Duminică seara, după şedinţa de guvern, în care s-a adoptat Ordonanţa 14, prin care se abrogă Ordonanţa 13, am aflat că Liviu Dragnea va avea o intervenţie publică despre evenimentele petrecute sîmbătă şi duminică. Momentul duminică seara fusese gîndit de Organizatorii Protestelor spontane drept una a maximului de participanţi.

E interesant de notat că, spre deosebire de toate protestele postdecembriste, toate din sfera Mișcări spontane organizate, cel din Piața Victoriei mizează pe număr de participanți. De aici mărirea numărului de către Digi 24, televiziunea fanion a Binomului și micșorarea numărului de către România tv, cel mai consecvent post PSD-ist.

Ca toate evenimentele de excepţie postdecembriste şi aceste demonstraţii uriaşe îşi vor dezvălui cu vremea dedesubturile. Ca jurnalist care am cutezat în februarie 1990 să-mi pun întrebări în scris despre dupăamiaza lui 22 decembrie 1989, n-am nici o șovăială în a-mi pune întrebări și despre demonstrațiile din Piața Victoriei.

Despre gestul nesăbuit al Guvernului de a modifica Codurile penale printr-o operaţiune ce lăsa impresia uneia ruşinoase am mai scris. A fost opera lui Liviu Dragnea care a vrut să scoată castanele din foc cu mîna lui Sorin Grindeanu.

Rămîne fără răspuns, ca şi-n cazul iresponsabilităţilor lui Victor Ponta din săptămîna celui de-al doilea tur al prezidenţialelor (refuzul de a-l demite pe Titus Corlăţeanu şi de a deschide noi secţii) întrebarea: Cine l-a sfătuit să decidă aşa pe Liviu Dragnea?

Eu am o bănuială. Cineva l-a asigurat pe șeful PSD că nu se va întîmpla mare lucru.

Voi spune mai multe într-un alt comentariu, pentru că e nevoie de un spaţiu mai amplu.

Prin grija Diviziei Internet a SRI mi s-a clonat facebookul.

Lucrătorii stătuți ai SRI îmi pun în seamă tot felul de prostii. Deocamdată ţin să reamintesc cititorilor că, indiferent ce se va întîmpla, nu voi renunţa la poziţia mea de Istoric al clipei faţă de evenimentele de după alegeri.

În această postură, voi continua să consider toate evenimentele în legătură cu Ordonanţa ca depăşind cu mult hotarele unei manipulări faţă de un gest de aroganţă tipic PSD.

Țin să reamintesc asta, deoarece am sesizat că și eu, care țin să rămîn neutru în acest Război civil, sunt ținta agresiunii din partea SRI. Divizia Internet a SRI a creat o clonă a facebookului meu pentru a-mi pune în seamă tot felul de tîmpenii, pe care doar mintea stătută a lucrătorilor din Pădurea Bănească le pot născoci.

Voi considera că ne aflăm în faţa unui Război civil politic declanşat de forţe interne şi externe după alegerile din 11 decembrie 2017.

Pe plan intern, Klaus Iohannis şi Sistemul nu s-au împăcat cu ideea unei victorii zdrobitoare a PSD+ALDE, avînd drept punct de program Destructurarea Sistemului. Pe plan extern, România a nimerit în Războiul Uniunea Europeană – Donald Trump. Uniunea Europeană, de fapt cea mai rămas din UE după Brexit, cuplul Germania-Franţa, a înghiţit găluşca pierderii Poloniei şi Ungariei în favoarea lui Trump.

Se profila la orizont, după 11 decembrie 2016, spectrul unei Românii care să ia calea Ungariei şi Poloniei. Imediat după alegeri, Klaus Iohannis şi Sistemul au fost asigurate din afară de sprijin în Operaţiunea:

Un Guvern PSD marionetă a lui Klaus Iohannis. Precizez din nou că aceste aserţiuni nu sînt nici pro, nici contra evenimentelor din ultimul timp. Ca şi în cazul altor evenimente din istoria noastră, încerc să văd culisele mai mult decît acoperite ale unor evenimente capitale pentru destinul românesc. Guvernul Sorin Grindeanu a abrogat Ordonanţa 13.

După opinia mea – pe care am mai exprimat- o public – Sorin Grindeanu trebuia să demisioneze, dar să nu abroge el Ordonanţa. Dacă timp de o săptămînă ţi-ai asumat-o, în ciuda uriaşei presiuni interne şi externe, ţi-o asumi pînă la capăt. A renunța așa, ca și cum ai rîgîi fără a pune mîna la gură, la o decizie asumată și susținută, înseamnă că ești ceea ce se cheamă un căcăcios.

Prin gestul incredibil de abrogare a unei Ordonanţe date cu cîteva zile în urmă, Sorin Grindeanu şi-a făcut praf şi pulbere bărbăţia politică. Dar nu numai atît.

Abrogarea Ordonanţei de acelaşi Guvern care pînă mai ieri o susţinea şi de acelaşi PSD care o susţinuse ferm, pe 2 februarie 2017, prin Şedinţa CexN a fost percepută ca un enorm semn de slăbiciune. Atît de adversari, cît şi de propriul electorat. Nu sînt PSD-ist. Din ianuarie 1990, de la primul meu text postdecembrist, m-am bătut în scris cu FSN, cu PDSR şi, mai apoi, cu PSD.

În calitate de cronicar al Războiului politic civil, presupun că şi PSD are un electorat captiv, care s-a uitat urît la demonstraţiile de stradă ale celor consideraţi de acest electorat duşmani. Așa cum făcea în ianuarie 2012 și electoratul PDL- Traian Băsescu la demonstrațiile din Piața Universității. Prin abrogarea Ordonanţei numărul 13, Guvernul a creat în rîndurile PSDiştilor impresia de slăbiciune.

Deşi Guvernul a cedat presiunii din Stradă, manifestațiile au continuat. Sprijinite în continuare de Klaus Iohannis, care n-a catadicsit să renunțe la partida de table din week-end pentru a îndemna la calm.

În aceste condiţii, am aşteptat intervenţia publică de duminică seara a lui Liviu Dragnea cu un explicabil interes. Era limpede oricărui cronicar al Războiului civil că Liviu Dragnea trebuia să dea, în numele PSD, un semnal de bărbăţie.

Îl cerea atît necesitatea, ca Klaus Iohannis să înţeleagă că nu poate merge mai departe, cît şi necesitatea de a încuraja electoratul care a votat PSD în 11 decembrie 2016. Spre uluirea mea, Liviu Dragnea n-a ţinut o conferinţă de presă, cu un Statement, în numele PSD.

O conferinţă de presă ar fi însemnat: 1) Un semnal de forţă dat de PSD. 2) Un eveniment mediatic prin preluarea de către toate televiziunile de ştiri. Liviu Dragnea a ales calea unui interviu la România TV.

M-am aşezat în fotoliu ca să-l urmăresc. După vreun sfert de oră, am început să casc. Liviu Dragnea, şeful unui Partid pe cale să piardă tot ce-a cîştigat la 11 decembrie 2016, îmi lăsa impresia unui bunic blajin care spune o poveste la gura sobei. Sau mai rău, a unui pisoi care toarce pentru ca PSD să doarmă liniștit. Ascultîndu-l torcînd ca un pisoi, te apuca o relaxare binefăcătoare.

Totul era calm, totul era blajin, totul era frumos. Mesajul principal corespundea torsului: PSD nu vrea să dezbine ţara!

Horodonc-tronc! Ţara e dezbinată. Nu de azi, de ieri, ci din totdeauna, cum stă bine unei ţări lipsite de o minimă verificare critică și prin asta ușor de manipulat încă de pe vremea lui Carol I.

PSD şi ALDE nu vor Război civil. Da, dar Klaus Iohanis vrea Război civil.

Liviu Dragnea invoca Constituţia. Îl doare-n coada de Raţă mecanică pe Klaus Iohannis de Constituţie! Tot ce-a făcut el de la alegeri încoace n-a fost altceva decît o încălcare permanentă o Constituţie. Liviu Dragnea se apropie de culmea penibilului. Vine unul spre tine cu toporul ridicat să-ţi crape capul şi tu, în loc să cauţi în jur un par, ca să te aperi, îi strigi că încalcă Legea?!

De la alegeri încoace, Klaus Iohannis șterge pe jos cu electoratul care nu i-a votat Guvernul Meu.

Și cei care au fost votați de acest electorat – liderii PSD și ALDE- continuă să se gudure pe lîngă Klaus Iohannis, doar doar vor scăpa de pușcărie. Are Liviu Dragnea stofă de erou? Nu. Are stofă de pisoi luat în brațe de Klaus Iohannis.

Și pus să toarcă pentru ca electoratul PSD să doarmă liniștit!