şcoală.”1

A fost împușcată în coapsă, în timp ce voia să scape de arestare

Totuşi au existat şi momente în care PCdR a avut ocazia să îşi promoveze mesajele prin intermediul marilor publicaţii interbelice.

O astfel de ocazie a venit în 1936, atunci când a avut loc procesul Anei Pauker.

„Pasionaria” Balcanilor

Procesul de la Craiova a constituit rampa de lansare a acesteia, naşterea mitului paukerian, al militantei care a suferit de pe urma acţiunilor organelor de anchetă. Notorietatea conferită de momentul Craiova 1936 i-a adus supranumele de Pasionaria Balcanilor2, cea mai cunoscută personalitate comunistă din România.

Faptul că era deja activ implicată în mişcarea PCdR a transformat procesul ei întrunul al comunismului autohton. În plus, mai era receptat şi ca o manifestare împotriva alogenilor, văzuţi de naţionalişti ca trimişii Moscovei să distrugă România.

De cealaltă parte, Ana Pauker a dorit să profite de ocazie şi să inoculeze în rândurile simpatizanţilor de stânga ideea persecuţiei politice, să deturneze sensul procesului, care ar fi trebuit să devină o platformă de răspândire a ideilor comuniste, al mişcării muncitoreşti paşnice împotriva fasciştilor.

Alături de Ana Pauker au mai fost arestați alți 18 militanți. Momentul primelor reţineri a venit pe data de 9 iulie 1935, la o plenară a CC al UTC. Manevra Siguranţei a reuşit datorită supravegherii unora dintre membri şi neglijenţei altora.


Ana Pauker a fost închisă la închișoarea Văcărești, dar a refuzat sistematic să răspundă întrebărilor anchetatorilor.


Printre cei neglijenți regăsim pe Andrei Bernath, tatăl viitorului diplomat Mircea Răceanu, și Estera Radosovețki (cunoscută mai bine sub numele de Stela Moghioroș ). Câteva zile mai târziu, pe 12 iulie, a fost arestată şi Ana Pauker. Alături de ea au mai fost reţinuţi Şmil Marcovici şi Dimitrie Ganev-Verbanov, toţi membri ai Secretariatului PCdR. Pauker a încercat să scape, dar agenţii de poliţie au tras focuri de avertisment reuşind să o oprească. Un glonț a rănit-o la coapsă, fără a-i cauza probleme grave de sănătate.

Ulterior a fost închisă la închisoarea Văcăreşti. Aici a refuzat sistematic să răspundă întrebărilor anchetatorilor. În schimb a acuzat de fiecare dată regimul dur de detenţie şi imposibilitatea de a-şi pregăti apărarea. Scrisorile trimise primului-ministru Tătărescu, preşedintelui Consiliului de Război al Corpului II de Armată şi directorului general al Penitenciarelor şi Instituţiilor de Prevenţie au primis răspunsuri nefavorabile.

Procesul a început pe 27 februarie 1936 la București într-o atmosferă tensionată. S-au luat măsuri sporite de securitate, în jurul clădirii Consiliului de Război aflându- se sute de muncitori citaţi ca martori. De fapt, majoritatea nu avea habar de acuzaţiile aduse inculpaţilor, erau aduşi ca formă de presiune, în scop propagandistic. O parte a încercat să forțeze intrarea, dar au fost întâmpinați cu focuri de armă trase în aer. În urma incidentului, Prefectura Poliției Capitalei a decis suplimentarea numărului de soldați.

Minoritari

Trebuie precizat faptul că toţi inculpaţi erau minoritari, cu excepţia lui Alexandru Drăghici, singurul etnic român din lotul celor 19. Acest detaliu a fost exploatat intens de presa niaționalistă, în frunte cu Universul. Și autoritățile au încercat să pună semnul egalității între comunism și minorități.

Procesul de accelerare a intoleranţelor etnice şi ideologice, a rinocerizării, cum avea să fie denumită mai târziu aderenţa molipsitoare a oamenilor la fascism de către Eugene Ionesco, începuse să separe apele în societatea românească. O dovadă elocventă în acest sens o constituie descrierea făcută acuzaţilor de corespondentul Universului la procesul din 27 februarie: „frunţi strâmte, figuri mediocre, seamănă mai degrabă a infractori de rând decât a apostoli ai unei lumi noi.”3

Din cauza agitației și împușcăturilor din fața Consiliului, după parcurgerea tuturor procedurilor legale, judecătorii decid suspendarea ședinței pentru o dată ulterioară. Peste câteva săptămâni, în urma unei adrese a Comandamentului Corpului II Armată, se decide mutarea procesului la Craiova din motive de siguranţă. Aici se va desfăşura epopeea procesului Anei Pauker, între 5 iunie şi 7 iulie.

Măsurile luate de autorități au fost excepționale, orașul era păzit extrem de bine, toate intrările erau controlate, doar cei cu permise speciale aveau dreptul să intre în interiorul sălii de judecată. Şi aici s-a adoptat tactica chemării a sute de muncitori din zone diferite ale ţării care să depună mărturie în proces. În presă a început o campanie violentă împotriva Anei Pauker şi a acoliţilor acesteia.

În fața Justiției

Acesta era pe scurt contextul în care s-a desfăşurat procesul. Unele şedinţe de judecată au avut parte de incidente. Cele mai importante au fost în număr de trei – un avocat al apărării a refuzat să părăsească sala la cererea președintelui completului și a fost evacuat cu forța. Vociferările celor aflaţi pe băncile acuzaţilor au dus la evacuarea tuturor celor prezenţi, Ana Pauker şi acoliţii susţinând ulterior că au fost bătuţi de jandarmi în drum spre ieşire. Apoi, în timpul depoziţiilor martorilor, doi dintre ei au proferat injurii la adresa judecătorilor, aceştia au fost judecaţi în regim de urgenţă şi condamnaţi la câteva luni de închisoare.


FOTO: Ana Pauker, la apogeul carierei, alături de Gheorghe Gheorghiu –Dej, Vasile Luca și Teohari Georgescu



Avocații Maurer și Pătrășcanu

Ordonanța de trimitere în judecată clama că „acuzații au activat în mod intens pentru răsturnarea actualei ordine de stat și instaurarea regimului comunist în România.”4

Avocaţii apărării, inclusiv Lucreţiu Pătrăşcanu şi Ion Gheorghe Maurer, au încercat să conteste legalitatea procesului. Au invocat şi vicii de procedură, faptul că întâlnirile cu avocaţii s-au făcut sub supravegherea strictă a soldaţilor, documentele nu erau în original, ci doar copii, expertiza acestora s-a făcut superficial, unele acte erau redactate exclusiv într-o limbă străină. Toate contestaţiile depuse de avocaţi au fost respinse în unanimitate de judecători.

Au urmat declarațiile inculpaților. Ana Pauker a respins toate acuzațiile Comisarului Regal, a refuzat să răspundă întrebărilor, a ezitat să recunoască apartenența la PCdR preferând să se intituleze antifascistă.

În final a cerut să fie judecată de popor: „el trebuie să mă judece, iar nu dumneavoastră.”5 Totodată a încercat să profite de prezenţa martorilor şi să-i întrebe ce venituri au, dacă sunt mulţumiţi cu nivelul de trai, ce părere au despre fascism. Toate aceste tentative au fost întrerupte de judecători, care au spus că asemenea întrebări nu sunt relevante în proces.

1 Belu Zilber, Actor în procesul Pătrășcanu. Prima versiune a memoriilor lui Belu Zilber, Humanitas, 1997, București, p. 25.

2 La Pasionaria era Dolores Ibarruri, celebră revoluționară din Spania.

3 Universul, numărul din 29 februarie 1936.

4 Curentul, nr. din 11 iunie 1936.

5 Universul, 14 iunie 1936.

6 Ibidem, 4 iulie.

Sentința

Pe 1 şi 2 iulie Comisarul Regal îşi prezintă rechizitoriul pe baza căruia cere condamnarea tuturor acuzaţilor. Este o mostră edificatoare a atmosferei anticomuniste şi naţionaliste din acei ani.

În rechizitoriu se arată că inculpații sunt „trădători și dezertori.” Cere pedepsirea lor deoarece „au înţeles să se pună, cu bună ştiinţă, în serviciul asociaţiilor comuniste de peste graniţă, care – prin revoluţie şi violenţă – urmăresc schimbarea ordinii sociale şi politice din România.” 6 Pe 3 şi 6 iulie au urmat depoziţiile finale ale apărătorilor. S-a reiterat caracterul politic al procesului, dovezile având o valoare juridică îndoielnică. Au cerut achitarea.

Pe 7 iulie, la ora 19:45, s-a pronunţat sentinţa. Pedepsele au variat între 10 ani şi 100.000 de lei amendă ( cea mai grea sentinţă ) şi 2 ani şi 6 luni şi 10.000 de lei amendă. Ana Pauker a fost singura care a primit pedeapsa maximă. Avea să rămână în închisoare până în mai 1941 când a fost parte a unei înţelegeri între autorităţile române şi cele sovietice, Ana Pauker fiind predată Moscovei în schimbul lui Ion Codreanu, care votase în 1918 în favoarea unirii Basarabiei cu România.


Tag-uri: procesc craiova, ana pauker, uniunea sovietica, pcr, belu zilber, pcdr, romania, cc, utc, vacaresti, andre bernath, mircea raceanu estera radosovetki, Stela Moghioroș, Şmil Marcovici, Dimitrie Ganev-Verbanov, bucuresti, politia capitalei, Alexandru Drăghici, Gheorghe Maurer, Lucreţiu Pătrăşcanu
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Procesul de la Craiova, actul de naștere a mitului Ana Pauker.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

WOWbiz

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi